Compania rusa de gaze Gazprom a initiat negocieri cu Libia in vederea achioztionarii capacitatii de export a acestui stat. Potrivit
unui comunicat al Gazprom, “au fost initiate negocieri pe tema achizitiei cantitatilor de hidrocarburi de la partea libiana”.
Pana acum, cele doua parti au cazut de acord asupra crearii unei companii mixte in vederea imbunatatirii utilajelor de extractie a gazelor si a petrolului din Libia. Gazprom mai spune ca a acceptat o cerere din partea Libiei de construire a unor noi conducte de gaze din Libia pana in Europa. Iar comunicatul a venit dupa o intalnire intre CEO-ul Gazprom Alexei Miller si presedintele libian Moammar Gadhafi, ce a avut loc dupa o vizita a lui Miller in Azerbaidjan, o alta tara bogata in petrol si gaze. Vazand ca Europa cauta si alti furnizori, proiectele noi pentru conducte se construiesc greu, iar multe tari din Estul Europei (Polonia si Ucraina de exemplu) sunt reticente la construirea de noi trasee pe teritoriul lor, Rusia si-a indreptat atentia spre Africa de Nord, o alta zona din care europenii cumpara gaze.
Potrivit lui Geoff Porter, analist la Eurasia Group, “Gazprom intentioneaza sa-si creasca controlul
pe care il are in prezent asupra Europei, in materie de furnizare de gaz. Tarile din Nordul Africii furnizeaza Europei o cantitate importanta de gaze. Dupa ce discutiile cu Algeria au incetat, Rusia si-a indreptat atentia spre Libia”.
Asadar, Rusia nu este la prima tentativa de a se implementa in zona. Dar algerienii au prins gustul economiei de piata. Ministrul algerian al Energiei
, Chakib Khelil a precizat clar ca Sonatrach, compania algeriana de gaze controlata de stat, vrea sa concureze Gazprom pe piata europeana, nu sa se lase vanduta.
La o a doua privire, nici Libia nu pare o prada sigura pentru rusi. “Libienii vor sa-si diversifice cumparatorii, nu au o obsesie cu Europa. Nu cred ca Gazprom va prelua controlul productiei libiene”, considera analistul Geoff Porter. “Nu ar fi exclus ca libienii sa se foloseasca de discutiile cu rusii pentru a-i presa pe occidentali sa ii ia in seama”, mai spune el.
In prezent, Libia are conducta Greenstream ce o leaga de Sicilia si prin care se face exportul de gaze catre Europa. Libia are insa rezerve de 52,8 mii de miliarde de metri cubi de gaz si 41,5 miliarde de barili de petrol, producand 1,8 milioane de barili pe zi. Circa 80% dintr ezacamintele sale se afla in bazinul Sirte. Un element care trebuie luat in seama este faptul ca, de la ridicarea embargoului, occidentalii au investit serios in Libia inaintea rusilor, astfel incat o mare
parte din capacitatea de productie din Libia este detinuta de companii americane si europene.
miercuri, 29 aprilie 2009
Sindromul CDR
Dansul neruşinat al baronilor şi securiştilor înviaţi din morţi după alegerile locale uluieşte. La fel şi ameninţarea că se vor întoarce pe cai mari
în toamnă
Cine ar fi pariat pe supravieţuirea politică a lui Miki Şpagă, placa turnantă a corupţiei în cabinetul Adrian Năstase, depistat şi ofiţer DIE? DIP, Hrebenciuc, Mitrea, Stănoiu, Mazăre, Oprişan, la apel lipseşte doar grobianul Mischie pentru ca echipa din 2004 să fie completă. Dar să ne amintim că nici în 2000, după prăbuşirea Bancorex, mineriada de la Costeşti şi „firul roşu“, nu ne-am fi aşteptat la victoria categorică a lui Ion Iliescu şi a PDSR.
Comparaţia cu alegerile din 2000, care au măturat de pe scena politică prima administraţ ie reformistă a României postcomuniste, merită făcută. Acelei administraţii îi datorăm începutul modernizării statului şi orientarea definitivă a României spre NATO şi UE. Regimul proprietăţii, legea deconspirării Securităţii, anticorupţia în sistemul bancar, restructurarea economiei de stat, deschiderea negocierilor cu UE şi întărirea candidaturii la NATO au fost măsurile care au clarificat intern şi internaţional poziţia ţării noastre. Meritul celei de-a doua puteri de dreapta este continuarea acestor procese, cu obstacole la fel de însemnate ridicate de aceeaşi elită politico-financiară câştigătoare a tranziţiei. Să fim convinşi că, dacă Ion Iliescu şi PDSR ar fi obţinut în 1996 un nou
vot de încredere, drumul ţării noastre ar fi fost altul, probabil către modelul
rusesc, de stat oligarhic cu democraţie limitată. La fel s-ar fi întâmplat, probabil, şi dacă ascensiunea lui Adrian Năstase n-ar fi fost oprită în noiembrie 2004.
Un forumist EVZ stabilea categoric, zilele trecute, cui îi este imputabilă revenirea postcomuniştilor la putere atât în 2000, cât şi în 2008 dacă prorocirile se vor adeveri: lui Traian Băsescu. Rolul acestuia este mult exagerat de antipatia faţă de personaj. Dar nu cumva Traian Băsescu şi administraţia de dreapta suferă de o formă benignă a sindromului CDR? Numitorul comun al ambelor administraţii este într-adevăr conflictul - în interiorul guvernului, între guvern şi preşedinte, între partidele de la putere - acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care CDR a fost alungată cu pietre din viaţa politică. Percepţia publică era atunci - şi este şi acum - că politicienii mai mult s-au certat.
Dar cauza principală a pierderii alegerilor de către CDR a fost probabil insatisfacţia alegătorilor în raport cu aşteptările lor.
în toamnă
Cine ar fi pariat pe supravieţuirea politică a lui Miki Şpagă, placa turnantă a corupţiei în cabinetul Adrian Năstase, depistat şi ofiţer DIE? DIP, Hrebenciuc, Mitrea, Stănoiu, Mazăre, Oprişan, la apel lipseşte doar grobianul Mischie pentru ca echipa din 2004 să fie completă. Dar să ne amintim că nici în 2000, după prăbuşirea Bancorex, mineriada de la Costeşti şi „firul roşu“, nu ne-am fi aşteptat la victoria categorică a lui Ion Iliescu şi a PDSR.
Comparaţia cu alegerile din 2000, care au măturat de pe scena politică prima administraţ ie reformistă a României postcomuniste, merită făcută. Acelei administraţii îi datorăm începutul modernizării statului şi orientarea definitivă a României spre NATO şi UE. Regimul proprietăţii, legea deconspirării Securităţii, anticorupţia în sistemul bancar, restructurarea economiei de stat, deschiderea negocierilor cu UE şi întărirea candidaturii la NATO au fost măsurile care au clarificat intern şi internaţional poziţia ţării noastre. Meritul celei de-a doua puteri de dreapta este continuarea acestor procese, cu obstacole la fel de însemnate ridicate de aceeaşi elită politico-financiară câştigătoare a tranziţiei. Să fim convinşi că, dacă Ion Iliescu şi PDSR ar fi obţinut în 1996 un nou
vot de încredere, drumul ţării noastre ar fi fost altul, probabil către modelul
rusesc, de stat oligarhic cu democraţie limitată. La fel s-ar fi întâmplat, probabil, şi dacă ascensiunea lui Adrian Năstase n-ar fi fost oprită în noiembrie 2004.
Un forumist EVZ stabilea categoric, zilele trecute, cui îi este imputabilă revenirea postcomuniştilor la putere atât în 2000, cât şi în 2008 dacă prorocirile se vor adeveri: lui Traian Băsescu. Rolul acestuia este mult exagerat de antipatia faţă de personaj. Dar nu cumva Traian Băsescu şi administraţia de dreapta suferă de o formă benignă a sindromului CDR? Numitorul comun al ambelor administraţii este într-adevăr conflictul - în interiorul guvernului, între guvern şi preşedinte, între partidele de la putere - acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care CDR a fost alungată cu pietre din viaţa politică. Percepţia publică era atunci - şi este şi acum - că politicienii mai mult s-au certat.
Dar cauza principală a pierderii alegerilor de către CDR a fost probabil insatisfacţia alegătorilor în raport cu aşteptările lor.
Politica alunecoasa a lui Predoiu, identica Raportului de tara
ncet, dar sigur, se apropie momentul in care ministrul-avocat Catalin Predoiu va trebui sa lanseze propunerea pentru functia de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie pentru ca actualul, chiar daca si-a exprimat dorinta de a primi al doilea mandat la DNA, are doar sansa de a fi fost abil in ce priveste lucrul pe anumite dosare
. Numai ca Predoiu stie - ca doar nu vine din invatamant sau constructii
– ceea ce stie orice persoana care are cunostinte juridice: o solutie de neincepere sau scoatere de sub urmarire penala poate fi oricand infirmata. Acest instrument cu iz de santaj cel putin sentimental functioneaza. Asa ca, fara Morar la DNA, un dosar precum falimentul Bancii Internationale a Religiilor, prin care presa a conturat calcaiul lui Achile in anatomia ministrului justitiei, ar putea fi “resuscitat” atunci cand nevoia viitorului ar cere-o. Daca asa stau lucrurile, atunci de ce ar mai fi nevoie de un alt procuror-sef? Ca sa-i faca vreo surpriza? Tind sa cred ca ministrul Predoiu il va nominaliza, pentru sefia DNA, tot pe Daniel Morar. Pentru a face insa propunerea, Predoiu va fi nevoit sa rezolve, de ochii lumii, intr-un timp rel
ativ scurt, enigma Monicai Macovei. Pentru ca, in ochii opiniei publice, au ramas o enigma criteriile in baza carora a fost propus Daniel Morar la DNA de catre fostul ministru ONG-ist... Enigma pare totusi sa nu existe, de vreme ce nici criterii n-au existat. Informatia mi-a fost confirmata, ieri, de catre ministrul Predoiu, dupa ce l-am intrebat in baza caror criterii va fi aleasa persoana ce va fi propusa sa preia sefia DNA de la data de 1 august. Raspunsul ministrului a fost sec, dar la obiect: “Asta e ceea ce ne preocupa si pe noi. Vrem sa avem o viziune obiectiva si ne preocupa ca la DNA sa existe o stabilitate institutionala pe termen lung, sa crestem eficienta si credibilitatea acestei institutii”. Or, prin “stabilitate institutionala pe termen lung”, eu inteleg ca Predoiu ii va oferi lui Morar posibilitatea de a-si vedea implinit visul
unei nopti de vara. Acel vis al continuitatii. “Eu imi doresc sa continuu ce-am inceput aici... Eu stiu cum sta DNA in acest moment... stiu ce poate sa faca in continuare”, spunea Morar.
Ecuatia e simpla. Pentru mine, “continuitatea” pe scaunul
de sef al DNA este echivalentul “stabilitatii institutionale pe termen lung”. Iata si de ce. Daca Predoiu ar avea de gand sa propuna pe altcineva in afara lui Daniel Morar, atunci persoana respectiva nu ar mai putea asigura “stabilitate pe termen lung”. De altfel, e posibil ca si puterii actuale sa-i surada ramanerea lui Daniel Morar la DNA. Ar fi, pana la urma, un gest care ar putea aduce un plus
de imagine pozitiva. Omul de rand ar spune ca, iata, oamenilor puterii nu le e teama de DNA-ul lui Morar pentru ca ei insisi doresc sa scape de coruptii pe care-i au, iar pedelistii in frunte cu clujeanul Emil Boc n-ar mai avea cum sa iasa la interval cu atacuri impotriva lui Tariceanu, cel putin pe aceasta spinoasa tema. Negocierile politice s-ar face altfel, mai cu perdea, mai cu musetel, armistitiul va fi incheiat, dar razboiul “rece” va continua printr-un spionaj al atitudinilor institutionale al carui drum va duce catre sau in afara aceluiasi DNA. Dupa cum au fost aruncate zarurile pentru numirea ce va veni... Pe de alta parte, Raportul de tara, care ar fi trebuit sa trezeasca multe constiinte adormite prin magistratura, nu pedepseste si nu critica foarte tare. Doar ne arata un pic obrazul, dar nu atat de mult incat sa ne rusinam foarte tare. Adoptat de Uniunea Europeana, copilul Romania trebuie hranit. Orice adoptie isi are responsabilitatile ei. Si riscurile ei, asumate. Poti certa copilul, dar nu ai voie sa-l bati. Trebuie sa-l educi, fara a avea voie sa-l dai afara din casa, chiar daca ai constatat ca nu-ti seamana mai deloc. Surse europarlamentare sustin, la unison, ca Raportul de tara mult-asteptat va fi unul echilibrat. In ansamblu. Detaliat, punctele nevralgice se vor regasi tot pe lupta anticoruptie. Ca vrem sau nu, Uniunea Europeana, prin organul ei executiv, ne monitorizeaza. Conjunctura politico-economica face ca UE sa fie mai intelegatoare, sa ne priveasca intocmai ca pe un rau necesar. Iar daca lupta anticoruptie in Romania inseamna DNA, Daniel Morar are o lista-ntreaga de motivatii pentru ce nu s-a facut, ce trebuia sa se faca si ce urmeaza a fi facut. Uniunea Europeana ne aplica prezumtia de nevinovatie in care se regaseste si DNA.
. Numai ca Predoiu stie - ca doar nu vine din invatamant sau constructii
– ceea ce stie orice persoana care are cunostinte juridice: o solutie de neincepere sau scoatere de sub urmarire penala poate fi oricand infirmata. Acest instrument cu iz de santaj cel putin sentimental functioneaza. Asa ca, fara Morar la DNA, un dosar precum falimentul Bancii Internationale a Religiilor, prin care presa a conturat calcaiul lui Achile in anatomia ministrului justitiei, ar putea fi “resuscitat” atunci cand nevoia viitorului ar cere-o. Daca asa stau lucrurile, atunci de ce ar mai fi nevoie de un alt procuror-sef? Ca sa-i faca vreo surpriza? Tind sa cred ca ministrul Predoiu il va nominaliza, pentru sefia DNA, tot pe Daniel Morar. Pentru a face insa propunerea, Predoiu va fi nevoit sa rezolve, de ochii lumii, intr-un timp rel
ativ scurt, enigma Monicai Macovei. Pentru ca, in ochii opiniei publice, au ramas o enigma criteriile in baza carora a fost propus Daniel Morar la DNA de catre fostul ministru ONG-ist... Enigma pare totusi sa nu existe, de vreme ce nici criterii n-au existat. Informatia mi-a fost confirmata, ieri, de catre ministrul Predoiu, dupa ce l-am intrebat in baza caror criterii va fi aleasa persoana ce va fi propusa sa preia sefia DNA de la data de 1 august. Raspunsul ministrului a fost sec, dar la obiect: “Asta e ceea ce ne preocupa si pe noi. Vrem sa avem o viziune obiectiva si ne preocupa ca la DNA sa existe o stabilitate institutionala pe termen lung, sa crestem eficienta si credibilitatea acestei institutii”. Or, prin “stabilitate institutionala pe termen lung”, eu inteleg ca Predoiu ii va oferi lui Morar posibilitatea de a-si vedea implinit visul
unei nopti de vara. Acel vis al continuitatii. “Eu imi doresc sa continuu ce-am inceput aici... Eu stiu cum sta DNA in acest moment... stiu ce poate sa faca in continuare”, spunea Morar.
Ecuatia e simpla. Pentru mine, “continuitatea” pe scaunul
de sef al DNA este echivalentul “stabilitatii institutionale pe termen lung”. Iata si de ce. Daca Predoiu ar avea de gand sa propuna pe altcineva in afara lui Daniel Morar, atunci persoana respectiva nu ar mai putea asigura “stabilitate pe termen lung”. De altfel, e posibil ca si puterii actuale sa-i surada ramanerea lui Daniel Morar la DNA. Ar fi, pana la urma, un gest care ar putea aduce un plus
de imagine pozitiva. Omul de rand ar spune ca, iata, oamenilor puterii nu le e teama de DNA-ul lui Morar pentru ca ei insisi doresc sa scape de coruptii pe care-i au, iar pedelistii in frunte cu clujeanul Emil Boc n-ar mai avea cum sa iasa la interval cu atacuri impotriva lui Tariceanu, cel putin pe aceasta spinoasa tema. Negocierile politice s-ar face altfel, mai cu perdea, mai cu musetel, armistitiul va fi incheiat, dar razboiul “rece” va continua printr-un spionaj al atitudinilor institutionale al carui drum va duce catre sau in afara aceluiasi DNA. Dupa cum au fost aruncate zarurile pentru numirea ce va veni... Pe de alta parte, Raportul de tara, care ar fi trebuit sa trezeasca multe constiinte adormite prin magistratura, nu pedepseste si nu critica foarte tare. Doar ne arata un pic obrazul, dar nu atat de mult incat sa ne rusinam foarte tare. Adoptat de Uniunea Europeana, copilul Romania trebuie hranit. Orice adoptie isi are responsabilitatile ei. Si riscurile ei, asumate. Poti certa copilul, dar nu ai voie sa-l bati. Trebuie sa-l educi, fara a avea voie sa-l dai afara din casa, chiar daca ai constatat ca nu-ti seamana mai deloc. Surse europarlamentare sustin, la unison, ca Raportul de tara mult-asteptat va fi unul echilibrat. In ansamblu. Detaliat, punctele nevralgice se vor regasi tot pe lupta anticoruptie. Ca vrem sau nu, Uniunea Europeana, prin organul ei executiv, ne monitorizeaza. Conjunctura politico-economica face ca UE sa fie mai intelegatoare, sa ne priveasca intocmai ca pe un rau necesar. Iar daca lupta anticoruptie in Romania inseamna DNA, Daniel Morar are o lista-ntreaga de motivatii pentru ce nu s-a facut, ce trebuia sa se faca si ce urmeaza a fi facut. Uniunea Europeana ne aplica prezumtia de nevinovatie in care se regaseste si DNA.
Geoana si fericirea de a fi sarac
Atmosfera tovaraseasca ce a animat reuniunea PSD de vineri - inchegata ziua, in plenara Consiliului National si cimentata seara, in fosta vila de protocol a lui Ceausescu, la jubileul conducatorului iubit - ne arata, in mod elocvent, in ce masura a evoluat partidul care a guvernat Romania timp de 10 ani in perioada postcomunista. Partid care se pretinde social-democrat si care vrea sa revina, din toamna, la putere.
In amintita sedinta, care a tinut loc de bilant al alegerilor locale, dar si de lansare spre electorat, prin antene, a ofertei de guvernare, liderii pesedisti si-au impartit felicitari, premii si virtuale functii de putere. Faptul ca Adrian Nastase a fost desemnat, fie si neoficial, candidat al partidului la Presedintie, iar Mircea Geoana si-a reafirmat ambitia de a ajunge premier, la fel ca in 2004, spune multe despre schimbarile petrecute, in ultimii patru ani, la nivelul leadership-ului pesedist. Si, pentru ca ne referim la lideri, amintim ca la sedinta CN a fost prezent si Ion Iliescu.
Ceva mai realist, acesta le-a transmis cadrelor sa nu-si mai pregateasca fotoliile de ministri si sa fie mai ponderati in aprecieri dupa scorul de numai 28% obtinut la alegerile locale. "Sa judecam cu realism, cu echilibru, fara infatuare, fara fripturisme" - un indemn remarcat in urma cu cativa ani, dar care nu a mai putut provoca ecouri acum, intr-o sala intesata de baroni locali, parca mai bine instalati in scaune
ca niciodata.
Langa ei, o serie de asociati cvasi-anonimi, proveniti din randurile unei formatiuni cu rating politic mic, dar cu apetit mare de putere. "O echipa unita si puternica". Astfel se recomanda, pentru parlamentarele de la toamna, constructia PSD-PC.
Din oferta
electorala, prezentata pe larg in discursul lui Geoana, s-a putut retine cat de bine e sa fii sarac in urmatorii patru ani. Daca PSD ajunge la guvernare, bineinteles. Salariul minim de o mie de lei si 0% impozite pentru cei care traiesc la salariul minim pe economie, a 13-a pensie, dublarea pensiilor pentru un milion de agricultori, program social pe zona de energie
, TVA diferentiat la alimentele de baza si la serviciile publice.
La aceste promisiuni se adauga construirea a 1000 de km de autostrada, centuri de ocolire pentru marile orase, modernizarea a o mie de km de cale ferata. Si cate si mai cate...
Cei mai instariti vor fi pedepsiti, pentru ca PSD pregateste impozite suplimentare pentru "bogatia afisata" si pentru cei care au venituri exorbitante.
De unde va reusi PSD sa asigure atata bunastare pentru populatia cu venituri mici? De la Stat, bineinteles. Un Stat controlat de "o echipa puternica", care sa imparta in mod discretionar si netransparent bunuri si avantaje. O reteta perfectata de comunisti si aplicata, in diferite doze, in guvernarile postdecembriste.
Despre "bogatia afisata" a liderilor PSD, aparatorii saracilor si avocatii nedreptatitilor se stiu multe si se povestesc si mai multe. Mircea Geoana este un caz aparte. El vrea sa para sarac ca Iliescu, dar cheltuieste mai abitir ca Nastase. Locuieste in continuare intr-o casa inchiriata de la Stat, preferand sa plateasca chirie mii de euro lunar in loc sa investeasca acesti bani intr-o temelie pentru familia sa. Si sotia sa are o relatie buna cu Statul, fundatia pe care o conduce primind statutul de utilitate
publica si avantajele care decurg de aici.
Tot la Stat, in Vila Lac 1, unde Ceausestii mai jucau un septic, iar Nicusor facea la betie proiecte pentru ipotetica sa guvernare, Geoana s-a pupat cu invitatii la implinirea celor 50 de primaveri. Nu stim daca nota de plata, care se ridica la cateva zeci de mii de euro, a fost un cadou de la soacra, sau a fost platita cu leafa de senator pe doi-trei ani, conform declaratiei de avere.
Verificarea integritatii, posibilitatilor si resurselor lui Geoana sta, culmea, in puterea institutiilor Statului. A celui pesedist?
In amintita sedinta, care a tinut loc de bilant al alegerilor locale, dar si de lansare spre electorat, prin antene, a ofertei de guvernare, liderii pesedisti si-au impartit felicitari, premii si virtuale functii de putere. Faptul ca Adrian Nastase a fost desemnat, fie si neoficial, candidat al partidului la Presedintie, iar Mircea Geoana si-a reafirmat ambitia de a ajunge premier, la fel ca in 2004, spune multe despre schimbarile petrecute, in ultimii patru ani, la nivelul leadership-ului pesedist. Si, pentru ca ne referim la lideri, amintim ca la sedinta CN a fost prezent si Ion Iliescu.
Ceva mai realist, acesta le-a transmis cadrelor sa nu-si mai pregateasca fotoliile de ministri si sa fie mai ponderati in aprecieri dupa scorul de numai 28% obtinut la alegerile locale. "Sa judecam cu realism, cu echilibru, fara infatuare, fara fripturisme" - un indemn remarcat in urma cu cativa ani, dar care nu a mai putut provoca ecouri acum, intr-o sala intesata de baroni locali, parca mai bine instalati in scaune
ca niciodata.
Langa ei, o serie de asociati cvasi-anonimi, proveniti din randurile unei formatiuni cu rating politic mic, dar cu apetit mare de putere. "O echipa unita si puternica". Astfel se recomanda, pentru parlamentarele de la toamna, constructia PSD-PC.
Din oferta
electorala, prezentata pe larg in discursul lui Geoana, s-a putut retine cat de bine e sa fii sarac in urmatorii patru ani. Daca PSD ajunge la guvernare, bineinteles. Salariul minim de o mie de lei si 0% impozite pentru cei care traiesc la salariul minim pe economie, a 13-a pensie, dublarea pensiilor pentru un milion de agricultori, program social pe zona de energie
, TVA diferentiat la alimentele de baza si la serviciile publice.
La aceste promisiuni se adauga construirea a 1000 de km de autostrada, centuri de ocolire pentru marile orase, modernizarea a o mie de km de cale ferata. Si cate si mai cate...
Cei mai instariti vor fi pedepsiti, pentru ca PSD pregateste impozite suplimentare pentru "bogatia afisata" si pentru cei care au venituri exorbitante.
De unde va reusi PSD sa asigure atata bunastare pentru populatia cu venituri mici? De la Stat, bineinteles. Un Stat controlat de "o echipa puternica", care sa imparta in mod discretionar si netransparent bunuri si avantaje. O reteta perfectata de comunisti si aplicata, in diferite doze, in guvernarile postdecembriste.
Despre "bogatia afisata" a liderilor PSD, aparatorii saracilor si avocatii nedreptatitilor se stiu multe si se povestesc si mai multe. Mircea Geoana este un caz aparte. El vrea sa para sarac ca Iliescu, dar cheltuieste mai abitir ca Nastase. Locuieste in continuare intr-o casa inchiriata de la Stat, preferand sa plateasca chirie mii de euro lunar in loc sa investeasca acesti bani intr-o temelie pentru familia sa. Si sotia sa are o relatie buna cu Statul, fundatia pe care o conduce primind statutul de utilitate
publica si avantajele care decurg de aici.
Tot la Stat, in Vila Lac 1, unde Ceausestii mai jucau un septic, iar Nicusor facea la betie proiecte pentru ipotetica sa guvernare, Geoana s-a pupat cu invitatii la implinirea celor 50 de primaveri. Nu stim daca nota de plata, care se ridica la cateva zeci de mii de euro, a fost un cadou de la soacra, sau a fost platita cu leafa de senator pe doi-trei ani, conform declaratiei de avere.
Verificarea integritatii, posibilitatilor si resurselor lui Geoana sta, culmea, in puterea institutiilor Statului. A celui pesedist?
Elena Udrea, o femeie bătăioasă care face politică pentru că aşa s-a nimerit.
Elena Udrea (PDL) se află în prima linie a politicii româneşti de patru ani. În principiu, orice analist de bun-simţ poate spune că Elena Udrea e un factor destabilizator pentru partid. Fracturează relaţia dintre lideri şi public, aducând cu ea un aer de superficialitate şi de spectacol ieftin
. Prin ţinută, prin discurs şi prin apariţie, doamna Udrea transmite publicului un mesaj de genul că succesul
politic are mare
legătură cu banii
.
Elena Udrea e o femeie puternică, bătăioasă, care face politică pentru că aşa s-a nimerit. Domnia sa nu are vreun proiect, nu reprezintă o doctrină, un crez cu care se pot identifica alegătorii, iar apoi s-o urmeze. Domnia sa reprezintă hăţişul de interese ce poate duce o formaţiune politică la eşec. În PDL, factorul Elena Udrea dinamitează organizaţia. E din alt film.
Oamenii nu au cum să urmeze un lider despre care citesc în paginile revistelor că poartă nu ştiu ce bijuterii sau că se îmbracă fistichiu. Un politician trebuie să fie sobru, echilibrat şi puternic. Atitudinea lui nu trebuie să aibă nicio legătură cu podiumul unei prezentări de modă.
PDL trece printr-o perioadă de criză puternică după alegerile locale. Se vede obligat să pregătească atent următoarele alegeri şi nu-şi permite nicio greşeală. Pierderea Capitalei a avut ca efect pierderea încrederii alegătorilor şi confirmarea publică a eşecului lui Videan
. Prin ţinută, prin discurs şi prin apariţie, doamna Udrea transmite publicului un mesaj de genul că succesul
politic are mare
legătură cu banii
.
Elena Udrea e o femeie puternică, bătăioasă, care face politică pentru că aşa s-a nimerit. Domnia sa nu are vreun proiect, nu reprezintă o doctrină, un crez cu care se pot identifica alegătorii, iar apoi s-o urmeze. Domnia sa reprezintă hăţişul de interese ce poate duce o formaţiune politică la eşec. În PDL, factorul Elena Udrea dinamitează organizaţia. E din alt film.
Oamenii nu au cum să urmeze un lider despre care citesc în paginile revistelor că poartă nu ştiu ce bijuterii sau că se îmbracă fistichiu. Un politician trebuie să fie sobru, echilibrat şi puternic. Atitudinea lui nu trebuie să aibă nicio legătură cu podiumul unei prezentări de modă.
PDL trece printr-o perioadă de criză puternică după alegerile locale. Se vede obligat să pregătească atent următoarele alegeri şi nu-şi permite nicio greşeală. Pierderea Capitalei a avut ca efect pierderea încrederii alegătorilor şi confirmarea publică a eşecului lui Videan
Partidul Aroganţei Naţionale
u mai e un secret pentru nimeni că în PSD a început deja marea ciolaniadă, deşi până la alegerile generale din toamnă mai e ceva vreme. Plajele exotice şi vilele din staţiunile luxoase par să fie deocamdată abandonate de social-democraţi, pentru că nimic nu poate rezista mirosului puterii. Prin urmare, agitaţie mare în Kisellef, unde se fac şi se desfac guverne, se negociază alianţe şi, cel mai important, se luptă pentru ciolan. De data aceasta, la masa
pretendenţilor la funcţii guvernamentale s-au aşezat şi baronii locali, confirmaţi în funcţii de votul de la alegerile locale. Iar Mircea Geoană este dispus să le acorde orice, numai să-i îndeplinească visul
de a deveni prim-ministru. Deja apropiaţii grijulii cu scamele de pe hainele sale îl apelează cu "domnule prim-ministru", motiv pentru care Geoană a început să creadă în steaua sa norocoasă şi se comportă ca atare. Petreceri de zeci de mii de euro
, osanale ca pe vreme răposatului şi multe, multe linguşeli. Aşa crede de cuviinţă Geoană că trebuie să se comporte liderul
unui partid de stânga, grijuliu cu nevoile celor mulţi. De fapt, cei mulţi sunt doar liderii PSD, care treptat, pe nesimţite, au transformat PSD în Partidul Aroganţei Naţionale.
pretendenţilor la funcţii guvernamentale s-au aşezat şi baronii locali, confirmaţi în funcţii de votul de la alegerile locale. Iar Mircea Geoană este dispus să le acorde orice, numai să-i îndeplinească visul
de a deveni prim-ministru. Deja apropiaţii grijulii cu scamele de pe hainele sale îl apelează cu "domnule prim-ministru", motiv pentru care Geoană a început să creadă în steaua sa norocoasă şi se comportă ca atare. Petreceri de zeci de mii de euro
, osanale ca pe vreme răposatului şi multe, multe linguşeli. Aşa crede de cuviinţă Geoană că trebuie să se comporte liderul
unui partid de stânga, grijuliu cu nevoile celor mulţi. De fapt, cei mulţi sunt doar liderii PSD, care treptat, pe nesimţite, au transformat PSD în Partidul Aroganţei Naţionale.
Mocăniţe electorale
Cu cinci luni înaintea alegerilor parlamentare, principalele partide nu numai că se consideră câştigătoare, ci oferă pe tavă şi premieri. De la PSD, cine altcineva să fie decât Mircea Geoană, care, vineri, şi-a serbat 50 de ani de viaţă în maniera „personalitate de stat”, la vilă de protocol, cu 300 de invitaţi, politicieni, businessmani, vedete, ploaie de cadouri şi o video-odă, care descrie măreţul destin al sărbătoritului.
La PD-L, îşi fac încălzirea doi lideri din tabăra Băsescu, foştii liberali Theodor Stolojan şi Gheorghe Flutur, iar la PNL, deocamdată nu se aude alt nume decât al actualului prim-ministru şi viitor candidat de Primăverii, Călin Popescu Tăriceanu.
Prezentarea premierului şi, eventual, a noului guvern de către fiecare competitor important este o strategie politică nouă la noi. Ea apare din nevoia de a personaliza campania electorală şi a o face mai accesibilă şi mai atractivă pentru public, în condiţiile în care decalajul dintre alegerile prezidenţiale şi parlamentare a scos, din competiţia acestei toamne, centrul de maxim interes electoral – candidatul la preşedinţie.
Totodată, partidele le prezintă alegătorilor oferta
electorală completă - galeria de candidaţi uninominali, programul
de guvernare, Cabinetul şi şeful lui - cetăţenii obţinând astfel o imagine de ansamblu asupra a ceea ce vrea şi poate fiecare partid.
Cum programele de guvernare se anunţă a fi numai lapte
şi miere – PSD a lansat, săptămâna trecută, o capodoperă de populism -, ceea ce va diferenţia partidele va fi garnitura umană, în special personalitatea propusă pentru a conduce Executivul. Aceasta va fi cel mai puternic transmiţător al mesajului electoral, chiar şi felul în care articulează cuvintele ori îşi asortează cravata având impact asupra receptorilor. Din acest punct de vedere – chiar dacă la capitolul pronunţie şi vestimentaţie stau bine – „premierii” neoficial anunţaţi nu sunt cele mai tentante opţiuni.
Stolojan şi Flutur sunt amândoi oameni ai preşedintelui Traian Băsescu, instalarea unuia dintre ei la Palatul Victoria însemnând, practic, că tot şeful statului conduce şi guvernul. Theodor Stolojan a mai pierdut din buna reputaţie cu care intrase în politică, după ce s-a retras din cursă în toiul campaniei
pentru prezidenţiale, refăcându-se psihic şi fizic suficient de repede însă pentru a lucra la Cotroceni şi a rupe un grup din PNL, cu care, mai târziu, şi-a făcut partid. Pe Stolojan l-a ţinut în viaţă imaginea de tehnocrat încăpăţânat, cea de politician îl omoară cu încetinitorul. Gheorghe Flutur, prin el însuşi, pare un om muncitor şi cumsecade, dar prea şters pentru a fi văzut în funcţia de premier, cea de preşedinte de consiliu judeţean, pe care a obţinut-o la locale, dând dimensiunea sa exactă.
Mircea Geoană nu poate ieşi nicăieri fără eticheta de „prostănac”, pusă de Ion Iliescu într-un moment de sinceritate, fără a fi privit drept „creaţia” Grupului de la Cluj şi fără a stârni zâmbete când îşi încordează musculatura politică. În plus, dă semne de megalomanie, vrea să construiască stadioane, trage numai la vile de protocol, se îmbată cu omagii şi se consideră drept singurul îndreptăţit să conducă viitorul guvern. Călin Popescu Tăriceanu, care reuşeşte performanţa de a încheia un mandat de patru ani în fruntea Executivului, nu mai are şanse să fie premier, partidul său, pe a treia poziţie în clasamentul electoral, putând negocia, într-o viitoare coaliţie, orice altceva în afara funcţiei de prim-ministru.
Niciunul dintre posibilii premieri despre care se vorbeşte, acum, nu este apt a prelua, de la candidatul la preşedinţie, rolul de „locomotivă” electorală pentru partidul său, pufăind, mai curând, ca nişte mocăniţe.
La PD-L, îşi fac încălzirea doi lideri din tabăra Băsescu, foştii liberali Theodor Stolojan şi Gheorghe Flutur, iar la PNL, deocamdată nu se aude alt nume decât al actualului prim-ministru şi viitor candidat de Primăverii, Călin Popescu Tăriceanu.
Prezentarea premierului şi, eventual, a noului guvern de către fiecare competitor important este o strategie politică nouă la noi. Ea apare din nevoia de a personaliza campania electorală şi a o face mai accesibilă şi mai atractivă pentru public, în condiţiile în care decalajul dintre alegerile prezidenţiale şi parlamentare a scos, din competiţia acestei toamne, centrul de maxim interes electoral – candidatul la preşedinţie.
Totodată, partidele le prezintă alegătorilor oferta
electorală completă - galeria de candidaţi uninominali, programul
de guvernare, Cabinetul şi şeful lui - cetăţenii obţinând astfel o imagine de ansamblu asupra a ceea ce vrea şi poate fiecare partid.
Cum programele de guvernare se anunţă a fi numai lapte
şi miere – PSD a lansat, săptămâna trecută, o capodoperă de populism -, ceea ce va diferenţia partidele va fi garnitura umană, în special personalitatea propusă pentru a conduce Executivul. Aceasta va fi cel mai puternic transmiţător al mesajului electoral, chiar şi felul în care articulează cuvintele ori îşi asortează cravata având impact asupra receptorilor. Din acest punct de vedere – chiar dacă la capitolul pronunţie şi vestimentaţie stau bine – „premierii” neoficial anunţaţi nu sunt cele mai tentante opţiuni.
Stolojan şi Flutur sunt amândoi oameni ai preşedintelui Traian Băsescu, instalarea unuia dintre ei la Palatul Victoria însemnând, practic, că tot şeful statului conduce şi guvernul. Theodor Stolojan a mai pierdut din buna reputaţie cu care intrase în politică, după ce s-a retras din cursă în toiul campaniei
pentru prezidenţiale, refăcându-se psihic şi fizic suficient de repede însă pentru a lucra la Cotroceni şi a rupe un grup din PNL, cu care, mai târziu, şi-a făcut partid. Pe Stolojan l-a ţinut în viaţă imaginea de tehnocrat încăpăţânat, cea de politician îl omoară cu încetinitorul. Gheorghe Flutur, prin el însuşi, pare un om muncitor şi cumsecade, dar prea şters pentru a fi văzut în funcţia de premier, cea de preşedinte de consiliu judeţean, pe care a obţinut-o la locale, dând dimensiunea sa exactă.
Mircea Geoană nu poate ieşi nicăieri fără eticheta de „prostănac”, pusă de Ion Iliescu într-un moment de sinceritate, fără a fi privit drept „creaţia” Grupului de la Cluj şi fără a stârni zâmbete când îşi încordează musculatura politică. În plus, dă semne de megalomanie, vrea să construiască stadioane, trage numai la vile de protocol, se îmbată cu omagii şi se consideră drept singurul îndreptăţit să conducă viitorul guvern. Călin Popescu Tăriceanu, care reuşeşte performanţa de a încheia un mandat de patru ani în fruntea Executivului, nu mai are şanse să fie premier, partidul său, pe a treia poziţie în clasamentul electoral, putând negocia, într-o viitoare coaliţie, orice altceva în afara funcţiei de prim-ministru.
Niciunul dintre posibilii premieri despre care se vorbeşte, acum, nu este apt a prelua, de la candidatul la preşedinţie, rolul de „locomotivă” electorală pentru partidul său, pufăind, mai curând, ca nişte mocăniţe.
Prostănacul se antrenează să fie Arogant
Ţara e în sărbătoare. Avem prim-ministru! Tăriceanu, ia-ţi Porche şi te du, Mircea Geoană şi-a pus deja papucii de umblat prin Palatul Victoria.
Aproape că nici nu mai are rost să se organizeze alegeri la toamnă. De ce să mai cheltuim atâtea milioane de euro
pentru ştampile şi tuş şi buletine de vot dacă Mircea Geoană este de pe acum prim-ministru?
A stat el şi a socotit că altul mai bun în ţara asta nu se califică pentru post. E băiat „de Primăverii“, cu gene de rasă din vechiul sistem. A trăit toată viaţa pe spinarea statului, e obişnuit să-şi ducă zilele în lux plătit cu bani
publici - să ne amintim numai că, în perioada în care a fost ambasador în SUA, România plătea 10.000 de dolari pe lună pentru ca posteriorul lui să se odihnească pe pernele palatului fostului şah al Iranului Reza Pahlavi.
Stă ilegal în vilă de la RA-APPS şi refuză să plătească şi chiria. Ba ilustra lui soţie s-a indignat public că ce rost are să se mute din vila din Dorobanţi dacă la toamnă oricum onor soţul va fi prim-ministru şi deci va intra în legalitate!
Şi-a trimis copiii să înveţe la Şcoala Americană, şi-a plantat soţia şefă peste ditai filiala de fundaţie internaţională - Crucea Roşie, folosind tot aparatul de vot al PSD care, culmea, funcţionează şi în ONG-urile umanitare. Doar Ferrari şi Porche ca actualul premier nu are Geoană, dar a găsit şi pentru asta o soluţie şi mai şmecheră: zboară cu elicopterul pe care i-l împrumută cumătrul său Copos. Plus
că dacă în SUA, în noiembrie, câştigă McCain alegerile prezidenţiale, el este vechi prieten cu McCain - l-a şi plimbat prin România acum 6 ani - şi acesta va apăsa pe buton la Băsescu să-l desemneze prim-ministru. Dacă iese Obama - în stafful acestuia are de asemenea prieteni numai buni de făcut presiuni pe acelaşi buton îndărătnic de la Cotroceni.
Toate astea adunate nu i se par însă suficiente lui Mircea Geoană. Frustrările adunate în amar de ani cât l-a privit pe Năstase de jos în sus l-au adus la concluzia că nu este încă suficient de pătruns de mania grandorii pentru a face faţă cu brio funcţiei de prim-ministru. Altfel nu se explică paranghelia megalomanică pe care şi-a organizat-o de ziua lui în vila lui Ceauşescu – tot de la RA-APPS, şi nici filmul omagial realizat în studiourile MediaPro pe care l-a comandat la prietenul său Adrian Sârbu şi nici jocurile de lumini speciale şi nici tablourile aduse drept cadou
de braţele baronilor pătrunse parcă de dorul peşcheşurilor cărate pe vremuri la Cabinetul lui Adrian Năstase. Prostănacul se antrenează să fie Arogant.
Aproape că nici nu mai are rost să se organizeze alegeri la toamnă. De ce să mai cheltuim atâtea milioane de euro
pentru ştampile şi tuş şi buletine de vot dacă Mircea Geoană este de pe acum prim-ministru?
A stat el şi a socotit că altul mai bun în ţara asta nu se califică pentru post. E băiat „de Primăverii“, cu gene de rasă din vechiul sistem. A trăit toată viaţa pe spinarea statului, e obişnuit să-şi ducă zilele în lux plătit cu bani
publici - să ne amintim numai că, în perioada în care a fost ambasador în SUA, România plătea 10.000 de dolari pe lună pentru ca posteriorul lui să se odihnească pe pernele palatului fostului şah al Iranului Reza Pahlavi.
Stă ilegal în vilă de la RA-APPS şi refuză să plătească şi chiria. Ba ilustra lui soţie s-a indignat public că ce rost are să se mute din vila din Dorobanţi dacă la toamnă oricum onor soţul va fi prim-ministru şi deci va intra în legalitate!
Şi-a trimis copiii să înveţe la Şcoala Americană, şi-a plantat soţia şefă peste ditai filiala de fundaţie internaţională - Crucea Roşie, folosind tot aparatul de vot al PSD care, culmea, funcţionează şi în ONG-urile umanitare. Doar Ferrari şi Porche ca actualul premier nu are Geoană, dar a găsit şi pentru asta o soluţie şi mai şmecheră: zboară cu elicopterul pe care i-l împrumută cumătrul său Copos. Plus
că dacă în SUA, în noiembrie, câştigă McCain alegerile prezidenţiale, el este vechi prieten cu McCain - l-a şi plimbat prin România acum 6 ani - şi acesta va apăsa pe buton la Băsescu să-l desemneze prim-ministru. Dacă iese Obama - în stafful acestuia are de asemenea prieteni numai buni de făcut presiuni pe acelaşi buton îndărătnic de la Cotroceni.
Toate astea adunate nu i se par însă suficiente lui Mircea Geoană. Frustrările adunate în amar de ani cât l-a privit pe Năstase de jos în sus l-au adus la concluzia că nu este încă suficient de pătruns de mania grandorii pentru a face faţă cu brio funcţiei de prim-ministru. Altfel nu se explică paranghelia megalomanică pe care şi-a organizat-o de ziua lui în vila lui Ceauşescu – tot de la RA-APPS, şi nici filmul omagial realizat în studiourile MediaPro pe care l-a comandat la prietenul său Adrian Sârbu şi nici jocurile de lumini speciale şi nici tablourile aduse drept cadou
de braţele baronilor pătrunse parcă de dorul peşcheşurilor cărate pe vremuri la Cabinetul lui Adrian Năstase. Prostănacul se antrenează să fie Arogant.
Grecia norocoasa
Ce inseamna acum pentru tineri Grecia? Un loc unde, daca au bani, isi pot face o vacanta de vis
, unde marea e scanteietor de albastra, unde mai vad si un templu de acum doua milenii si jumatate si mai mult rad de balbaiala ghizilor decat sunt uimiti de miracolul dainuirii, cam asta e Grecia… Nu stiu sau, daca stiu, ridica din umeri ca Grecia a fost la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial marea norocoasa, fata de Romania, marea ghinionista. Fara vointa de fier a lui Churchill, urmasii lui Achile ne-ar fi intrecut pe noi in demagogie si sadism de sorginte bolsevica si, probabil, nu s-ar mai fi gasit in tot mirificul arhipelag miez de maslina, atat de mult i-ar fi saracit ocupantul rosu. De buna-voie sau silit, Kazantzakis l-ar fi slavit pe Stalin, iar Zorba nu si-ar mai fi facut de cap prin carciumioare, ci ar fi fost alt Mitrea Cocor.
Prin ’88, daca nu ma insel, participand la un simpozion international organizat de UTC sau UASCR, avand ca tema eterna dezarmare si subdezvoltarea lumii a treia, am fost socat de stangismul agresiv al delegatiei elene, de felul stupid convins dogmatic in care oamenii vorbeau cum nici cei mai tembeli activisti de-ai nostri nu ar fi facut. Ca sa nu-i mai amintesc pe spanioli, care nu-l mai scoteau pe Franco din calificativul de sinistru dictator fascist, care a tinut tara sub obroc etc., etc. Asadar, nici un pic de intelegere fata de faptul ca au fost niste mari norocosi si ca intr-adevar au avut o sansa istorica, spre deosebire de altii care au avut un ghinion tot istoric!
Acum suntem toti membri UE si nu ne mai facem asemenea ganduri. Totusi, fiindca intr-o televiziune din ce in ce mai aplatizata mai sunt si emisiuni care rascolesc trecutul, ne putem aduce aminte ce a insemnat bunaoara operatiunea "Grecia". Aceasta manevra diabolica a stat la baza arestarii grupului Gavrila din Muntii Fagarasului. A fost suficient ca in grup sa fie strecurat un om al Securitatii, care prin vorbe abile a furat mintile acelor vajnici luptatori. Li s-a promis ca vor trece granita spre Grecia si acolo se vor intalni cu fortele americane, aceasta prin anii ’50, plan cumva asemanator celui din urma cu zece ani, cand la Tamadau au fost arestati fruntasii taranisti.
Planurile au izbandit de fiecare data. Operatiunea "Grecia" a dus
nu numai la prinderea, dar si la impuscarea acelor tineri. si in mintile lor Grecia a functionat ca un miraj. Doar ca nu se duceau acolo ca sa se distreze, ci ca sa capete un sprijin dinspre lumea libera. Ei insa nu stiau ca lumea aceea nu era chiar de capul ei, ci pervers indoctrinata. Nu stiau ca acolo marxism-leninismul, impotriva caruia ei luptau riscandu-si viata
, era adulat intr-un mod dizgratios inconstient si ca in optica adulatorilor agresori erau tocmai aceia spre care ei, fagarasenii, se duceau cu sufletul plin de speranta.
Ar fi fost interesant ca operatiunea "Grecia" sa nu fi fost o manevra a Securitatii, ci ceva real, ei sa fi ajuns in strainatate, iar acolo sa se fi confruntat cu segmente importante ale sindicalismului elen care-i injurau amarnic pe anglo-americani. Cum ar fi reactionat atunci tinerii nostri? Pastrand proportiile, s-ar fi simtit cum m-am simtit eu cand in urma cu 20 de ani ii ascultam consternat pe activistii eleni si nu-mi venea sa cred ca pot debita asemenea enormitati, iar, pe de alta parte, era departe de mine speranta ca va mai trece doar un an si un pic pana cand Ceausescu va trece ca un fals erou pe lumea cealalta.
, unde marea e scanteietor de albastra, unde mai vad si un templu de acum doua milenii si jumatate si mai mult rad de balbaiala ghizilor decat sunt uimiti de miracolul dainuirii, cam asta e Grecia… Nu stiu sau, daca stiu, ridica din umeri ca Grecia a fost la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial marea norocoasa, fata de Romania, marea ghinionista. Fara vointa de fier a lui Churchill, urmasii lui Achile ne-ar fi intrecut pe noi in demagogie si sadism de sorginte bolsevica si, probabil, nu s-ar mai fi gasit in tot mirificul arhipelag miez de maslina, atat de mult i-ar fi saracit ocupantul rosu. De buna-voie sau silit, Kazantzakis l-ar fi slavit pe Stalin, iar Zorba nu si-ar mai fi facut de cap prin carciumioare, ci ar fi fost alt Mitrea Cocor.
Prin ’88, daca nu ma insel, participand la un simpozion international organizat de UTC sau UASCR, avand ca tema eterna dezarmare si subdezvoltarea lumii a treia, am fost socat de stangismul agresiv al delegatiei elene, de felul stupid convins dogmatic in care oamenii vorbeau cum nici cei mai tembeli activisti de-ai nostri nu ar fi facut. Ca sa nu-i mai amintesc pe spanioli, care nu-l mai scoteau pe Franco din calificativul de sinistru dictator fascist, care a tinut tara sub obroc etc., etc. Asadar, nici un pic de intelegere fata de faptul ca au fost niste mari norocosi si ca intr-adevar au avut o sansa istorica, spre deosebire de altii care au avut un ghinion tot istoric!
Acum suntem toti membri UE si nu ne mai facem asemenea ganduri. Totusi, fiindca intr-o televiziune din ce in ce mai aplatizata mai sunt si emisiuni care rascolesc trecutul, ne putem aduce aminte ce a insemnat bunaoara operatiunea "Grecia". Aceasta manevra diabolica a stat la baza arestarii grupului Gavrila din Muntii Fagarasului. A fost suficient ca in grup sa fie strecurat un om al Securitatii, care prin vorbe abile a furat mintile acelor vajnici luptatori. Li s-a promis ca vor trece granita spre Grecia si acolo se vor intalni cu fortele americane, aceasta prin anii ’50, plan cumva asemanator celui din urma cu zece ani, cand la Tamadau au fost arestati fruntasii taranisti.
Planurile au izbandit de fiecare data. Operatiunea "Grecia" a dus
nu numai la prinderea, dar si la impuscarea acelor tineri. si in mintile lor Grecia a functionat ca un miraj. Doar ca nu se duceau acolo ca sa se distreze, ci ca sa capete un sprijin dinspre lumea libera. Ei insa nu stiau ca lumea aceea nu era chiar de capul ei, ci pervers indoctrinata. Nu stiau ca acolo marxism-leninismul, impotriva caruia ei luptau riscandu-si viata
, era adulat intr-un mod dizgratios inconstient si ca in optica adulatorilor agresori erau tocmai aceia spre care ei, fagarasenii, se duceau cu sufletul plin de speranta.
Ar fi fost interesant ca operatiunea "Grecia" sa nu fi fost o manevra a Securitatii, ci ceva real, ei sa fi ajuns in strainatate, iar acolo sa se fi confruntat cu segmente importante ale sindicalismului elen care-i injurau amarnic pe anglo-americani. Cum ar fi reactionat atunci tinerii nostri? Pastrand proportiile, s-ar fi simtit cum m-am simtit eu cand in urma cu 20 de ani ii ascultam consternat pe activistii eleni si nu-mi venea sa cred ca pot debita asemenea enormitati, iar, pe de alta parte, era departe de mine speranta ca va mai trece doar un an si un pic pana cand Ceausescu va trece ca un fals erou pe lumea cealalta.
Dumitru Puzdrea nu ştie nici unde au avut loc descinderile şi nici dacă este vorba despre locuinţa sa
Deputatul PDL Dumitru Puzdrea a declarat, că nu ştie despre descoperirea, în locuinţa sa, a liderului unei reţele de fraude pe internet. Se pare că soţia lui Dumitru Puzdrea a închiriat apartamentul unei persoane, iar acum "s-a dus
acolo să vadă despre ce este vorba".
"Nu ştiu prea multe despre chestia asta. Am aflat şi eu tot de la dumneavoastră şi am sunat-o pe soţie şi am întrebat-o ce se întâmplă. E adevărat că există la ora actuală o discuţie purtată de soţie cu cei de la Poliţie şi cu omul care a închiriat apartamentul respectiv, dar încă nu este clar ce se întâmplă", a declarat deputatul Dumitru Puzdrea.
24 de persoane au fost reţinute în judeţul Vâlcea pentru fraudă bancară prin internet. La acţiune au participat DIICOT şi FBI. Cei 24 de tineri au fost reţinuţi după 35 de descinderi în 5 judeţe: Vâlcea, Teleorman, Sibiu, Hunedoara şi Bucureşti, liderul
grupării fiind găsit în casa deputatului PDL Neamţ, Dumitru Puzdrea, informează surse judiciare.
acolo să vadă despre ce este vorba".
"Nu ştiu prea multe despre chestia asta. Am aflat şi eu tot de la dumneavoastră şi am sunat-o pe soţie şi am întrebat-o ce se întâmplă. E adevărat că există la ora actuală o discuţie purtată de soţie cu cei de la Poliţie şi cu omul care a închiriat apartamentul respectiv, dar încă nu este clar ce se întâmplă", a declarat deputatul Dumitru Puzdrea.
24 de persoane au fost reţinute în judeţul Vâlcea pentru fraudă bancară prin internet. La acţiune au participat DIICOT şi FBI. Cei 24 de tineri au fost reţinuţi după 35 de descinderi în 5 judeţe: Vâlcea, Teleorman, Sibiu, Hunedoara şi Bucureşti, liderul
grupării fiind găsit în casa deputatului PDL Neamţ, Dumitru Puzdrea, informează surse judiciare.
marți, 28 aprilie 2009
Dolarul s-a depreciat în urma discuţiilor fără rezultat, legate de salvarea sistemului financiar
Moneda americană a continuat să se deprecieze, vineri, atât în faţa euro
cât şi a yenului, din cauza discuţiilor fără succes
asupra aplicării planului de salvare a sistemului bancar american.
Dolarul s-a depreciat în faţa yenului cu 0,8%, la 105,65 yeni, în timp ce moneda unică a coborât cu 0,6%, la 154,78 yeni. În faţa dolarului
, euro s-a apreciat cu 0,3%, la 1,4655 dolari.
cât şi a yenului, din cauza discuţiilor fără succes
asupra aplicării planului de salvare a sistemului bancar american.
Dolarul s-a depreciat în faţa yenului cu 0,8%, la 105,65 yeni, în timp ce moneda unică a coborât cu 0,6%, la 154,78 yeni. În faţa dolarului
, euro s-a apreciat cu 0,3%, la 1,4655 dolari.
În Zimbabwe se poate plăti şi în monedă străină
Banca Centrala din Zimbabwe a anuntat ca mai mult de 600 de magazine
au obtinut dreptul de a-si vinde produsele
in moneda straina intrucat tara se afla in plina criza economica. Hotararea are ca scop stimularea comertului si echilibrarea balantei dinte cerere si oferta
.
In cursul ulimilor ani, economia din Zimbabwe s-a afundat tot mai mult, inflatia atingand cote de neimaginat, iar somajul s-a mentinut, de asemenea la nivel foarte inalt.
Un responsabil al Bancii Centrale a declarat ca spera ca prin aceasta noua hotarare, economia tarii sa inceapa incet-incet sa iasa din criza.
au obtinut dreptul de a-si vinde produsele
in moneda straina intrucat tara se afla in plina criza economica. Hotararea are ca scop stimularea comertului si echilibrarea balantei dinte cerere si oferta
.
In cursul ulimilor ani, economia din Zimbabwe s-a afundat tot mai mult, inflatia atingand cote de neimaginat, iar somajul s-a mentinut, de asemenea la nivel foarte inalt.
Un responsabil al Bancii Centrale a declarat ca spera ca prin aceasta noua hotarare, economia tarii sa inceapa incet-incet sa iasa din criza.
Fondurile de precampanie, pusculita secreta
Legea votului uninominal stabileste perioada campaniei electorale la ultimele 30 de zile dinaintea alegerilor, iar Legea finantarii partidelor si a campaniei electorale reglementeaza cine controleaza de unde provin si cum sunt cheltuiti banii de catre formatiunile politice. Nicaieri nu se gasesc insa prevederi referitoare la perioada de precampanie, fapt speculat din plin, si cu tot mai mare abilitate, de catre politicieni.
Pana de curand, cadourile electorale au format "arsenalul" precampaniei, dar politicienii au facut si urmatorul pas: publicitatea politica. Este vorba de reclame
cu sigla partidului, publicate deja in diferite ziare considerate a avea priza la public, de afise lipite pe stalpi si fluturasi bagati in cutiile postale. Primii care au profitat de carentele legii sunt liberalii si ei se apara spunand ca nu sunt reclame electorale atata vreme incat nu se indica votarea unui anume candidat.
Biroul Electoral Central se declara "legat de maini", atata vreme cat, din punctul de vedere al legilor, ce se cheltuieste in afara celor 30 de zile nu exista. Situatia este privita in mod diferit si de analisti. "Toti competitorii ar trebui sa fie egali si atunci cei care incep mai devreme incearca sa profite, sa-si asigure un avantaj in fata celorlalti", considera politologul Cristian Parvulescu. La randul sau, Adrian Moraru, director adjunct al Institutului pentru Politici Publice, crede ca nu trebuie interzisa precampania, ci doar sa fie instituit un mecanism de controlare a fondurilor cheltuite.
"Promovam o romanie mandra si prospera. Salariul mediu s-a dublat. PNL va continua cresterea salariilor." Acesta este textul care ii sare in ochi cititorului dintr-o reclama pe un sfert de pagina de ziar, in care premierul Tariceanu zambeste larg si da mana cu un grup de muncitori. Reclame de acest fel au aparut in mai multe publicatii cu priza la publicul iubitor de fotbal sau de scandal. Alte materiale promotionale – fluturasi bagati in cutiile postale ale bucurestenilor – "vorbesc" si ele despre ce-si propun sa realizeze democrat-liberalii dupa data de 30 noiembrie. In mod evident, toate acestea sunt mesaje de campanie, iar startul s-a dat o data cu lansarea, in atmosfera festiva si pe ritmuri muzicale, a candidatilor partidelor.
Din punct de vedere legal, actiunile de acest tip nu pot fi insa incadrate ca apartinand campaniei electorale din simplul motiv ca Legea votului uninominal nr. 35/2008, rezultat al stranselor intelegeri intre PNL si PSD, se refera doar la perioada de 30 de zile dinaintea datei
alegerilor. Ce se intampla inainte nu este cuprins in actul normativ si ca atare nu exista nici sanctiuni si nici autoritati care sa vegheze! O noua lege din categoria celor fara dinti. In plus, partidele incearca sa convinga de faptul ca ceea ce vede toata lumea nu este reclama electorala, ci cu totul altceva. si-au luat chiar masuri suplimentare de precautie, in sensul ca in materialele lor promotionale nu indica electoratului sa le voteze candidatii, astfel incat respectivele afise par a fi mai degraba incadrate la publicitate politica, nu la publicitate electorala. "Vedeti undeva in reclama ca scrie «Votati PNL»? Nu.
Este doar unul dintre mesajele noastre catre electorat, pe care le transmitem tot timpul", ne-a spus purtatorul de cuvant al PNL, Tudor Chiuariu. Intrebat pe ce perioada si-au propus liberalii sa transmita electoratului mesaje prin reclame in ziare, ex-ministrul avea insa sa se contrazica repede: "Nu o sa va devoalez acum strategia noastra de campanie!". Faptul ca nu este tocmai in regula ca partidele sa inceapa campania cu multe luni inainte de startul oficial este recunoscut si de autoritati, dar "vina" este pusa pe seama carentelor legislative. Nimeni nu poate sanctiona pe nimeni in nici un fel. "Legea reglementeaza doar campania electorala desfasurata pe durata celor 30 de zile. Ce este in afara celor 30 de zile nu intra sub incidenta legii", ne-a precizat purtatorul de cuvant al Biroului Electoral Central, Marian Muhulet.
In plus
, acesta ne-a declarat ca, pentru a se putea implica, BEC trebuie sa fie sesizat, fapt care nu s-a intamplat. si, cel mai probabil, nici nu se va intampla din moment ce aproape toate partidele apeleaza la astfel de strategii. Problema precampaniei este privita in mod diferit si de analisti. "Trebuie sa vedem carentele legii, pentru ca intre spiritul si litera legii exista unele diferente. Din punct de vedere formal, nu sunt actiuni de campanie, dar este evident ca, de fapt, e campanie. E doar un artificiu prin care partidele incearca sa se sustraga raspunderii. Toti competitorii ar trebui sa fie egali si atunci cei care incep mai devreme incearca sa profite, sa-si asigure un avantaj in fata celorlalti", ne-a declarat politologul Cristian Parvulescu. "Nu este campanie electorala, ci una politica si nu vad de ce ar trebui sa fie interzisa, pentru ca un partid are dreptul sa iasa si sa spuna ce doreste. Faci campanie cand ai ceva de spus.
Daca eu sunt lenes, adversarul meu de ce sa fie nevoit sa stea?", ne-a precizat, in schimb, Adrian Moraru, director-adjunct al IPP. Cea mai mare problema prin nereglementarea perioadei precampaniei electorale o constituie insa faptul ca, neincadrandu-se in perioada care intra sub incidenta legii, cheltuielile facute de partide cu toate aceste actiuni nu se raporteaza Autoritatea Electorala Permanenta si, ca atare, este imposibil de controlat de unde vin si incotro se duc banii. Sursele de finantare
nu le poate cunoaste nimeni. Aceasta, deoarece nici Legea finantarii partidelor politice nu contine vreo referire la banii cheltuiti in precampanie.
METODE
Dincolo de actiunile cu mare vizibilitate intreprinse de partide, fiecare politician isi face campanie fara a astepta startul oficial. Iar dincolo de etalarea eventualelor performante si de avalansa de promisiuni, "greutatea" sta in cadourile facute alegatorilor, dupa cum s-a vazut din plin si cu ocazia alegerilor locale. De fapt, perioada precampaniei este cea mai propice, dat fiind ca in cele 30 de zile de campanie oficiala multe dintre actiunile lor ar fi catalogate cu usurinta drept mita electorala si ar constitui infractiuni.
Elena Udrea (PD-L) a impartit mii de sarmale si a facut curatenie intr-o scoala din sectorul in care va candida, pesedistii Gabriel Oprea si Anghel Iordanescu le-au oferit copiilor abecedare si manuale de matematica, iar premierul Tariceanu a "impartit" promisiuni de calculatoare si premii mai consistente pentru olimpici. Iar acestea sunt doar cateva dintre exemplele ultimelor luni. Adevarata "batalie" se va da insa dupa definitivarea candidaturilor si a colegiilor.
Pana de curand, cadourile electorale au format "arsenalul" precampaniei, dar politicienii au facut si urmatorul pas: publicitatea politica. Este vorba de reclame
cu sigla partidului, publicate deja in diferite ziare considerate a avea priza la public, de afise lipite pe stalpi si fluturasi bagati in cutiile postale. Primii care au profitat de carentele legii sunt liberalii si ei se apara spunand ca nu sunt reclame electorale atata vreme incat nu se indica votarea unui anume candidat.
Biroul Electoral Central se declara "legat de maini", atata vreme cat, din punctul de vedere al legilor, ce se cheltuieste in afara celor 30 de zile nu exista. Situatia este privita in mod diferit si de analisti. "Toti competitorii ar trebui sa fie egali si atunci cei care incep mai devreme incearca sa profite, sa-si asigure un avantaj in fata celorlalti", considera politologul Cristian Parvulescu. La randul sau, Adrian Moraru, director adjunct al Institutului pentru Politici Publice, crede ca nu trebuie interzisa precampania, ci doar sa fie instituit un mecanism de controlare a fondurilor cheltuite.
"Promovam o romanie mandra si prospera. Salariul mediu s-a dublat. PNL va continua cresterea salariilor." Acesta este textul care ii sare in ochi cititorului dintr-o reclama pe un sfert de pagina de ziar, in care premierul Tariceanu zambeste larg si da mana cu un grup de muncitori. Reclame de acest fel au aparut in mai multe publicatii cu priza la publicul iubitor de fotbal sau de scandal. Alte materiale promotionale – fluturasi bagati in cutiile postale ale bucurestenilor – "vorbesc" si ele despre ce-si propun sa realizeze democrat-liberalii dupa data de 30 noiembrie. In mod evident, toate acestea sunt mesaje de campanie, iar startul s-a dat o data cu lansarea, in atmosfera festiva si pe ritmuri muzicale, a candidatilor partidelor.
Din punct de vedere legal, actiunile de acest tip nu pot fi insa incadrate ca apartinand campaniei electorale din simplul motiv ca Legea votului uninominal nr. 35/2008, rezultat al stranselor intelegeri intre PNL si PSD, se refera doar la perioada de 30 de zile dinaintea datei
alegerilor. Ce se intampla inainte nu este cuprins in actul normativ si ca atare nu exista nici sanctiuni si nici autoritati care sa vegheze! O noua lege din categoria celor fara dinti. In plus, partidele incearca sa convinga de faptul ca ceea ce vede toata lumea nu este reclama electorala, ci cu totul altceva. si-au luat chiar masuri suplimentare de precautie, in sensul ca in materialele lor promotionale nu indica electoratului sa le voteze candidatii, astfel incat respectivele afise par a fi mai degraba incadrate la publicitate politica, nu la publicitate electorala. "Vedeti undeva in reclama ca scrie «Votati PNL»? Nu.
Este doar unul dintre mesajele noastre catre electorat, pe care le transmitem tot timpul", ne-a spus purtatorul de cuvant al PNL, Tudor Chiuariu. Intrebat pe ce perioada si-au propus liberalii sa transmita electoratului mesaje prin reclame in ziare, ex-ministrul avea insa sa se contrazica repede: "Nu o sa va devoalez acum strategia noastra de campanie!". Faptul ca nu este tocmai in regula ca partidele sa inceapa campania cu multe luni inainte de startul oficial este recunoscut si de autoritati, dar "vina" este pusa pe seama carentelor legislative. Nimeni nu poate sanctiona pe nimeni in nici un fel. "Legea reglementeaza doar campania electorala desfasurata pe durata celor 30 de zile. Ce este in afara celor 30 de zile nu intra sub incidenta legii", ne-a precizat purtatorul de cuvant al Biroului Electoral Central, Marian Muhulet.
In plus
, acesta ne-a declarat ca, pentru a se putea implica, BEC trebuie sa fie sesizat, fapt care nu s-a intamplat. si, cel mai probabil, nici nu se va intampla din moment ce aproape toate partidele apeleaza la astfel de strategii. Problema precampaniei este privita in mod diferit si de analisti. "Trebuie sa vedem carentele legii, pentru ca intre spiritul si litera legii exista unele diferente. Din punct de vedere formal, nu sunt actiuni de campanie, dar este evident ca, de fapt, e campanie. E doar un artificiu prin care partidele incearca sa se sustraga raspunderii. Toti competitorii ar trebui sa fie egali si atunci cei care incep mai devreme incearca sa profite, sa-si asigure un avantaj in fata celorlalti", ne-a declarat politologul Cristian Parvulescu. "Nu este campanie electorala, ci una politica si nu vad de ce ar trebui sa fie interzisa, pentru ca un partid are dreptul sa iasa si sa spuna ce doreste. Faci campanie cand ai ceva de spus.
Daca eu sunt lenes, adversarul meu de ce sa fie nevoit sa stea?", ne-a precizat, in schimb, Adrian Moraru, director-adjunct al IPP. Cea mai mare problema prin nereglementarea perioadei precampaniei electorale o constituie insa faptul ca, neincadrandu-se in perioada care intra sub incidenta legii, cheltuielile facute de partide cu toate aceste actiuni nu se raporteaza Autoritatea Electorala Permanenta si, ca atare, este imposibil de controlat de unde vin si incotro se duc banii. Sursele de finantare
nu le poate cunoaste nimeni. Aceasta, deoarece nici Legea finantarii partidelor politice nu contine vreo referire la banii cheltuiti in precampanie.
METODE
Dincolo de actiunile cu mare vizibilitate intreprinse de partide, fiecare politician isi face campanie fara a astepta startul oficial. Iar dincolo de etalarea eventualelor performante si de avalansa de promisiuni, "greutatea" sta in cadourile facute alegatorilor, dupa cum s-a vazut din plin si cu ocazia alegerilor locale. De fapt, perioada precampaniei este cea mai propice, dat fiind ca in cele 30 de zile de campanie oficiala multe dintre actiunile lor ar fi catalogate cu usurinta drept mita electorala si ar constitui infractiuni.
Elena Udrea (PD-L) a impartit mii de sarmale si a facut curatenie intr-o scoala din sectorul in care va candida, pesedistii Gabriel Oprea si Anghel Iordanescu le-au oferit copiilor abecedare si manuale de matematica, iar premierul Tariceanu a "impartit" promisiuni de calculatoare si premii mai consistente pentru olimpici. Iar acestea sunt doar cateva dintre exemplele ultimelor luni. Adevarata "batalie" se va da insa dupa definitivarea candidaturilor si a colegiilor.
Banca Naţională a menţinut dobânda cheie la 10,25%
BNR a decis! Dobânda de politică monetară rămâne la 10,25% pe an. Decizia este în ton cu aşteptările analiştilor, deşi erau voci care spuneau că nu ar fi exclusă o majorare cu 0,25 de puncte procentuale.
BNR a decis să menţină rata
dobânzii de politică monetară la nivelul de 10,25%, răspunzând astfel aşteptărilor analiştilor. Totodată, BNR a decis să continue gestionarea fermă a lichidităţii de pe piaţa monetară prin intermediul operaţiunilor de piaţă şi să menţină nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit
.
În plus, "CA al BNR reafirmă că va monitoriza vigilent evoluţiile indicatorilor macroeconomici, pe plan intern şi internaţional, astfel încât prin adecvarea instrumentelor sale să asigure consolidarea procesului de dezinflaţie pentru atingerea în mod sustenabil a ţintelor de inflaţie pe termen mediu", se mai arată în comunicatul instituţiei.
BNR a majorat de şapte ori până acum dobânda de politică monetară de la sfârşitul lui octombrie până în prezent, interval în care dobânda cheie a urcat de la 7% la 10,25%. Ultima majorare a fost făcută la şedinţa de politică monetară din 31 iulie, când banca centrală a ridicat nivelul dobânzii cheie cu 0,25 puncte procentuale, de la 10%.
BNR a decis să menţină rata
dobânzii de politică monetară la nivelul de 10,25%, răspunzând astfel aşteptărilor analiştilor. Totodată, BNR a decis să continue gestionarea fermă a lichidităţii de pe piaţa monetară prin intermediul operaţiunilor de piaţă şi să menţină nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit
.
În plus, "CA al BNR reafirmă că va monitoriza vigilent evoluţiile indicatorilor macroeconomici, pe plan intern şi internaţional, astfel încât prin adecvarea instrumentelor sale să asigure consolidarea procesului de dezinflaţie pentru atingerea în mod sustenabil a ţintelor de inflaţie pe termen mediu", se mai arată în comunicatul instituţiei.
BNR a majorat de şapte ori până acum dobânda de politică monetară de la sfârşitul lui octombrie până în prezent, interval în care dobânda cheie a urcat de la 7% la 10,25%. Ultima majorare a fost făcută la şedinţa de politică monetară din 31 iulie, când banca centrală a ridicat nivelul dobânzii cheie cu 0,25 puncte procentuale, de la 10%.
Gazele nu se scumpesc de alegeri
Pretul gazelor naturale furnizate consumatorilor captivi, inclusiv cei casnici, nu va creste la 1 octombrie si va ramane nemodificat pana la sfarsitul anului, iar in a doua parte a anului 2009 ar putea sa scada, a anuntat, ieri, Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei
(ANRE).
"ANRE a decis sa amane preluarea in preturile platite de consumatori a costurilor suplimentare suportate de furnizorii de gaze
naturale ca urmare a cresterii pretului de import si sa continue, impreuna cu acestia, identificarea solutiilor practice pentru acoperirea acestor diferente in perioada urmatoare, astfel incat stabilitatea preturilor la consumator, securitatea aprovizionarii si stabilitatea financiara a furnizorilor de gaze naturale sa fie mentinute", se arata intr-un comunicat al Autoritatii.
"Evolutiile recente ale cotatiilor la petrol si produse
petroliere indica o tendinta de scadere, care, daca se mentine, se va reflecta in preturile gazelor naturale din import incepand cu cea de a doua jumatate a anului 2009, in sensul reducerii acestora", se mai arata in comunicatul ANRE.
Preturile gazelor din import platite de furnizori sunt ajustate trimestrial, pe baza unei formule care include cotatiile medii la pacura si motorina
din ultimele noua luni anterioare trimestrului de livrare, cotatii ce au inregistrat o crestere continua in perioada ianuarie-iulie 2008, precizeaza ANRE.
Reamintim, in urma cu o saptamana, premierul Tariceanu a afirmat ca o eventuala majorare a preturilor la gaze in aceasta toamna este nejustificata, in conditiile in care cotatia titeiului pe piata externa a scazut.
(ANRE).
"ANRE a decis sa amane preluarea in preturile platite de consumatori a costurilor suplimentare suportate de furnizorii de gaze
naturale ca urmare a cresterii pretului de import si sa continue, impreuna cu acestia, identificarea solutiilor practice pentru acoperirea acestor diferente in perioada urmatoare, astfel incat stabilitatea preturilor la consumator, securitatea aprovizionarii si stabilitatea financiara a furnizorilor de gaze naturale sa fie mentinute", se arata intr-un comunicat al Autoritatii.
"Evolutiile recente ale cotatiilor la petrol si produse
petroliere indica o tendinta de scadere, care, daca se mentine, se va reflecta in preturile gazelor naturale din import incepand cu cea de a doua jumatate a anului 2009, in sensul reducerii acestora", se mai arata in comunicatul ANRE.
Preturile gazelor din import platite de furnizori sunt ajustate trimestrial, pe baza unei formule care include cotatiile medii la pacura si motorina
din ultimele noua luni anterioare trimestrului de livrare, cotatii ce au inregistrat o crestere continua in perioada ianuarie-iulie 2008, precizeaza ANRE.
Reamintim, in urma cu o saptamana, premierul Tariceanu a afirmat ca o eventuala majorare a preturilor la gaze in aceasta toamna este nejustificata, in conditiile in care cotatia titeiului pe piata externa a scazut.
Ministrul german de Finanţe: Criza financiară este o problemă americană
Germania acuză Statele Unite că au provocat criza financiară globală, în goana lor oarbă după profituri. Ministrul german de finanţe cere ca americanii să accepte acum reglementări superioare ale pieţei şi să renunţe la statutul de super-putere financiară.
Alertă Rezervele naturale pentru 2008 s-au terminat pe 23 septembrie
Alerta Rezervele naturale pentru 2008 s-au terminat pe 23 septembrie
Într-o lume a tehnologiei şi a vitezei, dominată de consum şi irosire, tendinţa generală este de a considera resursele naturale
ca pe un bun ce nu se poate epuiza, ca pe ceva sigur. Este adevărat că liderii marilor puteri mondiale precum şi oamenii de ştiinţă au început să tragă semnale de alarmă în această privinţă, însă omul de rând tinde să nu conştientizeze cam cât de aproape suntem de fundul sacului.
Potrivit unui raport întocmit de Global Footprint Network, o organizaţie care se ocupă cu studiul resurselor naturale şi a consumului lor, resursele naturale disponibile pentru anul 2008, s-au terminat...alaltăieri. Pe 23 septembrie, umanitatea a consumat toate resursele pe care natura le-a produs pentru 2008.
Întocmai ca orice companie
, natura are un buget al resurselor- poate produce o cantitate limitată de resurse în fiecare an. Problema este că cererea umanităţii a depăşit de mult oferta
. Încă din anii '80, omenirea a intrat ăntr-o cursă infernală contra naturii, folosind resurse mai repede decât acestea pot fi generate şi poluând atmosfera cu mai mult carbon decât poate fi reabsorbit.
La nivel global, avem nevoie în prezent de capacitatea biologică a unei planete şi jumătate, potrivit
Global Footprint Network. În fiecare an, organizaţia calculează nevoile umanităţii în raport cu resursele naturale şi le compară cu capacitatea biologică a planetei de a le oferi.
De acum până la sfârşitul anului, vom intra în rezervele ecologice, împrumutând resurse din viitor a declarat Dr. Mathis Wackernagel, director executiv la Global Footprint Network.
Într-o lume a tehnologiei şi a vitezei, dominată de consum şi irosire, tendinţa generală este de a considera resursele naturale
ca pe un bun ce nu se poate epuiza, ca pe ceva sigur. Este adevărat că liderii marilor puteri mondiale precum şi oamenii de ştiinţă au început să tragă semnale de alarmă în această privinţă, însă omul de rând tinde să nu conştientizeze cam cât de aproape suntem de fundul sacului.
Potrivit unui raport întocmit de Global Footprint Network, o organizaţie care se ocupă cu studiul resurselor naturale şi a consumului lor, resursele naturale disponibile pentru anul 2008, s-au terminat...alaltăieri. Pe 23 septembrie, umanitatea a consumat toate resursele pe care natura le-a produs pentru 2008.
Întocmai ca orice companie
, natura are un buget al resurselor- poate produce o cantitate limitată de resurse în fiecare an. Problema este că cererea umanităţii a depăşit de mult oferta
. Încă din anii '80, omenirea a intrat ăntr-o cursă infernală contra naturii, folosind resurse mai repede decât acestea pot fi generate şi poluând atmosfera cu mai mult carbon decât poate fi reabsorbit.
La nivel global, avem nevoie în prezent de capacitatea biologică a unei planete şi jumătate, potrivit
Global Footprint Network. În fiecare an, organizaţia calculează nevoile umanităţii în raport cu resursele naturale şi le compară cu capacitatea biologică a planetei de a le oferi.
De acum până la sfârşitul anului, vom intra în rezervele ecologice, împrumutând resurse din viitor a declarat Dr. Mathis Wackernagel, director executiv la Global Footprint Network.
Marea schismă între Europa şi America
Efectele crizei de pe Wall Street, care s-au propagat ca un virus pe pietele financiare
internationale, ar putea fi mult mai profunde decat ar parea la prima vedere.
Astfel, masurile luate de autoritatile de la Washington sunt criticate pe celalalt mal al Atlanticului, mai mult sau mai putin voalat, in cuvinte mai blande sau mai dure.
In principal, America este acuzata de faptul ca este cauza principala a crizei, ca nu a stiut sa ia la timp masurile care se impuneau si ca deciziile din ultimul timp nu fac decat sa inrautateasca lucrurile prin distorsionarea economiei de piata si a liberei concurente.
Ultima pozitie a unui nume cu greutate din Europa la adresa Statelor Unite este cea a lui Matthias Wissmann, fostul ministru al Transporturilor din Germania si actual presedinte al Verband der Automobiliindustrie (VDA), Asociatia Industriei Auto
Germane, o personalitate recunoscuta si respectata in acest domeniu.
Acesta a acuzat direct guvernul de la Washington ca distorsineaza competitia si piata libera.
internationale, ar putea fi mult mai profunde decat ar parea la prima vedere.
Astfel, masurile luate de autoritatile de la Washington sunt criticate pe celalalt mal al Atlanticului, mai mult sau mai putin voalat, in cuvinte mai blande sau mai dure.
In principal, America este acuzata de faptul ca este cauza principala a crizei, ca nu a stiut sa ia la timp masurile care se impuneau si ca deciziile din ultimul timp nu fac decat sa inrautateasca lucrurile prin distorsionarea economiei de piata si a liberei concurente.
Ultima pozitie a unui nume cu greutate din Europa la adresa Statelor Unite este cea a lui Matthias Wissmann, fostul ministru al Transporturilor din Germania si actual presedinte al Verband der Automobiliindustrie (VDA), Asociatia Industriei Auto
Germane, o personalitate recunoscuta si respectata in acest domeniu.
Acesta a acuzat direct guvernul de la Washington ca distorsineaza competitia si piata libera.
Dolarul american si euro s-au scumpit la casele de schimb valutar
Comisia Nationala de Prognoza a urcat estimarea cursului de schimb mediu pe 2008 la 3,63 lei/euro, iar pe pietele internationale asistam la cel mai mare
faliment bancar din istoria industriei bancare americane, Washington Mutual.
Aceste evenimente au o influenta si asupra cursurilor de schimb valutar de pe piata
romaneasca, astfel euro se cumpara in aceasta dimineata la cotatia de 3,6790 lei si se vindea la 3,6836 lei. Dolarul american se cumpara pe piata interbancara cu 2,5239 lei si se vindea cu 2,5282 lei. Cel mai bun curs pentru cumpararea monedei europene il intalnim la Banca Carpatica care ofera euro cu 3,70 lei, dar si la CEC Bank unde cursul de schimb este de 3,7150 lei. Volksbank si Raiffeisen Bank ofera moneda europeana la vanzare cu 3,72 lei. Daca in schimb vrem sa vindem euro, cel mai bun randament il obtinem la BCR unde pentru un euro
se ofera 3,65 lei, iar la Banca Carpatica, Banca Romaneasca si CEC Bank, se poate obtine 3,6450 lei.
Dolarul american se se poate cumpara de la Banca Carpatica cu 2,54 lei sau de la CEC Bank, cu 2,55 lei. O vanzare avantajoasa pentru dolarul american se poate realiza la Banca Romaneasca, unde se obtin 2,48 lei pentru o moneda americana sau la casele de schimb ale Alpha Bank unde se primesc 2,47 lei pentru un dolar. BRD cumpara moneda americana la un curs de 2,4660 lei, iar Volksbank, ofera 2,4634 lei.
O moneda tot mai cautata de catre romani este francul elvetian care poate fi achizitionat de la Banca Romaneasca cu 2,3353 lei sau de la casele de schimb ale Bancii Carpatica, pentru 2,34 lei. Cel mai bun pret pentru francul elvetian il puteti obtine insa la Banca Romaneasca, de 2,2735 lei, sau la Raiffeisen Bank, de 2,27 lei.
Rata de schimb euro/leu
valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 3,6450 3,7150
Libra Bank 3,6300 3,7300
Volksbank 3,6200 3,7200
BRD 3,6200 3,7300
UniCredit Tiriac Bank 3,62 3,74
Alpha Bank 3,64 3,73
BCR 3,6500 3,7300
Raiffeisen Bank 3,6200 3,7200
Banca Romaneasca 3,6450 3,7300
Banca Carpatica 3,6450 3,7000
Rata de schimb dolar/leu valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,46 2,55
Libra Bank 2,4650 2,5650
Volksbank 2,4634 2,5519
BRD 2,4660 2,5570
UniCredit Tiriac Bank 2,4650 2,5650
Alpha Bank 2,47 2,57
BCR 2,4600 2,5600
Raiffeisen Bank 2,4500 2,5550
Banca Romaneasca 2,48 2,5619
Banca Carpatica 2,4600 2,5400
Rata de schimb franc elvetian/leu valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,2600 2,3600
Libra Bank 2,25 2,38
Volksbank 2,2632 2,3511
BRD 2,2660 2,3590
UniCredit Tiriac Bank 2,26 2,37
Alpha Bank 2,26 2,38
BCR 2,2530 2,3690
Raiffeisen Bank 2,27 2,35
Banca Romaneasca 2,2735 2,3353
Banca Carpatica 2,2400 2,3400
faliment bancar din istoria industriei bancare americane, Washington Mutual.
Aceste evenimente au o influenta si asupra cursurilor de schimb valutar de pe piata
romaneasca, astfel euro se cumpara in aceasta dimineata la cotatia de 3,6790 lei si se vindea la 3,6836 lei. Dolarul american se cumpara pe piata interbancara cu 2,5239 lei si se vindea cu 2,5282 lei. Cel mai bun curs pentru cumpararea monedei europene il intalnim la Banca Carpatica care ofera euro cu 3,70 lei, dar si la CEC Bank unde cursul de schimb este de 3,7150 lei. Volksbank si Raiffeisen Bank ofera moneda europeana la vanzare cu 3,72 lei. Daca in schimb vrem sa vindem euro, cel mai bun randament il obtinem la BCR unde pentru un euro
se ofera 3,65 lei, iar la Banca Carpatica, Banca Romaneasca si CEC Bank, se poate obtine 3,6450 lei.
Dolarul american se se poate cumpara de la Banca Carpatica cu 2,54 lei sau de la CEC Bank, cu 2,55 lei. O vanzare avantajoasa pentru dolarul american se poate realiza la Banca Romaneasca, unde se obtin 2,48 lei pentru o moneda americana sau la casele de schimb ale Alpha Bank unde se primesc 2,47 lei pentru un dolar. BRD cumpara moneda americana la un curs de 2,4660 lei, iar Volksbank, ofera 2,4634 lei.
O moneda tot mai cautata de catre romani este francul elvetian care poate fi achizitionat de la Banca Romaneasca cu 2,3353 lei sau de la casele de schimb ale Bancii Carpatica, pentru 2,34 lei. Cel mai bun pret pentru francul elvetian il puteti obtine insa la Banca Romaneasca, de 2,2735 lei, sau la Raiffeisen Bank, de 2,27 lei.
Rata de schimb euro/leu
valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 3,6450 3,7150
Libra Bank 3,6300 3,7300
Volksbank 3,6200 3,7200
BRD 3,6200 3,7300
UniCredit Tiriac Bank 3,62 3,74
Alpha Bank 3,64 3,73
BCR 3,6500 3,7300
Raiffeisen Bank 3,6200 3,7200
Banca Romaneasca 3,6450 3,7300
Banca Carpatica 3,6450 3,7000
Rata de schimb dolar/leu valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,46 2,55
Libra Bank 2,4650 2,5650
Volksbank 2,4634 2,5519
BRD 2,4660 2,5570
UniCredit Tiriac Bank 2,4650 2,5650
Alpha Bank 2,47 2,57
BCR 2,4600 2,5600
Raiffeisen Bank 2,4500 2,5550
Banca Romaneasca 2,48 2,5619
Banca Carpatica 2,4600 2,5400
Rata de schimb franc elvetian/leu valabila pe 26.09.2008
Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,2600 2,3600
Libra Bank 2,25 2,38
Volksbank 2,2632 2,3511
BRD 2,2660 2,3590
UniCredit Tiriac Bank 2,26 2,37
Alpha Bank 2,26 2,38
BCR 2,2530 2,3690
Raiffeisen Bank 2,27 2,35
Banca Romaneasca 2,2735 2,3353
Banca Carpatica 2,2400 2,3400
JP Morgan a cumpărat Washington Mutual pentru 1,9 miliarde de dolari
JP Morgan a preluat Washington Mutual pentru 1,9 miliarde de dolari. Căderea Washington Mutual reprezintă cel mai mare
eşec din istoria sistemului bancar american, scrie astăzi cotidianul The Wall Street Journal. Colapsul a fost generat de un val masiv de retrageri şi marchează un nou punct critic în turbulenţele care mătură pieţele financiare la nivel global.
Grupul financiar Washington Mutual, cea mai mare banca de economii din SUA, a fost inchis de autoritatile americane care au organizat transferul imediat al activelor bancare la concurentul sau JPMorgan Chase, a anuntat intr-un comunicat Federal Deposit Insurance Corp, institutia care protejează depozitele depunatorilor în caz de faliment bancar in Statele Unite.
JP Morgan s-a angajat să plătească guvernului 1,9 miliarde de dolari
pentru operaţiunile bancare ale Washington Mutual şi îşi va asuma portofoliul de credite
, care se ridică la 307 miliarde de dolari. Costul integral va fi însă unul mult mai mare, deoarece urmează să fie făcute provizioane de 31 de miliarde de dolari pentru credite neperformante. În acelaşi timp, JP Morgan intenţionează să depună un efort de recapitalizare care se va ridica la 8 miliarde de dolari.
Toţi deponenţii Washington Mutual vor avea acces la cash. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre acţionarii băncii care ar putea să nu se mai aleagă cu nimic, comentează jurnaliştii de la The Wall Street Journal.
Tranzacţia, anunţată aseară, plasează JP Morgan pe locul 1 la nivel naţional în ceea ce priveşte depozitele.
Criza de la Washington Mutual s-a desfăşurat concomitent cu negocierile din congresul american pe marginea pachetului de salvare propus de trezorerie.
eşec din istoria sistemului bancar american, scrie astăzi cotidianul The Wall Street Journal. Colapsul a fost generat de un val masiv de retrageri şi marchează un nou punct critic în turbulenţele care mătură pieţele financiare la nivel global.
Grupul financiar Washington Mutual, cea mai mare banca de economii din SUA, a fost inchis de autoritatile americane care au organizat transferul imediat al activelor bancare la concurentul sau JPMorgan Chase, a anuntat intr-un comunicat Federal Deposit Insurance Corp, institutia care protejează depozitele depunatorilor în caz de faliment bancar in Statele Unite.
JP Morgan s-a angajat să plătească guvernului 1,9 miliarde de dolari
pentru operaţiunile bancare ale Washington Mutual şi îşi va asuma portofoliul de credite
, care se ridică la 307 miliarde de dolari. Costul integral va fi însă unul mult mai mare, deoarece urmează să fie făcute provizioane de 31 de miliarde de dolari pentru credite neperformante. În acelaşi timp, JP Morgan intenţionează să depună un efort de recapitalizare care se va ridica la 8 miliarde de dolari.
Toţi deponenţii Washington Mutual vor avea acces la cash. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre acţionarii băncii care ar putea să nu se mai aleagă cu nimic, comentează jurnaliştii de la The Wall Street Journal.
Tranzacţia, anunţată aseară, plasează JP Morgan pe locul 1 la nivel naţional în ceea ce priveşte depozitele.
Criza de la Washington Mutual s-a desfăşurat concomitent cu negocierile din congresul american pe marginea pachetului de salvare propus de trezorerie.
Warren Buffet câştigă 800 mil dolari într-o singură zi, la Bursă
Warren Buffet isi dovedeste inca odata intuitia geniala, care l-a facut cel mai mare
investitor la Bursa al tuturor timpurilor, reusind sa castige aproape 800 de milioane de dolari
intr-o singura zi.
Astfel, potrivit
Times Online, Valoarea pachetului de actiuni Goldman Sachs cumparat de Warren Buffett cu cinci miliarde de dolari a crescut cu sase procente in doar cateva ore de la achizitia titlurilor, ceea ce echivaleaza cu nu mai putin de 783 de milioane de dolari, afirma sursa citata.
Goldman Sachs, pana de curand una dintre cele mai mari banci de investitii din lume, a renuntat in urma cu cinci zile la acest statut solicitand transformarea in holding bancar fapt care ii garanteaza un acces mai facil la finantare
.
De asemenea, Warren Buffett a declarat in urma cu doua zile ca este interesat de preluarea unor active ale AIG - American International Group.
"O parte a unitatilor, cea mai mare parte a acestora, va fi de vanzare intr-un an sau doi, iar noi am fi interesati de cateva", a declarat Warren Buffet.
investitor la Bursa al tuturor timpurilor, reusind sa castige aproape 800 de milioane de dolari
intr-o singura zi.
Astfel, potrivit
Times Online, Valoarea pachetului de actiuni Goldman Sachs cumparat de Warren Buffett cu cinci miliarde de dolari a crescut cu sase procente in doar cateva ore de la achizitia titlurilor, ceea ce echivaleaza cu nu mai putin de 783 de milioane de dolari, afirma sursa citata.
Goldman Sachs, pana de curand una dintre cele mai mari banci de investitii din lume, a renuntat in urma cu cinci zile la acest statut solicitand transformarea in holding bancar fapt care ii garanteaza un acces mai facil la finantare
.
De asemenea, Warren Buffett a declarat in urma cu doua zile ca este interesat de preluarea unor active ale AIG - American International Group.
"O parte a unitatilor, cea mai mare parte a acestora, va fi de vanzare intr-un an sau doi, iar noi am fi interesati de cateva", a declarat Warren Buffet.
Fermierii cer subvenţii la nivelul celor oferite în statele occidentale
Agrostar va protesta, în noiembrie, la Bruxelles, ca să tragă un semnal de alarma asupra faptului că subvenţiile acordate fermierilor români sunt mult mai mici decât cele din statele occidentale. Fermierii susţin că în acest moment avem cele mai mici subvenţii, aproximativ 8% din suma de care beneficiează un fermier din vest. Totodată ei cer acordarea subvenţiei de 21 de euro pe tona de motorină folosită în agricultură, nivelul maximum permis de Comisia Europeană.
"Protestul are loc datorită lipsei fondurilor financiare
în ceea ce priveşte agricultura României. Încercăm împreună cu alţi fermieri din Bulgaria, Polonia, să aliniem aceste subvenţii la nivelul colegilor din alte ţări. Dacă un fermier primeşte în România 97 de euro la hectar,un fermier în Uniunea Europeană primeşte 300 euro
la hectar. Noi lucrăm de mult la acest proiect şi sperăm ca în noiembrie să ne solidarizăm şi cu ceilalţi colegi din alte ţări ca Polonia şi Bulgaria şi să facem o acţiune de protest la Comisia Europeană şi să determinăm o reanalizare a plafoanelor pentru fermierii din ţările care au aderat mai târziu", a declarat Ştefan Nicolae, preşedintele Agrostar.
"Protestul are loc datorită lipsei fondurilor financiare
în ceea ce priveşte agricultura României. Încercăm împreună cu alţi fermieri din Bulgaria, Polonia, să aliniem aceste subvenţii la nivelul colegilor din alte ţări. Dacă un fermier primeşte în România 97 de euro la hectar,un fermier în Uniunea Europeană primeşte 300 euro
la hectar. Noi lucrăm de mult la acest proiect şi sperăm ca în noiembrie să ne solidarizăm şi cu ceilalţi colegi din alte ţări ca Polonia şi Bulgaria şi să facem o acţiune de protest la Comisia Europeană şi să determinăm o reanalizare a plafoanelor pentru fermierii din ţările care au aderat mai târziu", a declarat Ştefan Nicolae, preşedintele Agrostar.
Banca Washington Mutual intră în faliment, cel mai mare din istoria industriei bancare americane
Washington Mutual Inc a fost închisă de guvernul Statelor Unite şi activele sale au fost vândute JPMorgan Chase & Co pentru 1,9 miliarde dolari
, în cadrul celui mai mare
faliment al unei bănci americane, conform Reuters.
Aceasta este ultima măsură luată de autorităţile americane, în încercarea de a curăţa industria bancară, profund afectată de creditele ipotecare neperformante.
Washington Mutual, cea mai mare bancă americană de economii şi împrumuturi, a suferit pierderi enorme de pe urma crizei creditelor
. “Din cauza lichidităţilor insuficiente pentru acoperirea obligaţiilor financiare
, WaMu nu îşi mai poate continua operaţiunile”, arată un comunicat al Office of Thrift Supervision, instituţia ce supraveghează activitatea băncilor de economii.
Banca are active de 307 miliarde dolari şi depozite
de 188 miliarde dolari. Ultimul faliment de acest gen a avut loc în 1984, când Continental Illinois National Bank & Trust a fost nevoită să îşi înceteze activităţile.
JPMorgan va deţine 5.410 de sucursale, după achiziţia operaţiunilor WaMu, precum şi cea mai mare afacere cu carduri de credit, din Statele Unite.
Tranzacţia vine pe fondul discuţiilor de la Washington, în legătură cu planul de 700 miliarde dolari menit să cureţe sistemul bancar american de toate creditele ipotecare neperfomante.
Falimentul WaMu vine după ce Fannie Mae şi Freddie Mac au fost naţionalizate, AIG a primit sprijin financiar din partea Federal Reserve, Lehman Brothers a fost închisă şi Merril Lynch a fost cumpărată de Bank of America.
, în cadrul celui mai mare
faliment al unei bănci americane, conform Reuters.
Aceasta este ultima măsură luată de autorităţile americane, în încercarea de a curăţa industria bancară, profund afectată de creditele ipotecare neperformante.
Washington Mutual, cea mai mare bancă americană de economii şi împrumuturi, a suferit pierderi enorme de pe urma crizei creditelor
. “Din cauza lichidităţilor insuficiente pentru acoperirea obligaţiilor financiare
, WaMu nu îşi mai poate continua operaţiunile”, arată un comunicat al Office of Thrift Supervision, instituţia ce supraveghează activitatea băncilor de economii.
Banca are active de 307 miliarde dolari şi depozite
de 188 miliarde dolari. Ultimul faliment de acest gen a avut loc în 1984, când Continental Illinois National Bank & Trust a fost nevoită să îşi înceteze activităţile.
JPMorgan va deţine 5.410 de sucursale, după achiziţia operaţiunilor WaMu, precum şi cea mai mare afacere cu carduri de credit, din Statele Unite.
Tranzacţia vine pe fondul discuţiilor de la Washington, în legătură cu planul de 700 miliarde dolari menit să cureţe sistemul bancar american de toate creditele ipotecare neperfomante.
Falimentul WaMu vine după ce Fannie Mae şi Freddie Mac au fost naţionalizate, AIG a primit sprijin financiar din partea Federal Reserve, Lehman Brothers a fost închisă şi Merril Lynch a fost cumpărată de Bank of America.
Pasajul Baneasa, mai scump cu 4 milioane de euro inainte sa inceapa lucrarile
Dupa trei luni de la inceperea lucrarilor la pasajul subteran de la Baneasa, autoritatile anunta ca proiectul se va scumpi cu aproape 50%. Chiar daca muncitorii de la Lena, constructorul pasajului subteran de la Baneasa, termina lucrul zilnic inainte de lasarea intunericului, ministrul transporturilor, Ludovic Orban, spune ca se construieste non-stop la aceasta lucrare care tine soferii aproape o ora blocati in zona din cauza restrictiilor de circulatie.
Chiar daca firma portugheza Lena, constructorul pasajului subteran de la Baneasa, a sapat numai cateva gropi in trei luni, surse oficiale din Ministerul Transporturilor ne-au declarat ca lucrarile se vor scumpi cu aproape 50%. „Contractul la pasajul subteran Baneasa este de circa 13 milioane de euro
. Lucrarile se vor scumpi cu aproape jumatate sau chiar vor depasi acest procent din cauza utilitatilor. Este vitala constructia acestei artere rutiere din nordul Capitalei, pentru ca zeci de mii de autovehicule circula zilnic in zona aeroportului Baneasa”, ne-au explicat sursele citate.
Luxten scumpeste cu 15% lucrarile la pasaj
Reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR) au recunoscut ca lucrarile pentru mutarea utilitatilor costa aproximativ jumatate din valoarea contractului de constructie a pasajului. „Primaria Capitalei a incheiat contracte de exclusivitate cu firmele
Luxten si Romtelecom. Acestea isi pot muta utilitatile la preturile stabilite, foarte mari. Numai Luxten scumpeste cu 15% lucrarile la pasajul Baneasa. Mutarea utilitatilor firmelor Luxten si Romtelecom costa peste un milion de euro. Firmele care muta utilitatile ne santajeaza si numai daca obtin preturi
aberante muta utilitatile”, ne-au explicat oficialii CNADNR.
Primaria Capitalei, datoare cu 4 milioane de euro
Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a declarat, ieri, ca lucrarile la pasajul subteran de la Baneasa ar putea fi finalizate in patru luni daca Primaria Capitalei va pune la dispozitie un teren de circa 5.700 metri patrati. „Costul pasajului Baneasa va mai creste cu aproximativ 4 milioane de euro din cauza înlocuirii solutiilor tehnice. Primaria Municipiului Bucuresti va suporta costul mutarii acelor casete de sub pasajul subteran de la Baneasa”, a afirmat Ludovic Orban. Ministrul transporturilor a precizat ca va participa, luni, la sedinta Consiliului General al Municipiului Bucuresti pentru ca firma portugheza Lena sa aiba la dispozitie 5.700 de metri patrati de teren din zona aeroportului Baneasa. „Luni, impreuna cu primarul general Sorin Oprescu vom participa la sedinta Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Nici macar nu au trecut pe ordinea de zi aprobarea Planului Urbanistic Zonal si exproprierea terenurilor. Le voi explica prieteneste consilierilor de ce Ministerul Transporturilor si bucurestenii are nevoie de acest teren”, a mai explicat Orban.
Promisiuni electorale pe seama drumurilor
Chiar daca au trecut patru ani de guvernare si Ministerul Transporturilor se bate cu pumnul in piept ca a construit 4 (patru) kilometri de autostrada pe care nu se poate circula, ministrul Ludovic Orban a anunta ca peste 2.000 km de drumuri expres si autostrazi vor fi realizati în România în urmatorii opt ani. „E timpul sa tratam cu profesionalism, nu electoral, modernizarea si reabilitarea
infrastructurii de transport din România. Consider ca pe scurtul meu mandat, de un si jumatate, au fost efectuate cele mai multe lucrari de infrastructura. Numai pentru autostrada Transilvania au fost alocate fonduri de circa 500 milioane de euro”, a precizat Ludovic Orban. Referitor la autostrada Moldova (Iasi -Târgu Mures), ministrul a mai spus ca s-a realizat un studiu de prefezabilitate si urmeaza organizarea licitatiei pentru desemnarea firmei de proiectare.
Chiar daca firma portugheza Lena, constructorul pasajului subteran de la Baneasa, a sapat numai cateva gropi in trei luni, surse oficiale din Ministerul Transporturilor ne-au declarat ca lucrarile se vor scumpi cu aproape 50%. „Contractul la pasajul subteran Baneasa este de circa 13 milioane de euro
. Lucrarile se vor scumpi cu aproape jumatate sau chiar vor depasi acest procent din cauza utilitatilor. Este vitala constructia acestei artere rutiere din nordul Capitalei, pentru ca zeci de mii de autovehicule circula zilnic in zona aeroportului Baneasa”, ne-au explicat sursele citate.
Luxten scumpeste cu 15% lucrarile la pasaj
Reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR) au recunoscut ca lucrarile pentru mutarea utilitatilor costa aproximativ jumatate din valoarea contractului de constructie a pasajului. „Primaria Capitalei a incheiat contracte de exclusivitate cu firmele
Luxten si Romtelecom. Acestea isi pot muta utilitatile la preturile stabilite, foarte mari. Numai Luxten scumpeste cu 15% lucrarile la pasajul Baneasa. Mutarea utilitatilor firmelor Luxten si Romtelecom costa peste un milion de euro. Firmele care muta utilitatile ne santajeaza si numai daca obtin preturi
aberante muta utilitatile”, ne-au explicat oficialii CNADNR.
Primaria Capitalei, datoare cu 4 milioane de euro
Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a declarat, ieri, ca lucrarile la pasajul subteran de la Baneasa ar putea fi finalizate in patru luni daca Primaria Capitalei va pune la dispozitie un teren de circa 5.700 metri patrati. „Costul pasajului Baneasa va mai creste cu aproximativ 4 milioane de euro din cauza înlocuirii solutiilor tehnice. Primaria Municipiului Bucuresti va suporta costul mutarii acelor casete de sub pasajul subteran de la Baneasa”, a afirmat Ludovic Orban. Ministrul transporturilor a precizat ca va participa, luni, la sedinta Consiliului General al Municipiului Bucuresti pentru ca firma portugheza Lena sa aiba la dispozitie 5.700 de metri patrati de teren din zona aeroportului Baneasa. „Luni, impreuna cu primarul general Sorin Oprescu vom participa la sedinta Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Nici macar nu au trecut pe ordinea de zi aprobarea Planului Urbanistic Zonal si exproprierea terenurilor. Le voi explica prieteneste consilierilor de ce Ministerul Transporturilor si bucurestenii are nevoie de acest teren”, a mai explicat Orban.
Promisiuni electorale pe seama drumurilor
Chiar daca au trecut patru ani de guvernare si Ministerul Transporturilor se bate cu pumnul in piept ca a construit 4 (patru) kilometri de autostrada pe care nu se poate circula, ministrul Ludovic Orban a anunta ca peste 2.000 km de drumuri expres si autostrazi vor fi realizati în România în urmatorii opt ani. „E timpul sa tratam cu profesionalism, nu electoral, modernizarea si reabilitarea
infrastructurii de transport din România. Consider ca pe scurtul meu mandat, de un si jumatate, au fost efectuate cele mai multe lucrari de infrastructura. Numai pentru autostrada Transilvania au fost alocate fonduri de circa 500 milioane de euro”, a precizat Ludovic Orban. Referitor la autostrada Moldova (Iasi -Târgu Mures), ministrul a mai spus ca s-a realizat un studiu de prefezabilitate si urmeaza organizarea licitatiei pentru desemnarea firmei de proiectare.
An de creştere economică record, dar cu un leu slăbit
CNP anunţă un curs de 3,63 lei/euro
în 2008, faţă de 3,55 lei/euro conform prognozei de primăvară
În trimestrul trei, România ar putea ajunge la o creştere economică de 10%
Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a prezentat joi estimările de toamnă asupra evoluţiei economiei româneşti. Veştile bune sunt că în 2008 România ar putea avea o creştere economică record, de 9,1%, faţă de 6,5% cât estimase CNP în primăvară, şi că salariile vor creşte în continuare într-un ritm alert. În 2007, creşterea economică a fost de 6%, iar în 2006, de 7,9%. Mai mult decât atât, după o creştere economică de 8,8% în prima jumătate a acestui an şi de 9,2% în trimestrul doi, economia românească ar putea înregistra în al treilea trimestru o creştere economică de două cifre, estimată la circa 10%.
„Este posibil să avem o creştere chiar de peste 10% în trimestrul trei, dar nu putem spune sigur. Va fi de peste 9,3% şi se va situa în jurul valorii de 10%“, a declarat joi Ion Ghizdeanu, preşedintele CNP. Ridicarea estimării privind aprecierea PIB de la 6,5% în primăvară la 9,1% în toamnă se datorează în mare
măsură şi anului agricol, care a fost unul deosebit de bun faţă de cel din 2007.
Inflaţie cu 0,5% mai mare anul viitor
Veştile proaste nu sunt însă de neglijat. Deşi a menţinut previziunea de inflaţie pentru anul în curs la 5,8%, Comisia anticipează un nivel mediu de 4,5% în 2009, cu jumătate de procent peste prognoza din aprilie. Luna trecută a fost pentru a doua oară din ’90 până astăzi când în loc de inflaţie România a avut deflaţie, preţurile de consum scăzând în august cu 0,09%, inflaţia anuală ajungând astfel la 8,02%.
În acelaşi timp, leul, slăbit de neîncrederea generalizată a investitorilor străini, speriaţi de criza din SUA, ar putea încheia anul la o cotaţie medie de 3,63 lei/euro, şi nu de 3,55 lei/euro cât se estima în primăvară.
Cele mai afectate de slăbirea leului, care era cotat ieri de BNR la 3,6773 lei/euro, cu 0,83 de bani
mai mult decât miercuri, sunt persoanele care au de făcut plăţi în moneda unică europeană, cum ar fi ratele la bănci sau chiriile. Cei care au împrumuturi la bănci sau sunt hotărâţi să facă un credit
vor fi afectaţi şi de tendinţa generală la nivel mondial de apreciere a dobânzilor, care va avea efecte şi în România. În ceea ce priveşte salariul mediu al românilor, CNP este în continuare optimistă. Conform previziunii de toamnă, salariul mediu pe economie va fi anul acesta de 1.260 de lei, în urcare cu 58 de lei faţă de cel prezentat în primăvară. În iulie, salariul mediu net pe economie a fost de 1.308 lei, cu aproape 26% mai mare decât în perioada similară din 2007.
în 2008, faţă de 3,55 lei/euro conform prognozei de primăvară
În trimestrul trei, România ar putea ajunge la o creştere economică de 10%
Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a prezentat joi estimările de toamnă asupra evoluţiei economiei româneşti. Veştile bune sunt că în 2008 România ar putea avea o creştere economică record, de 9,1%, faţă de 6,5% cât estimase CNP în primăvară, şi că salariile vor creşte în continuare într-un ritm alert. În 2007, creşterea economică a fost de 6%, iar în 2006, de 7,9%. Mai mult decât atât, după o creştere economică de 8,8% în prima jumătate a acestui an şi de 9,2% în trimestrul doi, economia românească ar putea înregistra în al treilea trimestru o creştere economică de două cifre, estimată la circa 10%.
„Este posibil să avem o creştere chiar de peste 10% în trimestrul trei, dar nu putem spune sigur. Va fi de peste 9,3% şi se va situa în jurul valorii de 10%“, a declarat joi Ion Ghizdeanu, preşedintele CNP. Ridicarea estimării privind aprecierea PIB de la 6,5% în primăvară la 9,1% în toamnă se datorează în mare
măsură şi anului agricol, care a fost unul deosebit de bun faţă de cel din 2007.
Inflaţie cu 0,5% mai mare anul viitor
Veştile proaste nu sunt însă de neglijat. Deşi a menţinut previziunea de inflaţie pentru anul în curs la 5,8%, Comisia anticipează un nivel mediu de 4,5% în 2009, cu jumătate de procent peste prognoza din aprilie. Luna trecută a fost pentru a doua oară din ’90 până astăzi când în loc de inflaţie România a avut deflaţie, preţurile de consum scăzând în august cu 0,09%, inflaţia anuală ajungând astfel la 8,02%.
În acelaşi timp, leul, slăbit de neîncrederea generalizată a investitorilor străini, speriaţi de criza din SUA, ar putea încheia anul la o cotaţie medie de 3,63 lei/euro, şi nu de 3,55 lei/euro cât se estima în primăvară.
Cele mai afectate de slăbirea leului, care era cotat ieri de BNR la 3,6773 lei/euro, cu 0,83 de bani
mai mult decât miercuri, sunt persoanele care au de făcut plăţi în moneda unică europeană, cum ar fi ratele la bănci sau chiriile. Cei care au împrumuturi la bănci sau sunt hotărâţi să facă un credit
vor fi afectaţi şi de tendinţa generală la nivel mondial de apreciere a dobânzilor, care va avea efecte şi în România. În ceea ce priveşte salariul mediu al românilor, CNP este în continuare optimistă. Conform previziunii de toamnă, salariul mediu pe economie va fi anul acesta de 1.260 de lei, în urcare cu 58 de lei faţă de cel prezentat în primăvară. În iulie, salariul mediu net pe economie a fost de 1.308 lei, cu aproape 26% mai mare decât în perioada similară din 2007.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
