Portarul Robinson Zapata şi atacantul Dayro Moreno de la FC Steaua au fost convocaţi la echipa naţională a Columbiei pentru meciul amical cu reprezentativa Hondurasului, din 26 martie, informează site-ul oficial al grupării din Bulevardul Ghencea.
În aceeaşi zi, naţionala României va întâlni la Bucureşti, într-un meci de verificare, reprezentativa Rusiei. În altă ordine de idei, FC Steaua a vândut până acum aproximativ 10.000 de bilete pentru meciul cu Uniea Urziceni, care va avea loc duminică, de la ora 20.30, în etapa a XXIII-a a Ligii I. La tichetele vândute se adaugă aproximativ 6.000 de abonaţi. Biletele pentru această partidă se vor vinde până în ziua meciului, în cazul în care nu vor fi distribuite până atunci. Partida anterioară de pe teren propriu a Stelei, cu CFR Cluj, s-a jucat cu casa închisă.
marți, 24 martie 2009
Liverpool, ultima echipă calificată în sferturile Ligii Campionilor
Ieri seară s-a disputat ultima partidă din returul optimilor Ligii Campionilor, Inter Milano - Liverpool. Echipa lui Cristi Chivu avea o misiune aproape imposibilă, după ce în tur Liverpool câştigase cu 2-0.
Orice speranţă de calificare a celor de la Inter, la care Chivu a fost integralist, s-a năruit în minutul 50, când Burdisso a fost eliminat pentru două cartonaşe galbene (şi în partida tur Inter evoluase cu un om în minus, din minutul 30, după eliminarea lui Materazzi).
14 minute mai târziu, spaniolul Torres a semnat sentinţa milanezilor, cu un şut din întoarcere, de la limita careului mare a lui Julio Cesar.
Cristi Chivu a fost titular la Inter şi a avut o evoluţie foarte bună pe tot parcursul meciului, deşi nu este complet refăcut după o accidentare la umărul stâng. În minutul 85, Chivu a primit un cartonaş galben, după un fault asupra lui Gerrard.
Echipele de start:
Liverpool: Reina - Carragher, Skrtel, Hyypia, Fabio Aurelio - Mascherano, Lucas Leiva - Babel, Gerrard, Kuyt - Torres
Inter: Julio Cezar, Maicon, Burdisso, Rivas Lopez, Chivu - Zanetti, Cambiaso, Vieira - Stankovic - Ibrahimovic, Cruz
Arbitri: Tom Henning Ovrebo - Geir Age Holen, Erik Raestad
Stadion: "Giuseppe Meazza"
Specatori: 80.000
În urma partidei disputate în această seară, Liverpool a obţinut biletele pentru sferturile Ligii Campionilor, fiind cea de-a patra echipă engleză calificată în această fază a competiţiei, după Arsenal, Chelsea şi Manchester. Celelalte echipe calificate în sferturile CHL sunt FC Barcelona, Fenerbahce, Schalke şi AS Roma.
Tragerea la sorţi a sferturilor de finală ale Ligii Campionilor va avea loc la 14 martie, la Nyon, în Elveţia.
Orice speranţă de calificare a celor de la Inter, la care Chivu a fost integralist, s-a năruit în minutul 50, când Burdisso a fost eliminat pentru două cartonaşe galbene (şi în partida tur Inter evoluase cu un om în minus, din minutul 30, după eliminarea lui Materazzi).
14 minute mai târziu, spaniolul Torres a semnat sentinţa milanezilor, cu un şut din întoarcere, de la limita careului mare a lui Julio Cesar.
Cristi Chivu a fost titular la Inter şi a avut o evoluţie foarte bună pe tot parcursul meciului, deşi nu este complet refăcut după o accidentare la umărul stâng. În minutul 85, Chivu a primit un cartonaş galben, după un fault asupra lui Gerrard.
Echipele de start:
Liverpool: Reina - Carragher, Skrtel, Hyypia, Fabio Aurelio - Mascherano, Lucas Leiva - Babel, Gerrard, Kuyt - Torres
Inter: Julio Cezar, Maicon, Burdisso, Rivas Lopez, Chivu - Zanetti, Cambiaso, Vieira - Stankovic - Ibrahimovic, Cruz
Arbitri: Tom Henning Ovrebo - Geir Age Holen, Erik Raestad
Stadion: "Giuseppe Meazza"
Specatori: 80.000
În urma partidei disputate în această seară, Liverpool a obţinut biletele pentru sferturile Ligii Campionilor, fiind cea de-a patra echipă engleză calificată în această fază a competiţiei, după Arsenal, Chelsea şi Manchester. Celelalte echipe calificate în sferturile CHL sunt FC Barcelona, Fenerbahce, Schalke şi AS Roma.
Tragerea la sorţi a sferturilor de finală ale Ligii Campionilor va avea loc la 14 martie, la Nyon, în Elveţia.
Don King vrea sa-si scape protejatul de meciul cu Diaconu
drian Diaconu si-a facut un nume de temut in lumea boxului. „Rechinul“ a cistigat pina acum toate cele 24 de partide sustinute la profesionism, 15 dintre acestea fiind adjudecate prin KO. Cartea de vizita a boxerului legitimat la Interbox, dar si aprecierile specialistilor, care „l-au botezat“ pe pugilistul roman „Tyson cel alb“, au fost indeajuns sa-l sperie pe Chad Dawson, campionul mondial al semigreilor, versiunea WBC, impresariat de celebrul promotor Don King.
Desi Diaconu si-a cistigat dreptul de a boxa pentru centura cu diamante, Dawson „fuge“ cit poate de infruntarea cu acesta. El a ajuns pina-ntr-acolo incit a facut planton la poarta casei presedintelui World Boxing Council (WBC), Jose Sulaiman, pentru a discuta aceasta afacere. „Dawson i-a cerut lui Sulaiman sa-i retraga lui Diaconu statutul de aspirant obligatoriu la centura, motivind ca romanul a pierdut aceasta sansa in septembrie, cind a solicitat aminarea meciului. Solicitarea lui nu a gasit insa rezolvare, presedintele WBC explicindu-i ca a avut in mina proba ca Diaconu a fost accidentat in septembrie“, a povestit un jurnalist mexican. La congresul din Filipine, de la finalul anului trecut, WBC a votat o rezolutie atestind ca Diaconu isi conserva statutul de aspirant obligatoriu. „Sulaiman mi-a marturisit atunci ca Dawson a fost la el acasa. Nu a avut insa sorti de izbinda“, a afirmat presedintele FRB, Rudel Obreja.
Dawson, care il va infrunta in aprilie pe Glenn Johnson, pretinde in continuare ca Sulaiman i-a inteles revendicarile. „Dawson poate sa spuna ce vrea. El a semnat un document
prin care se obliga ca, in termen de 90 de zile, sa-l infrunte pe cistigatorul meciului dintre Diaconu si Chris Henry. Un avocat newyorkez, Patrick English, ne reprezinta interesele in acest dosar. Dawson nu-l va putea evita la infinit pe Adrian“, a spus antrenorul romanului, Stephan Larouche.
Pina la mult asteptatul meci cu Dawson, pugilistul roman Adrian Diaconu il va infrunta, pe 19 aprilie, la Sala Polivalenta, pe texanul Christ Henry, intr-un meci pentru titlul mondial interimar. Initial, partida fusese programata pentru 29 martie, insa in acea perioada sala era ocupata de Federatia Romana de Handbal, care organizeaza un turneu preolimpic. Schimbarea datei de desfasurare a meciului pune sub semnul intrebarii prezenta fostului campion al greilor, Mike Tyson, in Romania. „Tyson confirmase prezenta la meciul din 29 martie. Acum am reluat negocierile pentru aprilie, sa vedem insa daca va mai putea veni“, a mai spus Obreja. Adrian Diaconu va sosi in Romania la sfirsitul acestei luni.
Desi Diaconu si-a cistigat dreptul de a boxa pentru centura cu diamante, Dawson „fuge“ cit poate de infruntarea cu acesta. El a ajuns pina-ntr-acolo incit a facut planton la poarta casei presedintelui World Boxing Council (WBC), Jose Sulaiman, pentru a discuta aceasta afacere. „Dawson i-a cerut lui Sulaiman sa-i retraga lui Diaconu statutul de aspirant obligatoriu la centura, motivind ca romanul a pierdut aceasta sansa in septembrie, cind a solicitat aminarea meciului. Solicitarea lui nu a gasit insa rezolvare, presedintele WBC explicindu-i ca a avut in mina proba ca Diaconu a fost accidentat in septembrie“, a povestit un jurnalist mexican. La congresul din Filipine, de la finalul anului trecut, WBC a votat o rezolutie atestind ca Diaconu isi conserva statutul de aspirant obligatoriu. „Sulaiman mi-a marturisit atunci ca Dawson a fost la el acasa. Nu a avut insa sorti de izbinda“, a afirmat presedintele FRB, Rudel Obreja.
Dawson, care il va infrunta in aprilie pe Glenn Johnson, pretinde in continuare ca Sulaiman i-a inteles revendicarile. „Dawson poate sa spuna ce vrea. El a semnat un document
prin care se obliga ca, in termen de 90 de zile, sa-l infrunte pe cistigatorul meciului dintre Diaconu si Chris Henry. Un avocat newyorkez, Patrick English, ne reprezinta interesele in acest dosar. Dawson nu-l va putea evita la infinit pe Adrian“, a spus antrenorul romanului, Stephan Larouche.
Pina la mult asteptatul meci cu Dawson, pugilistul roman Adrian Diaconu il va infrunta, pe 19 aprilie, la Sala Polivalenta, pe texanul Christ Henry, intr-un meci pentru titlul mondial interimar. Initial, partida fusese programata pentru 29 martie, insa in acea perioada sala era ocupata de Federatia Romana de Handbal, care organizeaza un turneu preolimpic. Schimbarea datei de desfasurare a meciului pune sub semnul intrebarii prezenta fostului campion al greilor, Mike Tyson, in Romania. „Tyson confirmase prezenta la meciul din 29 martie. Acum am reluat negocierile pentru aprilie, sa vedem insa daca va mai putea veni“, a mai spus Obreja. Adrian Diaconu va sosi in Romania la sfirsitul acestei luni.
Achiziţiile Ministerului Culturii, în atenţia DNA
Un raport al Curţii de Conturi cu privire la activitatea Ministerului Culturii şi Cultelor a fost înregistrat la DNA unde procurorii au demarat acte premergătoare în legătură cu aspectele semnalate în document
, au declarat, pentru NewsIn, surse judiciare.
Raportul Curţii de Conturi a ajuns în data de 29 februarie la Parchetul General ai cărui reprezentanţi au apreciat, după ce au analizat conţinutul lui, că aspectele menţionate sunt de competenţa DNA.
Potrivit unor surse judiciare, raportul conţine rezultatele unor controale legate de realizarea defectuoasă a unor achiziţii ale Ministerului Culturii şi Cultelor precum şi acordarea unor burse în străinătate pentru mai multe persoane, în legătură cu care ar exista suspiciunea că ar fi fost date fără nerespectarea criteriilor legale în privinţa selecţiei candidaţilor. Potrivit aceloraşi surse, sesizarea se referă la fapte şi nu la persoane.
, au declarat, pentru NewsIn, surse judiciare.
Raportul Curţii de Conturi a ajuns în data de 29 februarie la Parchetul General ai cărui reprezentanţi au apreciat, după ce au analizat conţinutul lui, că aspectele menţionate sunt de competenţa DNA.
Potrivit unor surse judiciare, raportul conţine rezultatele unor controale legate de realizarea defectuoasă a unor achiziţii ale Ministerului Culturii şi Cultelor precum şi acordarea unor burse în străinătate pentru mai multe persoane, în legătură cu care ar exista suspiciunea că ar fi fost date fără nerespectarea criteriilor legale în privinţa selecţiei candidaţilor. Potrivit aceloraşi surse, sesizarea se referă la fapte şi nu la persoane.
Lectii de adrenalina literara din Las Vegas
Motoul prin care Hunter S. Thompson isi incepe romanul „Spaime si scirbe in Las Vegas“ functioneaza la fel ca refrenul stewardeselor de la inceputul fiecarui zbor, cind pasagerii sint rugati sa-si puna centurile de siguranta. Daca cititorul accepta regula conform careia „cel ce se poarta ca un ticalos scapa de suferinta de a fi om“, atunci lectura cartii care impartea lumea criticii americane in doua tabere este o experienta lipsita de „pericolele“ pe care le-ar presupune o carte despre exces scrisa de un cinic hedonist.
Raoul Duke este jurnalist, iar prietenul sau Dr. Gonzo, avocat, si impreuna se hotarasc sa mearga la o cursa de motociclete din Las Vegas ca sa scrie un articol pentru „Sports Illustrated“. Pe linga decapotabila rosie in care personajele principale isi consuma aventurile spre Las Vegas, cei doi folosesc ca vehicule pentru calatorii in alte dimensiuni drogurile pentru care generatia hippie a facut activism. Dar pentru Raoul Duke si Dr. Gonzo, mescalina si LSD-ul, cocaina, marijuana si alcoolul nu mai sint de mult pretexte pentru iluminare, ci agenti ai autointoxicarii planificate si practicate non-stop. Pentru ca ambii pleaca in calatorie in 1971, cind miscarea hippie isi pierduse inocenta si ideologia initiala, cind revolutia sexuala si sociala inceputa in anii ’60 atragea dupa sine un cult al placerilor individuale, printre care si drogurile, de orice fel si, preferabil, in cantitati cit mai mari. Asa se face ca vacanta lor se transforma intr-un lung sir de psihoze, din care nu lipsesc halucinatiile si atacurile de panica, incidentele violente si accidentele de masina
, pe care le „trateaza“ cu un surplus de doze, astfel incit, citindu-le insemnarile, cu greu iti poti reprima pornirile interventioniste de genul „pina unde?“.
Ceea ce ar putea parea si mai socant este faptul ca aceasta „calatorie in inima
salbatica a Visului American“, dupa cum este subintitulata cartea, nu este secretia exclusiva a imaginatiei, ci o adaptare a unor intimplari petrecute „pe bune“, „Spaime si scirbe in Las Vegas“ facind parte din aceeasi categorie cu „Pe drum“ al lui Kerouac sau cu „Substanta M“ al lui Philip K. Dick. Raoul Duke este, de fapt, pseudonimul sub care cartea a fost publicata initial si, in acelasi timp, „tapul ispasitor“ de care Thompson se foloseste pentru a-si povesti propriile experiente, autorul declarind ca a creat numele personajului pornind de la Raúl Castro, fratele lui Fidel Castro, si de la porecla lui John Wayne, „The Duke“. Nici Dr. Gonzo nu este o inventie pur scriitoriceasca, ci o versiune adaptata a avocatului de origine mexicana Oscar Zeta Acosta, unul dintre principalii activisti ai miscarii care la jumatatea secolului trecut lupta pentru drepturile civile ale mexicanilor. „Spaime si scirbe in Las Vegas“ a pornit, de fapt, de la calatoria pe care Thompson si Acosta au facut-o in 1971 la Las Vegas, ca pretext pentru a discuta despre uciderea unui jurnalist sud-american, subiect pe care Thompson, ziarist de felul sau, il investiga la acea vreme pentru „Rolling Stone“. Rezultatul, un text pe care Thompson l-a scris singur intr-o camera de hotel in care a stat inchis o zi si jumatate, a fost cel care lansa termenul de „jurnalism gonzo“, stil
pe care Thompson sustine ca l-a inventat pornind de la ideea lui William Faulkner ca de cele mai multe ori fictiunea este mult mai „adevarata“ decit jurnalismul. „Ideea mea a fost sa cumpar un carnet si sa inregistrez toata povestea, asa cum s-a intimplat, dupa care sa trimit carnetul la editura - fara nici o redactare. Astfel, mi-am zis, ochiul si mintea jurnalistului ar functiona ca o camera (...), la fel cum o fotografie a lui Cartier-Bresson este intotdeauna un negativ,“ scrie Thompson intr-un eseu despre cum s-a nascut acest roman.
Ilustratiile noir ii apartin lui Ralph Steadman
Desi cartea, publicata in 1972, este, dupa declaratiile autorului, „un experiment ratat de jurnalism gonzo“, textul initial fiind editat in repetate rinduri, isi pastreaza ritmul si coerenta acelui tip de inregistrare. Thompson reuseste sa imprime textului vertijurile mescalinei si paranoia indusa de amfetamine, ajutat fiind de argou si de un umor de cele mai multe ori negru, scenele decupate in cele 26 de capitole fiind concentrate de psihoza alimentata chimic. Visul american pe care il gasesc cele doua personaje nu este nici pe departe cel din reclamele si povestile cu final fericit, dar nici al moralistilor care-l condamna, Thompson preferind sa vorbeasca despre retorica excesului din chiar mijlocul ei. Textul este completat de ilustratiile noir ale britanicului Ralph Steadman, artist grafic foarte apreciat in acea vreme, redate si in editia romana.
*
Fragmente din roman
„Circus-Circus e locul unde toata lumea buna s-ar fi dus simbata noaptea daca nazistii ar fi cistigat razboiul. Acesta e al saselea Reich. Parterul e plin de mese
de joc ca orice alt casino… (...) Chiar deasupra meselor de joc, Cei Patruzeci de Frati Zburatori Carazito fac un numar la trapez la mare inaltime, impreuna cu Oamenii Lup si Cele sase Surori Nimfete din San Diego… Asadar esti jos si joci blackjack si mizele cresc si deodata te uiti in sus din intimplare si acolo, chiar deasupra capului tau, e o fetita de paispe ani pe jumatate dezbracata urmarita prin aer de un vircolac cu colti ascutiti, care e brusc prins intr-o batalie pe viata
si pe moarte cu doua poloneze pictate in argintiu; acestea vin balansindu-se din balcoane opuse si se intilnesc in aer pe gitul vircolacului…“
*
Raoul Duke, intre Bill Murray si Johnny Depp
Romanul lui Thompson s-a bucurat de un foarte mare succes dupa aparitie, tradus, printre altele, prin mai multe incercari de ecranizare. Daca Scorsese si Oliver Stone nu si-au dus intentiile la bun sfirsit, in 1980 aparea, in schimb, un prim film inspirat de povestirile delirante ale scriitorului-jurnalist: „Where the Buffalo Roam“, in care Bill Murray il joaca excelent pe chiar Hunter S. Thompson. Rolul lui Raoul Duke ii va reveni, 18 ani mai tirziu, lui Johnny Depp.
Alaturi de el, Terry Gilliam, regizorul care a facut din „Fear and Loathing in Las Vegas“ unul dintre filmele-cult ale acelei perioade, il distribuia pe Benicio Del Toro in rolul lui Dr. Gonzo. Dupa cite se pare, Johnny Depp va mai aparea intr-un film bazat pe proza lui Thompson, „The Rum Diary“, in regia lui Bruce Robinson, a carui lansare este programata pentru anul viitor.
Raoul Duke este jurnalist, iar prietenul sau Dr. Gonzo, avocat, si impreuna se hotarasc sa mearga la o cursa de motociclete din Las Vegas ca sa scrie un articol pentru „Sports Illustrated“. Pe linga decapotabila rosie in care personajele principale isi consuma aventurile spre Las Vegas, cei doi folosesc ca vehicule pentru calatorii in alte dimensiuni drogurile pentru care generatia hippie a facut activism. Dar pentru Raoul Duke si Dr. Gonzo, mescalina si LSD-ul, cocaina, marijuana si alcoolul nu mai sint de mult pretexte pentru iluminare, ci agenti ai autointoxicarii planificate si practicate non-stop. Pentru ca ambii pleaca in calatorie in 1971, cind miscarea hippie isi pierduse inocenta si ideologia initiala, cind revolutia sexuala si sociala inceputa in anii ’60 atragea dupa sine un cult al placerilor individuale, printre care si drogurile, de orice fel si, preferabil, in cantitati cit mai mari. Asa se face ca vacanta lor se transforma intr-un lung sir de psihoze, din care nu lipsesc halucinatiile si atacurile de panica, incidentele violente si accidentele de masina
, pe care le „trateaza“ cu un surplus de doze, astfel incit, citindu-le insemnarile, cu greu iti poti reprima pornirile interventioniste de genul „pina unde?“.
Ceea ce ar putea parea si mai socant este faptul ca aceasta „calatorie in inima
salbatica a Visului American“, dupa cum este subintitulata cartea, nu este secretia exclusiva a imaginatiei, ci o adaptare a unor intimplari petrecute „pe bune“, „Spaime si scirbe in Las Vegas“ facind parte din aceeasi categorie cu „Pe drum“ al lui Kerouac sau cu „Substanta M“ al lui Philip K. Dick. Raoul Duke este, de fapt, pseudonimul sub care cartea a fost publicata initial si, in acelasi timp, „tapul ispasitor“ de care Thompson se foloseste pentru a-si povesti propriile experiente, autorul declarind ca a creat numele personajului pornind de la Raúl Castro, fratele lui Fidel Castro, si de la porecla lui John Wayne, „The Duke“. Nici Dr. Gonzo nu este o inventie pur scriitoriceasca, ci o versiune adaptata a avocatului de origine mexicana Oscar Zeta Acosta, unul dintre principalii activisti ai miscarii care la jumatatea secolului trecut lupta pentru drepturile civile ale mexicanilor. „Spaime si scirbe in Las Vegas“ a pornit, de fapt, de la calatoria pe care Thompson si Acosta au facut-o in 1971 la Las Vegas, ca pretext pentru a discuta despre uciderea unui jurnalist sud-american, subiect pe care Thompson, ziarist de felul sau, il investiga la acea vreme pentru „Rolling Stone“. Rezultatul, un text pe care Thompson l-a scris singur intr-o camera de hotel in care a stat inchis o zi si jumatate, a fost cel care lansa termenul de „jurnalism gonzo“, stil
pe care Thompson sustine ca l-a inventat pornind de la ideea lui William Faulkner ca de cele mai multe ori fictiunea este mult mai „adevarata“ decit jurnalismul. „Ideea mea a fost sa cumpar un carnet si sa inregistrez toata povestea, asa cum s-a intimplat, dupa care sa trimit carnetul la editura - fara nici o redactare. Astfel, mi-am zis, ochiul si mintea jurnalistului ar functiona ca o camera (...), la fel cum o fotografie a lui Cartier-Bresson este intotdeauna un negativ,“ scrie Thompson intr-un eseu despre cum s-a nascut acest roman.
Ilustratiile noir ii apartin lui Ralph Steadman
Desi cartea, publicata in 1972, este, dupa declaratiile autorului, „un experiment ratat de jurnalism gonzo“, textul initial fiind editat in repetate rinduri, isi pastreaza ritmul si coerenta acelui tip de inregistrare. Thompson reuseste sa imprime textului vertijurile mescalinei si paranoia indusa de amfetamine, ajutat fiind de argou si de un umor de cele mai multe ori negru, scenele decupate in cele 26 de capitole fiind concentrate de psihoza alimentata chimic. Visul american pe care il gasesc cele doua personaje nu este nici pe departe cel din reclamele si povestile cu final fericit, dar nici al moralistilor care-l condamna, Thompson preferind sa vorbeasca despre retorica excesului din chiar mijlocul ei. Textul este completat de ilustratiile noir ale britanicului Ralph Steadman, artist grafic foarte apreciat in acea vreme, redate si in editia romana.
*
Fragmente din roman
„Circus-Circus e locul unde toata lumea buna s-ar fi dus simbata noaptea daca nazistii ar fi cistigat razboiul. Acesta e al saselea Reich. Parterul e plin de mese
de joc ca orice alt casino… (...) Chiar deasupra meselor de joc, Cei Patruzeci de Frati Zburatori Carazito fac un numar la trapez la mare inaltime, impreuna cu Oamenii Lup si Cele sase Surori Nimfete din San Diego… Asadar esti jos si joci blackjack si mizele cresc si deodata te uiti in sus din intimplare si acolo, chiar deasupra capului tau, e o fetita de paispe ani pe jumatate dezbracata urmarita prin aer de un vircolac cu colti ascutiti, care e brusc prins intr-o batalie pe viata
si pe moarte cu doua poloneze pictate in argintiu; acestea vin balansindu-se din balcoane opuse si se intilnesc in aer pe gitul vircolacului…“
*
Raoul Duke, intre Bill Murray si Johnny Depp
Romanul lui Thompson s-a bucurat de un foarte mare succes dupa aparitie, tradus, printre altele, prin mai multe incercari de ecranizare. Daca Scorsese si Oliver Stone nu si-au dus intentiile la bun sfirsit, in 1980 aparea, in schimb, un prim film inspirat de povestirile delirante ale scriitorului-jurnalist: „Where the Buffalo Roam“, in care Bill Murray il joaca excelent pe chiar Hunter S. Thompson. Rolul lui Raoul Duke ii va reveni, 18 ani mai tirziu, lui Johnny Depp.
Alaturi de el, Terry Gilliam, regizorul care a facut din „Fear and Loathing in Las Vegas“ unul dintre filmele-cult ale acelei perioade, il distribuia pe Benicio Del Toro in rolul lui Dr. Gonzo. Dupa cite se pare, Johnny Depp va mai aparea intr-un film bazat pe proza lui Thompson, „The Rum Diary“, in regia lui Bruce Robinson, a carui lansare este programata pentru anul viitor.
Carmina Burana, la Operă
Corul şi orchestra Operei Naţionale Bucureşti va susţine, pe 20 martie, un concert vocal-simfonic în cadrul căruia va fi prezentată celebra lucrare „Carmina Burana“, de Carl Orff.
Spectacolul îi va avea ca solişti pe Iordache Basalic, Mihaela Stanciu şi Teodor Ilincai (debut).
Spectacolul îi va avea ca solişti pe Iordache Basalic, Mihaela Stanciu şi Teodor Ilincai (debut).
Bătălie pe averea lui Sabin Bălaşa
Celebrul pictor Sabin Bălaşa, cunoscut în primul rând ca adulator al cuplului Ceauşescu, pe care-l portretiza în contexte cosmice şi în decoruri abstracte, are zilele numărate.
Aşa cum s-a exprimat unul dintre fiii pictorului, pentru tatăl său, în vârstă acum de 75 de ani, a început „numărătoarea inversă“.
Tot în aceste zile, Bălaşa este implicat într-un divorţ urât cu cea de-a cincea soţie a sa. Miza scandalului este imensa avere a pictorului, din care Melania, fostă Bălaşa, doreşte o „bucată“ consistentă. De cealaltă parte, copiii lui Bălaşa, care, chiar dacă nu sunt parte în proces, speră, bineînţeles, să rămână singurii moştenitori ai imensei averi.
Partaj cu scântei
În ultimele luni ale vieţii, Sabin Bălaşa s-a aflat în centrul unui scandal în justiţie, în care mai sunt implicaţi şi cei doi băieţi ai săi, Matei şi Tudor, ca şi fosta soţie, Melania. În proces, Sabin Bălaşa a fost apărat de cunoscuta avocată Paula Iacob. Deşi la sfârşitul lui ianuarie, copiii au reuşit să obţină divorţul, Tudor fiind mandatat să semneze în locul tatălui său, care era nedeplasabil, se află în continuare pe rol procesul de partaj, în care Melania solicită o „bucată“ consistentă din averea uriaşă a pictorului.
Copiii o acuză pe Melania că a vrut să-şi ucidă soţul
Partajul se află pe rol, iar conform declaraţiilor pentru EVZ ale celor doi băieţi, Tudor şi Matei Bălaşa, care au drept de semnătură în locul pictorului paralizat, va mai dura până la stabilirea bunurilor comune din căsnicie, Melania Bălaşa prezentând în instanţă o listă foarte lungă de pretenţii.
În esenţă, conform declaraţiilor lui Tudor Bălaşa, bunurile care ar putea intra în discuţie sunt apartamentul în care au trăit cei doi, situat în şoseaua Kiseleff 14, un teren agricol intravilan, situat la Buftea, aparatura electrocasnică şi maşina.
Băieţii au trecut la afirmaţii foarte grave la adresa fostei soţii a pictorului, Melania Iordăchescu, acuzând-o că a ştiut despre tragedie din 2006, dar nu a spus nimănui nimic. În opinia celor doi, Melania este cea care i-a pus, de-a lungul timpului, tatălui lor „diazepam şi bromură în mâncare“, încercând să-l otrăvească. În replică, Melania l-a acuzat de multe ori pe pictor că, timp de 16 ani, cât a durat căsnicia lor, ea i-a servit soţului ei drept orice, de la fată în casă până la asistentă. Conform legilor în vigoare, instanţa îi oferă după contribuţia pe care a adus-o la bunurile familiei, de aceea ea încearcă să demonstreze că şi-a adus o contribuţie cât mai mare.
Aşa cum s-a exprimat unul dintre fiii pictorului, pentru tatăl său, în vârstă acum de 75 de ani, a început „numărătoarea inversă“.
Tot în aceste zile, Bălaşa este implicat într-un divorţ urât cu cea de-a cincea soţie a sa. Miza scandalului este imensa avere a pictorului, din care Melania, fostă Bălaşa, doreşte o „bucată“ consistentă. De cealaltă parte, copiii lui Bălaşa, care, chiar dacă nu sunt parte în proces, speră, bineînţeles, să rămână singurii moştenitori ai imensei averi.
Partaj cu scântei
În ultimele luni ale vieţii, Sabin Bălaşa s-a aflat în centrul unui scandal în justiţie, în care mai sunt implicaţi şi cei doi băieţi ai săi, Matei şi Tudor, ca şi fosta soţie, Melania. În proces, Sabin Bălaşa a fost apărat de cunoscuta avocată Paula Iacob. Deşi la sfârşitul lui ianuarie, copiii au reuşit să obţină divorţul, Tudor fiind mandatat să semneze în locul tatălui său, care era nedeplasabil, se află în continuare pe rol procesul de partaj, în care Melania solicită o „bucată“ consistentă din averea uriaşă a pictorului.
Copiii o acuză pe Melania că a vrut să-şi ucidă soţul
Partajul se află pe rol, iar conform declaraţiilor pentru EVZ ale celor doi băieţi, Tudor şi Matei Bălaşa, care au drept de semnătură în locul pictorului paralizat, va mai dura până la stabilirea bunurilor comune din căsnicie, Melania Bălaşa prezentând în instanţă o listă foarte lungă de pretenţii.
În esenţă, conform declaraţiilor lui Tudor Bălaşa, bunurile care ar putea intra în discuţie sunt apartamentul în care au trăit cei doi, situat în şoseaua Kiseleff 14, un teren agricol intravilan, situat la Buftea, aparatura electrocasnică şi maşina.
Băieţii au trecut la afirmaţii foarte grave la adresa fostei soţii a pictorului, Melania Iordăchescu, acuzând-o că a ştiut despre tragedie din 2006, dar nu a spus nimănui nimic. În opinia celor doi, Melania este cea care i-a pus, de-a lungul timpului, tatălui lor „diazepam şi bromură în mâncare“, încercând să-l otrăvească. În replică, Melania l-a acuzat de multe ori pe pictor că, timp de 16 ani, cât a durat căsnicia lor, ea i-a servit soţului ei drept orice, de la fată în casă până la asistentă. Conform legilor în vigoare, instanţa îi oferă după contribuţia pe care a adus-o la bunurile familiei, de aceea ea încearcă să demonstreze că şi-a adus o contribuţie cât mai mare.
Reabilitarea lui Iuda
La fel ca in cazul descoperirii "Mormantului lui Iisus" si a "Evangheliei dupa Iuda", si anul acesta, tot in Postul Pastelui, apar noi teorii care creeaza controverse. BBC este acuzat ca "a rescris" o parte din Noul Testament in "Patimile", un serial nou-nout despre ultima saptamana din viata
Mantuitorului Iisus Hristos.
Desi va fi difuzata abia in Saptamana Patimilor, noua productie BBC a dat deja nastere la o serie de controverse, realizatorii fiind acuzati ca urmaresc reabilitarea
a doua dintre personajele care se fac vinovate de trimiterea la moarte a Fiului lui Dumnezeu, Iuda, respectiv, Pilat din Pont.
Producatorii "Patimilor" se apara insa spunand ca i-au portretizat pe cei doi barbati cu compasiune si intelegere pentru ca acestia au fost pana in prezent "judecati cu prea multa asprime".
Iuda este portretizat ca adevarat prieten, sfasiat intre loialitatea pentru Iisus si Caiafa, pionul central in complotul pentru eliminarea lui Iisus. Pilat, interpretat de actorul James Nesbitt (foto dreapta sus), incearca la randul lui sa-si ajusteze propriile aspiratii profesionale la dorintele sotiei de a avea o viata sociala mai proeminenta. Drama personala a guvernatorului provinciei Iudeea se desfasoara pe fondul unor tensiuni tot mai greu de tinut sub control la Ierusalim.
Producatorii serialului, care va fi difuzat chiar in Saptamana Patimilor de catre BBC1, mai spun ca nu au intentionat sa "rescrie Evangheliile", ci doar au incercat sa inteleaga care au fost motivatiile personajelor principale.
Fapte legitime vs fictiune
Scenaristul Frank Deasy precizeaza, la randul lui, ca "Patimile" dezvaluie contextul in care a actionat un barbat al carui nume a devenit sinonim cu tradarea. "Intotdeauna m-am intrebat ce anume s-a intamplat de unul dintre ucenicii Invatatorului a devenit brusc si inexplicabil tradator. Din aceasta cauza am fost nerabdator sa alcatuiesc profilul psihologic al lui Iuda", a explicat Deasy. De asemenea, producatorul Nigel Stafford-Clark spune ca a dorit ca actiunea personajelor sa fie pusa intr-un context adecvat astfel incat telespectatorul sa aiba ocazia sa vada "din punctul lor de vedere si sa inteleaga ca faptele lor erau legitime la momentul respectiv". "Caiafa era perceput ca o persoana onesta si ca o inalta fata bisericeasca", a precizat Nigel Stafford-Clark pentru Radio Times. In replica Stephen Green, directorul organizatiei traditionaliste Vocea Crestina, a acuzat BBC ca a transformat in fictiune povestea mortii lui Iisus Hristos. "Oricare ar fi fost presiunile la care erau supusi oamenii din acele vremuri, faptele lui Iuda, Pilat si Caiafa vor fi mereu aceleasi: au trimis la moarte un om nevinovat. Iar acest lucru nu poate fi savarsit decat de catre un om rau", a conchis Stephen Green. Serialul "Patimile" urmeaza sa fie difuzat in patru episoade, ultimul, al Invierii, fiind programat chiar in Duminica Invierii. Rolul lui Iuda va fi interpretat de Paul Nicholls, iar Iisus de Joseph Mawle.
Mantuitorului Iisus Hristos.
Desi va fi difuzata abia in Saptamana Patimilor, noua productie BBC a dat deja nastere la o serie de controverse, realizatorii fiind acuzati ca urmaresc reabilitarea
a doua dintre personajele care se fac vinovate de trimiterea la moarte a Fiului lui Dumnezeu, Iuda, respectiv, Pilat din Pont.
Producatorii "Patimilor" se apara insa spunand ca i-au portretizat pe cei doi barbati cu compasiune si intelegere pentru ca acestia au fost pana in prezent "judecati cu prea multa asprime".
Iuda este portretizat ca adevarat prieten, sfasiat intre loialitatea pentru Iisus si Caiafa, pionul central in complotul pentru eliminarea lui Iisus. Pilat, interpretat de actorul James Nesbitt (foto dreapta sus), incearca la randul lui sa-si ajusteze propriile aspiratii profesionale la dorintele sotiei de a avea o viata sociala mai proeminenta. Drama personala a guvernatorului provinciei Iudeea se desfasoara pe fondul unor tensiuni tot mai greu de tinut sub control la Ierusalim.
Producatorii serialului, care va fi difuzat chiar in Saptamana Patimilor de catre BBC1, mai spun ca nu au intentionat sa "rescrie Evangheliile", ci doar au incercat sa inteleaga care au fost motivatiile personajelor principale.
Fapte legitime vs fictiune
Scenaristul Frank Deasy precizeaza, la randul lui, ca "Patimile" dezvaluie contextul in care a actionat un barbat al carui nume a devenit sinonim cu tradarea. "Intotdeauna m-am intrebat ce anume s-a intamplat de unul dintre ucenicii Invatatorului a devenit brusc si inexplicabil tradator. Din aceasta cauza am fost nerabdator sa alcatuiesc profilul psihologic al lui Iuda", a explicat Deasy. De asemenea, producatorul Nigel Stafford-Clark spune ca a dorit ca actiunea personajelor sa fie pusa intr-un context adecvat astfel incat telespectatorul sa aiba ocazia sa vada "din punctul lor de vedere si sa inteleaga ca faptele lor erau legitime la momentul respectiv". "Caiafa era perceput ca o persoana onesta si ca o inalta fata bisericeasca", a precizat Nigel Stafford-Clark pentru Radio Times. In replica Stephen Green, directorul organizatiei traditionaliste Vocea Crestina, a acuzat BBC ca a transformat in fictiune povestea mortii lui Iisus Hristos. "Oricare ar fi fost presiunile la care erau supusi oamenii din acele vremuri, faptele lui Iuda, Pilat si Caiafa vor fi mereu aceleasi: au trimis la moarte un om nevinovat. Iar acest lucru nu poate fi savarsit decat de catre un om rau", a conchis Stephen Green. Serialul "Patimile" urmeaza sa fie difuzat in patru episoade, ultimul, al Invierii, fiind programat chiar in Duminica Invierii. Rolul lui Iuda va fi interpretat de Paul Nicholls, iar Iisus de Joseph Mawle.
"Femeile" lui Mihail Sebastian
Regizorul-profesor Geo Saizescu si artistii-profesori Rodica Mandache si Eusebiu Serbanescu au pregatit un epilog-surpriza la "Centenarul Mihail Sebastian": un seminar inchinat vietii si operei scriitorului, urmata de prezentarea spectacolului "Femei", dramatizare a romanului cu acelasi titlu a lui Mihail Sebastian. Distributia - formata din studentii clasei celor doi artisti-profesori, de la Universitatea "Hyperion" din Bucuresti.
Dupa jumatate de secol de "sebastionologie" exista ceva ce nu s-a spus? Exista, au dorit sa dovedeasca Geo Saizescu, Valeriu Rapeanu, Dorel Dorian, Geo Serban si Natalia Stancu. Nascut la Braila, in anul 1907, Iosef Hechter, cunoscut in literatura romana sub numele de Mihail Sebastian, a lasat posteritatii romane si nuvele, piese de teatru, eseuri si o voluminoasa opera publicistica. "A fost o prezenta efervescenta a epocii, un spirit viu, o personalitate marcanta a cetatii, a spus Geo Saizescu. Pentru noi, oamenii de teatru, Sebastian nu inseamna numai "Steaua fara nume", "Ultima ora"si "Jocul de-a vacanta", el a consemnat cu fervoare si profesionalitate actul teatral. Cronicile sale teatrale sunt adevarate lectii de teatru". Istoricul literar Valeriu Rapeanu l-a situat pe Mihail Sebastian in mijlocul vietii romanesti, dominate in prima jumatate a secolului trecut de "Tanara generatie" de la ziarul "Cuvantul" al lui Nae Ionescu. El a amintit de pretiosul tezaur publicistic care ar trebui valorificat, amintind de interesantul "Jurnal II. Jurnal indirect. 1926-1945", intocmit de Tesu Solomovici, pe baza scrisorilor, interviurilor, conferintelor si diaristicii lui Sebastian. Dorel Dorian si Geo Serban au amintit de criza survenita in relatiile dintre Sebastian si mentorul sau Nae Ionescu, dupa ce acesta a scris faimoasa prefata antisemita la romanul "De 2000 de ani" de Sebastian, si de ruptura marei prietenii dintre Mircea Eliade si Sebastian. O "Seara Sebastian" care s-a incheiat intr-o atmosfera cu adevarat sebastiana, la care au contribuit talentatii studenti-actori.
Dupa jumatate de secol de "sebastionologie" exista ceva ce nu s-a spus? Exista, au dorit sa dovedeasca Geo Saizescu, Valeriu Rapeanu, Dorel Dorian, Geo Serban si Natalia Stancu. Nascut la Braila, in anul 1907, Iosef Hechter, cunoscut in literatura romana sub numele de Mihail Sebastian, a lasat posteritatii romane si nuvele, piese de teatru, eseuri si o voluminoasa opera publicistica. "A fost o prezenta efervescenta a epocii, un spirit viu, o personalitate marcanta a cetatii, a spus Geo Saizescu. Pentru noi, oamenii de teatru, Sebastian nu inseamna numai "Steaua fara nume", "Ultima ora"si "Jocul de-a vacanta", el a consemnat cu fervoare si profesionalitate actul teatral. Cronicile sale teatrale sunt adevarate lectii de teatru". Istoricul literar Valeriu Rapeanu l-a situat pe Mihail Sebastian in mijlocul vietii romanesti, dominate in prima jumatate a secolului trecut de "Tanara generatie" de la ziarul "Cuvantul" al lui Nae Ionescu. El a amintit de pretiosul tezaur publicistic care ar trebui valorificat, amintind de interesantul "Jurnal II. Jurnal indirect. 1926-1945", intocmit de Tesu Solomovici, pe baza scrisorilor, interviurilor, conferintelor si diaristicii lui Sebastian. Dorel Dorian si Geo Serban au amintit de criza survenita in relatiile dintre Sebastian si mentorul sau Nae Ionescu, dupa ce acesta a scris faimoasa prefata antisemita la romanul "De 2000 de ani" de Sebastian, si de ruptura marei prietenii dintre Mircea Eliade si Sebastian. O "Seara Sebastian" care s-a incheiat intr-o atmosfera cu adevarat sebastiana, la care au contribuit talentatii studenti-actori.
„Vreau să duc flamenco spre marele public”
Şi-a creat un stil
propriu de dans şi e mândru de originile „gitane". Deşi are 39 de ani, nu se gândeşte să abandoneze încă scena, care îi oferă atâta satisfacţie. Nu se consideră nici sexy
, nici cel mai bun dansator din lume, ci un om normal. Se simte bine în România (ne-a vizitat deja de trei ori) şi nu exclude un nou spectacol de flamenco pe la sfârşitul anului.
Adevărul: Sunteţi ambasadorul rromilor în Parlamentul European. Încercaţi să schimbaţi imaginea lor... Aţi auzit, poate, de scandalurile din ultima vreme care au avut în centrul lor ţigani români. Credeţi că prin dans puteţi să îi ajutaţi cumva, puteţi să le spălaţi imaginea?
Joaquin Cortes: Da... Cred că prin intermediul culturii se poate schimba conceptul, lumea poate să afle alte lucruri despre noi. Prin intermediul muzicii, al dansului, al artei, se pot schimba oamenii. E un proces foarte lent, într-adevăr, dar trebuie să îl facem, pas cu pas, convingând oamenii că există ţigani care vor şi au o viaţă onestă, liniştită, că au o carieră profesională... Eu cred că prin intermediul culturii şi al educaţiei se pot schimba aceste prejudecăţi pe care le au oamenii cu privire la ţigani.
„Flamenco are ceva misterios, de asta place tuturor"
- Care au fost cele mai neobişnuite experienţe de pe scenă? Aţi dansat la Kremlin, New York, China, Japonia, Islanda, la ceremoniile de la Oscar, Grammy, Nobel. Vă duceţi cu spectacole diferite de la ţară la ţară?
- Adevărul e că mă simt, slavă Domnului, o persoană privilegiată, norocoasă. Pentru că am avut şansa să fac lucruri foarte importante, şi asta mulţumită dansului, stilului meu, muzicii mele. Am avut şansa să împart scena cu oameni deosebiţi, la Grammy, la Oscar... Un duo cu Pavarotti în Italia... Am făcut lucruri foarte frumoase, nu neapărat rare, cât ieşite din sfera normalului, pe care nu le poate face oricine. Pentru că niciun dansator ori ţigan care dansează flamenco n-a ajuns la premiile Grammy ori la premiile Nobel.
- Flamenco în China?
- Ei ştiu ce este flamenco, dar nu l-au descoperit în totalitate, aşa cum ar trebui. Mai e de lucru în China, Japonia, Coreea. Flamenco are ceva misterios, motiv pentru care place tuturor.
- Este adevărat că v-aţi asigurat picioarele pentru 3 milioane de dolari? Este important acest aspect pentru un artist?
- Ideea e că se zic foarte multe lucruri. Dar noi trebuie să asigurăm anumite părţi ale corpului, pentru că sunt instrumentul nostru de muncă. Dar să ştiţi că de multe ori se spun lucruri, mai ales în mass-media, care nu sunt reale. Eu nu am zis că mi-am asigurat picioarele pe 3 milioane de dolari. Eu am zis că a trebuit să fac ceva ca să mă protejez de accidente. Dar din gura mea nu au ieşit aceste cuvinte.
- Sunt voci care susţin că v-aţi îndepărtat de ceea ce înseamnă, în mod tradiţional, flamenco... Cum e flamencoul pe care îl dansaţi? Am citit că v-aţi asemănat cu Pavarotti, care a popularizat opera …
propriu de dans şi e mândru de originile „gitane". Deşi are 39 de ani, nu se gândeşte să abandoneze încă scena, care îi oferă atâta satisfacţie. Nu se consideră nici sexy
, nici cel mai bun dansator din lume, ci un om normal. Se simte bine în România (ne-a vizitat deja de trei ori) şi nu exclude un nou spectacol de flamenco pe la sfârşitul anului.
Adevărul: Sunteţi ambasadorul rromilor în Parlamentul European. Încercaţi să schimbaţi imaginea lor... Aţi auzit, poate, de scandalurile din ultima vreme care au avut în centrul lor ţigani români. Credeţi că prin dans puteţi să îi ajutaţi cumva, puteţi să le spălaţi imaginea?
Joaquin Cortes: Da... Cred că prin intermediul culturii se poate schimba conceptul, lumea poate să afle alte lucruri despre noi. Prin intermediul muzicii, al dansului, al artei, se pot schimba oamenii. E un proces foarte lent, într-adevăr, dar trebuie să îl facem, pas cu pas, convingând oamenii că există ţigani care vor şi au o viaţă onestă, liniştită, că au o carieră profesională... Eu cred că prin intermediul culturii şi al educaţiei se pot schimba aceste prejudecăţi pe care le au oamenii cu privire la ţigani.
„Flamenco are ceva misterios, de asta place tuturor"
- Care au fost cele mai neobişnuite experienţe de pe scenă? Aţi dansat la Kremlin, New York, China, Japonia, Islanda, la ceremoniile de la Oscar, Grammy, Nobel. Vă duceţi cu spectacole diferite de la ţară la ţară?
- Adevărul e că mă simt, slavă Domnului, o persoană privilegiată, norocoasă. Pentru că am avut şansa să fac lucruri foarte importante, şi asta mulţumită dansului, stilului meu, muzicii mele. Am avut şansa să împart scena cu oameni deosebiţi, la Grammy, la Oscar... Un duo cu Pavarotti în Italia... Am făcut lucruri foarte frumoase, nu neapărat rare, cât ieşite din sfera normalului, pe care nu le poate face oricine. Pentru că niciun dansator ori ţigan care dansează flamenco n-a ajuns la premiile Grammy ori la premiile Nobel.
- Flamenco în China?
- Ei ştiu ce este flamenco, dar nu l-au descoperit în totalitate, aşa cum ar trebui. Mai e de lucru în China, Japonia, Coreea. Flamenco are ceva misterios, motiv pentru care place tuturor.
- Este adevărat că v-aţi asigurat picioarele pentru 3 milioane de dolari? Este important acest aspect pentru un artist?
- Ideea e că se zic foarte multe lucruri. Dar noi trebuie să asigurăm anumite părţi ale corpului, pentru că sunt instrumentul nostru de muncă. Dar să ştiţi că de multe ori se spun lucruri, mai ales în mass-media, care nu sunt reale. Eu nu am zis că mi-am asigurat picioarele pe 3 milioane de dolari. Eu am zis că a trebuit să fac ceva ca să mă protejez de accidente. Dar din gura mea nu au ieşit aceste cuvinte.
- Sunt voci care susţin că v-aţi îndepărtat de ceea ce înseamnă, în mod tradiţional, flamenco... Cum e flamencoul pe care îl dansaţi? Am citit că v-aţi asemănat cu Pavarotti, care a popularizat opera …
Manic Street Preachers, confirmaţi la Bestfest
Formaţia Manic Stret Preachers va concerta la Bucureşti, în cadrul festivalului B'estfest, care se va desfăşura pe 4, 5 şi 6 iulie, în aer liber, în cadrul complexului Romexpo, trupa alăturându-se astfel lui Nelly Furtado, Kaiser Chiefs şi Roisin Murphy, artişti deja confirmaţi la eveniment.
Festivalul va fi urmat, pe 11 iulie, de evenimentul B'estfest Aftershock, unde va concerta trupa Judas Priest, alături de alte formaţii atât autohtone, cât şi internaţionale, ce urmează a fi anunţate.
Festivalul va fi urmat, pe 11 iulie, de evenimentul B'estfest Aftershock, unde va concerta trupa Judas Priest, alături de alte formaţii atât autohtone, cât şi internaţionale, ce urmează a fi anunţate.
Contraistoria flosofiei
Înţelepciunile antice, primul volum al operei lui Michel Onfray O contraistorie a filozofie, ce încearcă să facă dreptate unor gânditori pe care lucrările universitare, manualele de filosofie, antologiile şi enciclopediile i-au omis până acum, a apărut săptămâna acesta şi în librăriile din România. Onfray este, la nici 50 de ani, autorul a peste 30 de lucrări şi a fondatorul a două universităţi populare. La mai puţin de doi ani de la începerea publicării la editura franceză Grasset, primele patru volume ale Contraistoriei filosofiei se află deja în curs de traducere în şapte limbi. Înţelepciunile antice este primul din seria celor şase volume ale lucrării.
În opinia autorului, motivul pentru care anumiţi autori au fost omişi din manualele „oficiale”, este faptul că istoria o scriu învingătorii, idealiştii, în frunte cu Platon. Aceştia din urmă s-au impus în faţa materialiştilor, cinicilor, cirenaicilor sau epicurienilor, pentru ca, după triumful oficial al creştinismului, idealismul să apară în mod tradiţional drept singura filosofie demnă de acest nume. Michel Onfray prezintă momentele ce marchează devenirea unei filosofii „care nu se constituie împotriva trupului, în ciuda lui sau fără el, ci cu el”. Ceea ce a rezultat este o fascinantă „galerie de gînditori care pactizează cu trupul, care nu fac din el un duşman ce trebuie dispreţuit, maltratat, doborît”.
Al doilea volum al lucrării lui Michel Onfray, Creştinismul hedonist, va apărea în România în această primavară. Lucrarea este proiectată în şase volume. Ultimele două se află în curs de apariţie la editura Grasset. (R.B.)
În opinia autorului, motivul pentru care anumiţi autori au fost omişi din manualele „oficiale”, este faptul că istoria o scriu învingătorii, idealiştii, în frunte cu Platon. Aceştia din urmă s-au impus în faţa materialiştilor, cinicilor, cirenaicilor sau epicurienilor, pentru ca, după triumful oficial al creştinismului, idealismul să apară în mod tradiţional drept singura filosofie demnă de acest nume. Michel Onfray prezintă momentele ce marchează devenirea unei filosofii „care nu se constituie împotriva trupului, în ciuda lui sau fără el, ci cu el”. Ceea ce a rezultat este o fascinantă „galerie de gînditori care pactizează cu trupul, care nu fac din el un duşman ce trebuie dispreţuit, maltratat, doborît”.
Al doilea volum al lucrării lui Michel Onfray, Creştinismul hedonist, va apărea în România în această primavară. Lucrarea este proiectată în şase volume. Ultimele două se află în curs de apariţie la editura Grasset. (R.B.)
Centrala termică a unei case din Agigea a explodat de la o acumulare de gaze
Explozie puternică, în această dimineaţă, în localitatea Agigea, din Constanţa. Centrala termică, care se alimenta de la o butelie, a sărit în aer, din cauza unei acumulări de gaze
. Geamurile casei au fost sparte de suflul exploziei.
Doi oameni au fost răniţi şi transportaţi la spital.
. Geamurile casei au fost sparte de suflul exploziei.
Doi oameni au fost răniţi şi transportaţi la spital.
Prelevare de celule stem, în premieră la Spitalul de Urgenţă Vaslui
Medicii de la maternitatea Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui au efectuat sâmbătă, în premieră, o operaţie de prelevare de celule stem.
Copilul de la care s-au prelevat celulele este de sex
masculin, a avut la naştere greutatea de 3.500 de grame şi a venit pe lume prin cezariană. "Operaţia a decurs fără probleme şi ne bucurăm că am făcut o astfel de intervenţie. Sperăm ca şi alţi părinţi să facă la fel pentru copiii lor, deoarece este un lucru deosebit" - a declarat Gabriela Rusu, unul dintre medicii care au participat la operaţie.
Celulele prelevate sâmbătă au fost transportate la o clinică din judeţul Cluj şi urmează să fie depozitate într-un spital din Cehia.
Operaţia este cea de-a doua de acest gen efectuată de medicii din judeţul Vaslui, prima având loc la începutul anului într-un spital din oraşul Bârlad.
Copilul de la care s-au prelevat celulele este de sex
masculin, a avut la naştere greutatea de 3.500 de grame şi a venit pe lume prin cezariană. "Operaţia a decurs fără probleme şi ne bucurăm că am făcut o astfel de intervenţie. Sperăm ca şi alţi părinţi să facă la fel pentru copiii lor, deoarece este un lucru deosebit" - a declarat Gabriela Rusu, unul dintre medicii care au participat la operaţie.
Celulele prelevate sâmbătă au fost transportate la o clinică din judeţul Cluj şi urmează să fie depozitate într-un spital din Cehia.
Operaţia este cea de-a doua de acest gen efectuată de medicii din judeţul Vaslui, prima având loc la începutul anului într-un spital din oraşul Bârlad.
Exproprierea Parcului Bordei - aprobată de Comisia juridică a Senatului
Comisia juridică a Senatului a avizat, ieri, în unanimitate propunerea legislativă iniţiată de Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu şi Marius Marinescu privind declararea de utilitate publică a terenurilor din Parcul Bordei, urmând ca exproprierea să fie făcută de Ministerul Mediului. Pentru ca exproprierea să se poată realiza, proiectul de lege trebuie să treacă de Camera Deputaţilor şi Senat, iar după aceasta, să fie promulgat de preşedintele ţării. Aşa că, în acest moment, avizarea proiectului de lege de către Comisia juridică a Senatului nu afectează finalizarea schimbului dintre Primăria Capitalei şi omul de afaceri
Costică Constanda. Mai mult, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a declarat ieri că până la sfârşitul săptămânii schimbul va fi finalizat, Constanda reintrând astfel în posesia terenului din Satul Francez.
De la Chiliman se mai aşteaptă doar scuze
După finalizarea schimbului, Bordeiul va fi amenajat ca parc. ”Această iniţiativă legislativă nu afectează cu nimic perfectarea schimbului. Când vom avea o lege publicată în Monitorul Oficial, atunci mă voi supune ei”, a declarat Videanu. În plus
, acesta i-a cerut primarului Chiliman să-şi ceară scuze public pentru că a refuzat să elibereze certificate de urbanism pentru finalizarea schimbului. Asta în condiţiile în care legea cere ca pentru dezmembrări de terenuri să fie eliberat un asemenea act. „Legea 350 pe 2001 spune clar că, pentru comasarea terenurilor, este nevoie de certificate de urbanism. Or, această lege nu poate fi bătută de normele de aplicare ale unei legi, aşa cum susţine domnul Chiliman. În plus, acesta a eliberat în 2004 un certificat de urbanism pentru dezmembrarea unui treren din Parcul Bordei.
Noi o să purcedem să facem schimbul fără acest act, în baza adresei pe care acesta ne-a trimis-o, şi anume că nu avem nevoie de certificat, dar, dacă va fi atacat, Chiliman trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate”, a explicat Videanu.
Costică Constanda. Mai mult, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a declarat ieri că până la sfârşitul săptămânii schimbul va fi finalizat, Constanda reintrând astfel în posesia terenului din Satul Francez.
De la Chiliman se mai aşteaptă doar scuze
După finalizarea schimbului, Bordeiul va fi amenajat ca parc. ”Această iniţiativă legislativă nu afectează cu nimic perfectarea schimbului. Când vom avea o lege publicată în Monitorul Oficial, atunci mă voi supune ei”, a declarat Videanu. În plus
, acesta i-a cerut primarului Chiliman să-şi ceară scuze public pentru că a refuzat să elibereze certificate de urbanism pentru finalizarea schimbului. Asta în condiţiile în care legea cere ca pentru dezmembrări de terenuri să fie eliberat un asemenea act. „Legea 350 pe 2001 spune clar că, pentru comasarea terenurilor, este nevoie de certificate de urbanism. Or, această lege nu poate fi bătută de normele de aplicare ale unei legi, aşa cum susţine domnul Chiliman. În plus, acesta a eliberat în 2004 un certificat de urbanism pentru dezmembrarea unui treren din Parcul Bordei.
Noi o să purcedem să facem schimbul fără acest act, în baza adresei pe care acesta ne-a trimis-o, şi anume că nu avem nevoie de certificat, dar, dacă va fi atacat, Chiliman trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate”, a explicat Videanu.
Jefuitorii de organe
Daca nu ceri in timpul vietii sa fii ingropat intact, vei fi hacuit * Un proiect de lege initiat de sapte parlamentari, in frunte cu ministrul Nicolaescu, aprobat in Comisiile Senatului, prevede ca donarea se poate face prin acord prezumat
Donarea de organe se va face prin acord prezumat, se prevede intr-un proiect de lege care a primit ieri aviz din partea Comisiei senatoriale pentru drepturile omului. Acordul prezumat presupune ca persoana care nu si-a exprimat in timpul vietii, in mod explicit, refuzul de a-si dona organele dupa intrarea in moarte clinica este de acord, in mod implicit, cu donarea.
Legea ii are ca initiatori pe deputatii Mircea Ifrim (PRM), Petre Movila (PD-L), Eugen Nicolaescu (PNL), Ion Luchian (PNL), Aurel Nechita (PSD), Ovidiu Brinzan (PSD) si senatorul PD-L Dan Sabau. In expunerea de motive a legii se arata ca transplantul a devenit in cazul multor bolnavi singura solutie de salvare sau ca pacientii sa duca o viata
normala. "Numarul bolnavilor inscrisi pe listele de asteptare creste de la an la an depasind cu mult numarul organelor disponibile si oferite. In fiecare an mai multi dintre acesti bolnavi mor pentru ca nu au primit organ", sustin initiatorii. Ei invoca faptul ca aceasta practica a fost legiferata in deja in tari Austria, Belgia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia. Pentru a preintampina eventualele abuzuri privind donarea, a fost introdus un articol in care prelevarea fara consimtamant, cu exceptia acordului prezumat, este socotita drept infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 7 ani.
Modificarea unei proceduri greoaie
Prevederile legale anterioare referitoare la prelevarea organelor solicitau existenta consimtamantului scris al cel putin unuia dintre membrii majori ai familiei celui decedat in urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate, sora. Daca pacientul aflat in moarte clinica nu are rude, consimtamantul trebuia sa-l dea o persoana autorizata sa-l reprezinte pe defunct. Acordul acestora nu era necesar doar daca persoana decedata si-a exprimat in timpul vietii, prin act notarial, optiunea in favoarea donarii. Initiatorii noului act normativ sustin ca procedura era prea greoaie, iar informarea populatiei a fost insuficienta pentru ca numarul celor inscrisi in Registrul National al Donatorilor sa creasca semnificativ, fapt care a facut ca multi pacienti sa moara desi un transplant le-ar fi putut salva viata. Numarul de organe disponibile ar creste considerabil prin acordul prezumat deoarece nu mai este luat in calcul consimtamantul rudelor defunctului. De cele mai multe ori, acestea se opuneau donarii fapt care a facut ca Romania sa fie printre ultimele tari din UE privind disponibilitatea fata de donare. (Adrian ILIE)
Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant
Un pas inainte
"Legea de acum nu mai corespunde necesitatilor actuale in materie de transplant de organe, activitatea urmand sa continue in cunostinta deplina a pozitiei exprimate in timpul vietii de o persoana care, la un moment dat ar putea ajunge posibil donator. De la inceputul anului, opt persoane aflate in moarte cerebrala au donat organe, pentru aproximativ 26 de transplanturi. In aceasta perioada 3 refuzuri din partea familiilor celor decedati."
(Carmen POPESCU)
Irinel Popescu, presedintele Romtransplant
Corect ar fi dupa dorinta decedatului
"Cel mai corect este ca prelevarea de organe sa se faca dupa dorinta decedatului aflat in moarte cerebrala". In situatia de acum, in Romania, rudele, si nu cel decedat, hotarasc daca acesta devine sau nu donator de organe. "Rudele sunt intr-o situatie emotionala majora pentru ca au pierdut pe cineva drag si trebuie sa decida donarea de organe. Urmeaza o dezbatere intre ei si cu ei insisi, care are de multe ori conotatii dramatice". (Carmen POPESCU)
Ilie Badescu, presedintele Asociatiei Psihologilor din Romania
E straniu
"Din punct de vedere moral, eu nu as solidariza cu un astfel de proiect de lege. E straniu. In opinia mea, intra in conflict cu modelul crestin si cu ideea de persoana. Tot ce se intampla in jurul persoanei, din momentul in care a fost conceputa, din stadiul intrauterin cum s-ar spune si pana in momentul in care trece in lumea de dincolo, tine de acea persoana. Este o notiune foarte recenta introdusa in filozofia personalista: cea de proprietate identitara. Adica dreptul persoanei, numai al persoanei si nu al unui grup de specialisti de a dispune de inconstientul ei, de toate straturile subconstientului, de constientul sau si de tot ceea ce tine de persoana respectiva - inclusiv de trupul ei. Mi se pare ca o asemenea abordare intra in conflict cu aceasta idee, aceasta notiune. Nu pot veni niste specialisti abstracti sa il hacuiasca asa cum cred ei de cuviinta", ne-a declarat Ilie Badescu.
In schimb, Daniela Niera, directorul executiv Colegiul Psihologilor din Romania, a precizat ca doreste sa se consulte cu ceilalti reprezentanti ai Colegiului pentru a formula o opinie.
Ion Vargau, senator PSD, vicepresedintele Comisiei pentru drepturile omului
Unanimitate din considerente umanitare
La Comisia pentru drepturile omului din Senat nu a existat nici un opozant al legii. Au fost luate in calcul si retinerile Consiliului Legislativ, dar considerentele umanitare au prevalat. "Ne-am gandit cu totii la copilul care a decedat recent si care, prin donare, a salvat viata altor doua persoane", a spus Vargau. Un alt argument care a determinat reactia favorabila unanima a fost cel statistic. In Romania, exista mai putin de doi donatori pe an la milionul de locuitori, in timp ce media in multe tari din Uniunea Europeana a depasit 30 de donatori la un milion de persoane. Vargau s-a pronuntat in comisie si pentru declansarea unor programe de informare a populatiei privind transplantul de organe. El a estimat ca proiectul de lege nu va intampina opozitie nici in cazul celorlalte comisii de la Senat. Raportul va fi intocmit de Comisia de sanatate
, dupa care proiectul va ajunge la Camera Deputatilor, care este forul decizional. (A.I.)
Dan Sabau, senator PD-L, initiator
Superstitia cu ziua Invierii
Acordul prezumat nu ridica probleme de ordin etic, iar drepturile pacientului nu sunt incalcate. In timpul vietii, orice persoana are dreptul sa se opuna prin act notarial eventualei donari a organelor sale. Daca nu o face fie nu este preocupat de subiect, fie nu se opune, sustine pedelistul. El a afirmat ca, in general, disponibilitatea pentru donarea organelor este mare, dar putini se gandesc sa-si dea explicit acordul inca din timpul vietii. Situatia se schimba in cazul rudelor celor decedati care sunt mai putin dispusi sa accepte prelevarea. Mai ales, in cazul batranilor intervin deseori considerente de ordin religios, multi invocand superstitia conform careia trupul trebuie sa fie intact in ziua Invierii, a spus Sabau. Aceasta situatie a facut ca listele de asteptare pentru organe sa fie din ce in ce mai lungi. (A.I.)
Biserica e impotriva "acordului prezumat"
Biserica Ortodoxa Romana si-a declarat dezacordul fata de donarea organelor prin "acord prezumat".
Aceasta problema a fost discutata si in sedinta de saptamana trecuta a Sfantului Sinod. Potrivit unui comunicat de presa, Sfantul Sinod "isi exprima dezacordul fata de introducerea notiunii de "consimtamant prezumat" in articolul 142 al Legii 95/2006 si a celorlalte amendamente ce decurg din acesta, deoarece contravine principiilor morale crestin-ortodoxe, anuleaza principiul daruirii de sine si al dragostei fratesti cuprins in consimtamantul explicit si exclude rolul familiei in cazul persoanelor aflate in moarte cerebrala sau decedate, daca acestea nu si-au exprimat clar acordul in timpul vietii". Sfantul Sinod "apreciaza ca actul prelevarii de organe, ca si acceptul donarii organelor, are valoare morala numai cand este facut constient, informat si cu altruism; consimtamantul/acordul prezumat, chiar daca ar creste considerabil numarul de organe si tesuturi recoltate de la donatori decedati, reprezinta o lipsa de respect fata de fiinta umana si poate deschide calea abuzurilor si satisfacerii intereselor profesionale".
Donarea de organe se va face prin acord prezumat, se prevede intr-un proiect de lege care a primit ieri aviz din partea Comisiei senatoriale pentru drepturile omului. Acordul prezumat presupune ca persoana care nu si-a exprimat in timpul vietii, in mod explicit, refuzul de a-si dona organele dupa intrarea in moarte clinica este de acord, in mod implicit, cu donarea.
Legea ii are ca initiatori pe deputatii Mircea Ifrim (PRM), Petre Movila (PD-L), Eugen Nicolaescu (PNL), Ion Luchian (PNL), Aurel Nechita (PSD), Ovidiu Brinzan (PSD) si senatorul PD-L Dan Sabau. In expunerea de motive a legii se arata ca transplantul a devenit in cazul multor bolnavi singura solutie de salvare sau ca pacientii sa duca o viata
normala. "Numarul bolnavilor inscrisi pe listele de asteptare creste de la an la an depasind cu mult numarul organelor disponibile si oferite. In fiecare an mai multi dintre acesti bolnavi mor pentru ca nu au primit organ", sustin initiatorii. Ei invoca faptul ca aceasta practica a fost legiferata in deja in tari Austria, Belgia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia. Pentru a preintampina eventualele abuzuri privind donarea, a fost introdus un articol in care prelevarea fara consimtamant, cu exceptia acordului prezumat, este socotita drept infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 7 ani.
Modificarea unei proceduri greoaie
Prevederile legale anterioare referitoare la prelevarea organelor solicitau existenta consimtamantului scris al cel putin unuia dintre membrii majori ai familiei celui decedat in urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate, sora. Daca pacientul aflat in moarte clinica nu are rude, consimtamantul trebuia sa-l dea o persoana autorizata sa-l reprezinte pe defunct. Acordul acestora nu era necesar doar daca persoana decedata si-a exprimat in timpul vietii, prin act notarial, optiunea in favoarea donarii. Initiatorii noului act normativ sustin ca procedura era prea greoaie, iar informarea populatiei a fost insuficienta pentru ca numarul celor inscrisi in Registrul National al Donatorilor sa creasca semnificativ, fapt care a facut ca multi pacienti sa moara desi un transplant le-ar fi putut salva viata. Numarul de organe disponibile ar creste considerabil prin acordul prezumat deoarece nu mai este luat in calcul consimtamantul rudelor defunctului. De cele mai multe ori, acestea se opuneau donarii fapt care a facut ca Romania sa fie printre ultimele tari din UE privind disponibilitatea fata de donare. (Adrian ILIE)
Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant
Un pas inainte
"Legea de acum nu mai corespunde necesitatilor actuale in materie de transplant de organe, activitatea urmand sa continue in cunostinta deplina a pozitiei exprimate in timpul vietii de o persoana care, la un moment dat ar putea ajunge posibil donator. De la inceputul anului, opt persoane aflate in moarte cerebrala au donat organe, pentru aproximativ 26 de transplanturi. In aceasta perioada 3 refuzuri din partea familiilor celor decedati."
(Carmen POPESCU)
Irinel Popescu, presedintele Romtransplant
Corect ar fi dupa dorinta decedatului
"Cel mai corect este ca prelevarea de organe sa se faca dupa dorinta decedatului aflat in moarte cerebrala". In situatia de acum, in Romania, rudele, si nu cel decedat, hotarasc daca acesta devine sau nu donator de organe. "Rudele sunt intr-o situatie emotionala majora pentru ca au pierdut pe cineva drag si trebuie sa decida donarea de organe. Urmeaza o dezbatere intre ei si cu ei insisi, care are de multe ori conotatii dramatice". (Carmen POPESCU)
Ilie Badescu, presedintele Asociatiei Psihologilor din Romania
E straniu
"Din punct de vedere moral, eu nu as solidariza cu un astfel de proiect de lege. E straniu. In opinia mea, intra in conflict cu modelul crestin si cu ideea de persoana. Tot ce se intampla in jurul persoanei, din momentul in care a fost conceputa, din stadiul intrauterin cum s-ar spune si pana in momentul in care trece in lumea de dincolo, tine de acea persoana. Este o notiune foarte recenta introdusa in filozofia personalista: cea de proprietate identitara. Adica dreptul persoanei, numai al persoanei si nu al unui grup de specialisti de a dispune de inconstientul ei, de toate straturile subconstientului, de constientul sau si de tot ceea ce tine de persoana respectiva - inclusiv de trupul ei. Mi se pare ca o asemenea abordare intra in conflict cu aceasta idee, aceasta notiune. Nu pot veni niste specialisti abstracti sa il hacuiasca asa cum cred ei de cuviinta", ne-a declarat Ilie Badescu.
In schimb, Daniela Niera, directorul executiv Colegiul Psihologilor din Romania, a precizat ca doreste sa se consulte cu ceilalti reprezentanti ai Colegiului pentru a formula o opinie.
Ion Vargau, senator PSD, vicepresedintele Comisiei pentru drepturile omului
Unanimitate din considerente umanitare
La Comisia pentru drepturile omului din Senat nu a existat nici un opozant al legii. Au fost luate in calcul si retinerile Consiliului Legislativ, dar considerentele umanitare au prevalat. "Ne-am gandit cu totii la copilul care a decedat recent si care, prin donare, a salvat viata altor doua persoane", a spus Vargau. Un alt argument care a determinat reactia favorabila unanima a fost cel statistic. In Romania, exista mai putin de doi donatori pe an la milionul de locuitori, in timp ce media in multe tari din Uniunea Europeana a depasit 30 de donatori la un milion de persoane. Vargau s-a pronuntat in comisie si pentru declansarea unor programe de informare a populatiei privind transplantul de organe. El a estimat ca proiectul de lege nu va intampina opozitie nici in cazul celorlalte comisii de la Senat. Raportul va fi intocmit de Comisia de sanatate
, dupa care proiectul va ajunge la Camera Deputatilor, care este forul decizional. (A.I.)
Dan Sabau, senator PD-L, initiator
Superstitia cu ziua Invierii
Acordul prezumat nu ridica probleme de ordin etic, iar drepturile pacientului nu sunt incalcate. In timpul vietii, orice persoana are dreptul sa se opuna prin act notarial eventualei donari a organelor sale. Daca nu o face fie nu este preocupat de subiect, fie nu se opune, sustine pedelistul. El a afirmat ca, in general, disponibilitatea pentru donarea organelor este mare, dar putini se gandesc sa-si dea explicit acordul inca din timpul vietii. Situatia se schimba in cazul rudelor celor decedati care sunt mai putin dispusi sa accepte prelevarea. Mai ales, in cazul batranilor intervin deseori considerente de ordin religios, multi invocand superstitia conform careia trupul trebuie sa fie intact in ziua Invierii, a spus Sabau. Aceasta situatie a facut ca listele de asteptare pentru organe sa fie din ce in ce mai lungi. (A.I.)
Biserica e impotriva "acordului prezumat"
Biserica Ortodoxa Romana si-a declarat dezacordul fata de donarea organelor prin "acord prezumat".
Aceasta problema a fost discutata si in sedinta de saptamana trecuta a Sfantului Sinod. Potrivit unui comunicat de presa, Sfantul Sinod "isi exprima dezacordul fata de introducerea notiunii de "consimtamant prezumat" in articolul 142 al Legii 95/2006 si a celorlalte amendamente ce decurg din acesta, deoarece contravine principiilor morale crestin-ortodoxe, anuleaza principiul daruirii de sine si al dragostei fratesti cuprins in consimtamantul explicit si exclude rolul familiei in cazul persoanelor aflate in moarte cerebrala sau decedate, daca acestea nu si-au exprimat clar acordul in timpul vietii". Sfantul Sinod "apreciaza ca actul prelevarii de organe, ca si acceptul donarii organelor, are valoare morala numai cand este facut constient, informat si cu altruism; consimtamantul/acordul prezumat, chiar daca ar creste considerabil numarul de organe si tesuturi recoltate de la donatori decedati, reprezinta o lipsa de respect fata de fiinta umana si poate deschide calea abuzurilor si satisfacerii intereselor profesionale".
Metodă nouă de transplant venos
Medicii timişoreni de la Institutul de Boli
Cardiovasculare vor învăţa de la specialiştii americani din California un procedeu modern pentru tratarea cardiacilor.
Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara a fost ales de specialiştii americani de la Centrul de Cercetare Novato- California (SUA) pentru a experimenta o aşa-numită „clonare“ de vene în premieră naţională. Ei propun astfel o metodă revoluţionară care ar putea salva vieţile a mii de oameni bolnavi de inimă.
Adio proteze din plastic!
Medicii implicaţi în proiect spun că procedeul constă în recoltarea unei grefe de piele (de exemplu, de pe antebraţul pacientului), iar printr-o metodă specială aceasta este transformată în venă sau arteră şi apoi implantată în inimă. Procedeul vine în ajutorul bolnavilor cardiaci cărora până acum li se puneau proteze din plastic în locul venelor bolnave.
Dintr-un fragment de doi centimetri de piele, luat de pe antebraţ, în laborator, se obţine, după circa şase luni, o porţiune de vas sangvin cu lungimea de 17 centimetri şi diametrul de 6 milimetri. „Aceasta poate fi aplicată chirurgical la pacienţii cu boli coronariene sau la cei cu insuficienţă renală cronică“, explică prof. dr. Marian Gaşpar, şeful Secţiei de chirurgie cardiacă din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara. El mai adaugă faptul că este vorba de aplicarea tehnicilor de inginerie genetică în chirurgia cardiovasculară, metodă care în Europa este folosită de un an şi jumătate la scară largă.
Intervenţia costă 11.000 de dolari
La Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara ajung anual aproximativ 800 de bolnavi care suferă operaţii de cord şi alţi circa 600 cu probleme vasculare. Medicii spun că aproximativ 500 de pacienţi, anual, pot fi salvaţi prin aplicarea noii metode. Pentru un pacient, intervenţia costă 11.000 de dolari.
BENEFICIU
Mii de vieţi salvate anual
În perioada următoare, Institutul de Boli Cardiovasculare de la Pădurea Verde va face demersuri pentru a beneficia de toate aprobările din partea Ministerului Sănătăţii ca să poată dezvolta noua metodă de transplant venos. „Clonarea“ vaselor sangvine a salvat deja mii de oameni în lume, iar începând de săptămâna aceasta procedeul va fi aprofundat şi de medicii timişoreni. Specialiştii americani de la Centrul de Cercetare Novato-California vor iniţia, de asemenea, şi o serie de intervenţii gratuite.
Cardiovasculare vor învăţa de la specialiştii americani din California un procedeu modern pentru tratarea cardiacilor.
Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara a fost ales de specialiştii americani de la Centrul de Cercetare Novato- California (SUA) pentru a experimenta o aşa-numită „clonare“ de vene în premieră naţională. Ei propun astfel o metodă revoluţionară care ar putea salva vieţile a mii de oameni bolnavi de inimă.
Adio proteze din plastic!
Medicii implicaţi în proiect spun că procedeul constă în recoltarea unei grefe de piele (de exemplu, de pe antebraţul pacientului), iar printr-o metodă specială aceasta este transformată în venă sau arteră şi apoi implantată în inimă. Procedeul vine în ajutorul bolnavilor cardiaci cărora până acum li se puneau proteze din plastic în locul venelor bolnave.
Dintr-un fragment de doi centimetri de piele, luat de pe antebraţ, în laborator, se obţine, după circa şase luni, o porţiune de vas sangvin cu lungimea de 17 centimetri şi diametrul de 6 milimetri. „Aceasta poate fi aplicată chirurgical la pacienţii cu boli coronariene sau la cei cu insuficienţă renală cronică“, explică prof. dr. Marian Gaşpar, şeful Secţiei de chirurgie cardiacă din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara. El mai adaugă faptul că este vorba de aplicarea tehnicilor de inginerie genetică în chirurgia cardiovasculară, metodă care în Europa este folosită de un an şi jumătate la scară largă.
Intervenţia costă 11.000 de dolari
La Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara ajung anual aproximativ 800 de bolnavi care suferă operaţii de cord şi alţi circa 600 cu probleme vasculare. Medicii spun că aproximativ 500 de pacienţi, anual, pot fi salvaţi prin aplicarea noii metode. Pentru un pacient, intervenţia costă 11.000 de dolari.
BENEFICIU
Mii de vieţi salvate anual
În perioada următoare, Institutul de Boli Cardiovasculare de la Pădurea Verde va face demersuri pentru a beneficia de toate aprobările din partea Ministerului Sănătăţii ca să poată dezvolta noua metodă de transplant venos. „Clonarea“ vaselor sangvine a salvat deja mii de oameni în lume, iar începând de săptămâna aceasta procedeul va fi aprofundat şi de medicii timişoreni. Specialiştii americani de la Centrul de Cercetare Novato-California vor iniţia, de asemenea, şi o serie de intervenţii gratuite.
Vosganian lichidatorul pensiilor
Pensiile din Romania vor ajunge, dupa majorarea din ianuarie 2009, la un nivel atat de inalt, incat orice majorare, in afara indexarilor din corelarea cu salariul mediu, nu va mai fi sustenabila din punct de vedere bugetar, a declarat, ieri, ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian. "O data cu majorarea de la 1 ianuarie 2009, chestiunea pensiilor nu va mai putea fi subiect de campanie
politica. Peste acest nivel, orice majorare (in raport cu salariul mediu - n.r.) nu mai este sustenabila din puncte de vedere bugetar", a afirmat Vosganian. Insa, contrar celor spuse de ministrul Finantelor, nici macar actualul nivel al pensiilor nu poate fi sustinut. Mai mult, chiar ministrul Muncii, Paul Pacuraru a afirmat ca in 2009, bugetul asigurarilor de stat va trebui suplimentat pentru ca sa poata fi platite aceste majorari electorale ale pensiilor. Vosganian a aratat ca incepand de anul viitor, pensia medie va ajunge 66 - 70% din nivelul salariului mediu net, iar un raport mai inalt nu ar putea fi sustinut. Chiar daca ministrul Finantelor s-a laudat ca "in primele doua luni bugetul de pensii a suportat intregral platile, fara nici un leu din alta parte", in 2009 aceste pensii majorate vor fi suportate din alte taxe si impozite suportate de angajati si angajatori. Imbatranirea populatiei, lipsa fortei de munca si migratia acesteia, incapacitatea autoritatilor de a aduce inapoi muncitorii plecati peste granita vor pune si mai mult in dificultate sistemul
pensiilor de stat.
politica. Peste acest nivel, orice majorare (in raport cu salariul mediu - n.r.) nu mai este sustenabila din puncte de vedere bugetar", a afirmat Vosganian. Insa, contrar celor spuse de ministrul Finantelor, nici macar actualul nivel al pensiilor nu poate fi sustinut. Mai mult, chiar ministrul Muncii, Paul Pacuraru a afirmat ca in 2009, bugetul asigurarilor de stat va trebui suplimentat pentru ca sa poata fi platite aceste majorari electorale ale pensiilor. Vosganian a aratat ca incepand de anul viitor, pensia medie va ajunge 66 - 70% din nivelul salariului mediu net, iar un raport mai inalt nu ar putea fi sustinut. Chiar daca ministrul Finantelor s-a laudat ca "in primele doua luni bugetul de pensii a suportat intregral platile, fara nici un leu din alta parte", in 2009 aceste pensii majorate vor fi suportate din alte taxe si impozite suportate de angajati si angajatori. Imbatranirea populatiei, lipsa fortei de munca si migratia acesteia, incapacitatea autoritatilor de a aduce inapoi muncitorii plecati peste granita vor pune si mai mult in dificultate sistemul
pensiilor de stat.
Presedintele unui partid va fi destituit fara sa intre oficial in functie
Dupa beciurile de la Milestii Mici, Moldova are toate sansele sa mai intre in Cartea Recordurilor mondiale prin situatia cind un presedinte de partid urmeaza a fi destituit inainte de a intra oficial in aceasta functie. O alta latura curioasa a acestui caz e faptul ca cel ales presedinte de facto nu a fost in R. Moldova pe perioada „exercitarii mandatului, fara stampila”. Toate aceste actiuni ciudate se intimpla intr-o formatiune care acumuleaza la alegeri in jur de un procent – Partidul „Patria-Moldova” (ex-Uniunea Muncii „Patria-Rodina”).
Congresul din septembrie 2007 al Uniunii Muncii „Patria-Rodina” l-a ales in calitate de presedinte pe Andrei Tarna, lider al miscarii gastarbaiterilor moldoveni din Rusia - „Patria-Moldova”. Congresul a mai decis schimbarea denumirii in Partidul Patria-Moldova (PPM). Din anumite considerente, ministerul Justitiei a refuzat inregistrarea deciziilor aprobate la congres, ceea ce inseamna ca tot ce s-a votat in septembrie 2007 nu are un caracter legal. Respectiv, Andrei Tarna nu este presedinte de jure al formatiunii.
Dupa jumatate de an de la acel congres, nici cei din organele de conducere ale Partidului „Patria-Moldova” nu-l mai doresc pe Andrei Tarna, cerind demisia lui si excluderea din partid (sint foarte curios sa vad cererea lui A. Tarna prin care a solicitat sa devina membru al formatiunii respective, tinind cont de faptul ca acesta se afla la Moscova de mai multi ani). Marti, la o conferinta de presa, Gheorghe Sima, (ex?)presedintele Uniunii Muncii, actual vicepresedinte(?) al PPM, a anuntat despre decizia Consiliului Politic si a Consiliului National privind solicitarea demisiei lui Tarna si convocarea, intr-o luna-doua, a unui congres extraordinar pentru alegerea unui nou lider. Acestuia i s-a interzis sa faca orice declaratie in numele PPM. Motivul invocat al supararii este ca Tarna nu coordoneaza pozitia sa cu cea a organelor colective de conducere ale formatiunii, in special ce tine de problematica transnistreana, incalcind astfel statutul.
Pe parcursul anului trecut, seful miscarii „Patria-Moldova” a promovat intens, pe anumite canale, asa-numitul „Plan Tarna” de reglementare transnistreana, care prevedea recunoasterea independentei r.m.n., ulterior formarea unei confederatii din doi subiecti egali in drepturi. Cei din Uniunea Muncii cunosteau foarte bine cine este acest Tarna si ce idei promoveaza, totusi l-au ales in calitate de presedinte al noii formatiuni. La o intilnire cu jurnalistii din toamna anului trecut, la care emigrantul nostru a intervenit prin videoconferinta, in calitate de presedinte ales al PPM, el a repetat ideea despre recunoasterea independentei r.m.n., iar Gheorghe Sima, prezent la acea conferinta, nu a replicat nimic. Acum acestia au depistat „pozitii diferite” pe marginea subiectului transnistrean.
Retragerea dreptului de a reprezenta PPM nu este una intimplatoare. Pe 13 martie, conducerea acestei formatiuni a fost invitata la „audierile” din Duma de Stat a Federatiei Ruse in ce priveste viitorul regiunilor separatiste Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud. Criteriile care au stat la baza selectarii invitatilor la aceasta sedinta e un alt subiect, luind in calcul importanta nesemnificativa a formatiunii in cauza. La respectiva sedinta urmau sa participe Andrei Tarna, Gheorghe Sima si Gheorghe Musteata, deputat in Parlamentul de la Chisinau, devenit recent „patriot”, dar nu pentru mult timp. Sima a anuntat ca nu va pleca, iar pozitia pe care ar putea s-o exprime in Duma Tarna nu este cea a PPM.
Dupa cum spuneam, deputatul Gheorghe Musteata, devenit membru al PPM in decembrie 2007, de asemenea va fi exclus din rindurile formatiunii din aceleasi motive ca si Tarna. Un alt lucru curios e ca la conferinta de presa de la finele anului trecut, cind a fost prezentata „noua achizitie” a PPM, deputatul a fost intrebat ce crede despre „planul Tarna”, despre care, se pare, acesta prima data auzise. Atunci Musteata a spus ca „trebuie sa se mai informeze”. Se pare ca s-a informat deja bine si va ramine din nou fara partid.
Sint mici si neimportante formatiunile acestea, dar ce show pot sa demonstreze. Se pare ca unele formatiuni incearca sa umple golul produs
de inchiderea, de mai multi ani, a Circului republican din Chisinau.
Congresul din septembrie 2007 al Uniunii Muncii „Patria-Rodina” l-a ales in calitate de presedinte pe Andrei Tarna, lider al miscarii gastarbaiterilor moldoveni din Rusia - „Patria-Moldova”. Congresul a mai decis schimbarea denumirii in Partidul Patria-Moldova (PPM). Din anumite considerente, ministerul Justitiei a refuzat inregistrarea deciziilor aprobate la congres, ceea ce inseamna ca tot ce s-a votat in septembrie 2007 nu are un caracter legal. Respectiv, Andrei Tarna nu este presedinte de jure al formatiunii.
Dupa jumatate de an de la acel congres, nici cei din organele de conducere ale Partidului „Patria-Moldova” nu-l mai doresc pe Andrei Tarna, cerind demisia lui si excluderea din partid (sint foarte curios sa vad cererea lui A. Tarna prin care a solicitat sa devina membru al formatiunii respective, tinind cont de faptul ca acesta se afla la Moscova de mai multi ani). Marti, la o conferinta de presa, Gheorghe Sima, (ex?)presedintele Uniunii Muncii, actual vicepresedinte(?) al PPM, a anuntat despre decizia Consiliului Politic si a Consiliului National privind solicitarea demisiei lui Tarna si convocarea, intr-o luna-doua, a unui congres extraordinar pentru alegerea unui nou lider. Acestuia i s-a interzis sa faca orice declaratie in numele PPM. Motivul invocat al supararii este ca Tarna nu coordoneaza pozitia sa cu cea a organelor colective de conducere ale formatiunii, in special ce tine de problematica transnistreana, incalcind astfel statutul.
Pe parcursul anului trecut, seful miscarii „Patria-Moldova” a promovat intens, pe anumite canale, asa-numitul „Plan Tarna” de reglementare transnistreana, care prevedea recunoasterea independentei r.m.n., ulterior formarea unei confederatii din doi subiecti egali in drepturi. Cei din Uniunea Muncii cunosteau foarte bine cine este acest Tarna si ce idei promoveaza, totusi l-au ales in calitate de presedinte al noii formatiuni. La o intilnire cu jurnalistii din toamna anului trecut, la care emigrantul nostru a intervenit prin videoconferinta, in calitate de presedinte ales al PPM, el a repetat ideea despre recunoasterea independentei r.m.n., iar Gheorghe Sima, prezent la acea conferinta, nu a replicat nimic. Acum acestia au depistat „pozitii diferite” pe marginea subiectului transnistrean.
Retragerea dreptului de a reprezenta PPM nu este una intimplatoare. Pe 13 martie, conducerea acestei formatiuni a fost invitata la „audierile” din Duma de Stat a Federatiei Ruse in ce priveste viitorul regiunilor separatiste Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud. Criteriile care au stat la baza selectarii invitatilor la aceasta sedinta e un alt subiect, luind in calcul importanta nesemnificativa a formatiunii in cauza. La respectiva sedinta urmau sa participe Andrei Tarna, Gheorghe Sima si Gheorghe Musteata, deputat in Parlamentul de la Chisinau, devenit recent „patriot”, dar nu pentru mult timp. Sima a anuntat ca nu va pleca, iar pozitia pe care ar putea s-o exprime in Duma Tarna nu este cea a PPM.
Dupa cum spuneam, deputatul Gheorghe Musteata, devenit membru al PPM in decembrie 2007, de asemenea va fi exclus din rindurile formatiunii din aceleasi motive ca si Tarna. Un alt lucru curios e ca la conferinta de presa de la finele anului trecut, cind a fost prezentata „noua achizitie” a PPM, deputatul a fost intrebat ce crede despre „planul Tarna”, despre care, se pare, acesta prima data auzise. Atunci Musteata a spus ca „trebuie sa se mai informeze”. Se pare ca s-a informat deja bine si va ramine din nou fara partid.
Sint mici si neimportante formatiunile acestea, dar ce show pot sa demonstreze. Se pare ca unele formatiuni incearca sa umple golul produs
de inchiderea, de mai multi ani, a Circului republican din Chisinau.
Electorala din Gagauzia se desfasoara fara incalcari
Campania
electorala pentru alegerile in Adunarea Populara (organul legislativ al autonomiei) din UTA Gagauzia se desfasoara fara incalcari a legislatiei electorale. Despre aceasta se vorbeste in primul raport de monitorizare prezentat, marti, de Liga pentru Apararea Drepturilor Omului (LADOM).
DECA-press precizeaza ca raportul a cuprins perioada de monitorizare 14 februarie – 10 martie.
Presedintele LADOM, Paul Strutzescu, a spus ca in regiune, practic, nu exista campanie electorala.
„In perioada de monitorizare 14 februarie-10 martie, nu au fost inregistrate nereguli care ar putea influenta rezultatele alegerilor. In acelasi timp, exista aspecte negative in desfasurarea procesului electoral cum ar fi: statutul juridic neclar al legilor locale si necorespunderea acestora cu Codul Electoral al Moldovei, implicarea nejustificata a autoritatilor publice centrale in procesul electoral, utilizarea de catre unii functionari ai executivului de la Comrat a parghiilor administrative pentru obtinerea unor avantaje electorale”, a spus Strutzescu.
In ziua alegerilor, la 16 martie, LADOM va trimite in regiune 140 de observatori, care vor fi detasati la fiecare sectie din cele 35 de circumscriptii din Gagauzia.
Proiectul „Monitorizarea alegerilor in Adunarea populara a UTA Gagauz-Yeri” este finantat de Fundatia Eurasia – Reprezentanta in Moldova, cu sursele USAID, SIDA, Misiunii OSCE Moldova si Balkan Trust for Democracy.
electorala pentru alegerile in Adunarea Populara (organul legislativ al autonomiei) din UTA Gagauzia se desfasoara fara incalcari a legislatiei electorale. Despre aceasta se vorbeste in primul raport de monitorizare prezentat, marti, de Liga pentru Apararea Drepturilor Omului (LADOM).
DECA-press precizeaza ca raportul a cuprins perioada de monitorizare 14 februarie – 10 martie.
Presedintele LADOM, Paul Strutzescu, a spus ca in regiune, practic, nu exista campanie electorala.
„In perioada de monitorizare 14 februarie-10 martie, nu au fost inregistrate nereguli care ar putea influenta rezultatele alegerilor. In acelasi timp, exista aspecte negative in desfasurarea procesului electoral cum ar fi: statutul juridic neclar al legilor locale si necorespunderea acestora cu Codul Electoral al Moldovei, implicarea nejustificata a autoritatilor publice centrale in procesul electoral, utilizarea de catre unii functionari ai executivului de la Comrat a parghiilor administrative pentru obtinerea unor avantaje electorale”, a spus Strutzescu.
In ziua alegerilor, la 16 martie, LADOM va trimite in regiune 140 de observatori, care vor fi detasati la fiecare sectie din cele 35 de circumscriptii din Gagauzia.
Proiectul „Monitorizarea alegerilor in Adunarea populara a UTA Gagauz-Yeri” este finantat de Fundatia Eurasia – Reprezentanta in Moldova, cu sursele USAID, SIDA, Misiunii OSCE Moldova si Balkan Trust for Democracy.
Bancherii romani au viziuni islamice
onderea extrem de ridicata a comisioanelor in costul creditului apropie bancile romanesti mai mult de modelul islamic decat de cel occidental
Jumatate din costul unui credit de consum ajunge sa fie reprezentat la noi de comisioane, cu mult peste media europeana. Situatia a fost provocata de restrictiile de creditare impuse de banca centrala. Insa, dupa ce ele au fost eliminate, bancile n-au mai renuntat la comisioane, continuand sa le incaseze fara sa ofere ceva in schimb clientilor.
Imprumuturile pentru populatie au suferit in ultimii ani o schimbare profunda la nivelul costurilor, prin inlocuirea dobanzilor cu comisioanele. In urma cu 4 ani, creditele de nevoi personale oferite de BCR impuneau clientului sa plateasca doar un comision de acordare de 2% din suma imprumutata, plus
asigurarea de viata. Nivelul dobanzilor era insa mult mai ridicat, ajungånd la 28-29%. La un imprumut de 10.000 lei pe 3 ani - perioada maxima de rambursare atunci -, DAE era de 35% (fara a tine cont de asigurarea de viata
). Iar ponderea comisioanelor in costul total al creditului era de numai 5%.
Obezitate
acuta
Acelasi credit luat de la BCR in prezent are o dobanda variabila de numai 12,55% la lei, la care se adauga un comision de acordare de 0,95% si doua comisioane lunare in valoare cumulata de 0,33%, care se aplica la sold. DAE se situeaza azi la 22%, dar ponderea comisioanelor in costul creditului a urcat la 40%. De aceasta data, si asigurarea de viata este inclusa, insa cresterea - fata de 2004 - cu peste o treime a valorii comisioanelor in costul total al creditului nu poate fi in niciun fel explicata prin aceasta omisiune.
Situatia nu este una singulara, ci generalizata. In 2004, costul creditelor de nevoi personale de la BRD era format dintr-un comision de acordare de 4%, o asigurare de viata si o dobanda de 26%. Acum dobanda a coborat la 8,9%, dar trebuie platit un comision de 2,5% la acordare si altul lunar de 0,3% la sold. La un imprumut de 10.000 lei pe 3 ani, DAE s-a redus de la 33% (excluzand asigurarea) la 16,5%, dar ponderea comisioanelor in costul total al creditelor a avansat de la 12 la 44%.
La fel se intampla si la Raiffeisen Bank. Daca in 2004 clientul platea un comision de 3% pe an si o dobanda de 31% la lei, acum suporta o dobanda de 13%, dar un comision de acordare de 2,5% si altul lunar de 0,45%, calculat la valoarea initiala. DAE a scazut de la 41 la 26%, in conditiile in care ponderea comisioanelor a avansat de la 15 la 48%.
Nici la creditele pentru locuinte situatia nu se prezinta prea bine. Ponderea comisioanelor ajunge sa reprezinte 11% la BCR si 18-19% la BRD si Raiffeisen, banci ce detin aproape jumatate din piata
de retail.
Pe de alta parte, la nivelul UE, aceste comisioane acopera in medie doar 13% din costul unui credit de consum, potrivit datelor Bancii Centrale Europene. Iar la imprumuturile pentru locuinte procentul este de numai 6% in zona euro. Din aceasta perspectiva, cu greu ne putem imagina ce servicii suplimentare ofera bancile autohtone fata de cele din strainatate pentru a putea justifica aceste comisioane.
Obsesia pentru comisioane
Am putea spune ca, in prezent, interesul pentru comisioane s-a transformat in obsesie, institutiile de credit riscand uneori ca, de dragul lor, sa piarda din clientela sau, mai rau, din reputatie. Lovitura de gratie a fost data recent de UniCredit Tiriac Bank, care a decis unilateral sa introduca un comision lunar de 0,5% la toti clientii, fara sa ofere ceva in schimb. In limbajul oficial, operatiunea ar marca alinierea tarifelor la nivelul clientelei, dupa tripla fuziune dintre HVB, Banca Tiriac si UniCredit. De fapt, clientii fostelor banci care au luat credite in trecut au fost fortati sa adere la structura de costuri promovata de piticii din reclame. Au existat si persoane care au contestat decizia, motivand ca in contracte nu se pomenea nimic de comisioane lunare si nici nu era prevazuta posibilitatea ca banca sa introduca dupa bunul plac noi taxe. Desi banca a recunoscut ulterior ca s-au produs unele erori, situatia ramane neclara, clientii semnaland inca neconcordante intre declaratiile oficiale si realitatea din sucursale.
Ideea comisioanelor a aprins atat de mult imaginatia bancherilor, incat s-a mers in anumite cazuri pana la eliminarea totala a dobanzii din contractele de credit. „Performanta“ revine de aceasta data Bancii Transilvania, care a creat o linie de finantare pentru IMM-uri al carei cost este format in totalitate din comisioane. Daca aceasta directie va fi mentinuta, bancile romanesti vor avea sanse bune sa se integreze cu succes in sistemul bancar islamic, unde religia impiedica institutiile financiare sa incaseze dobanda, nu in cel occidental. Pana a veni insa muntele la Mahomed, a venit Mahomed la munte: Doha Bank, cea mai mare institutie de credit din Qatar, a deschis o reprezentanta la Bucuresti si este chiar interesata de eventuale achizitii.
BNR a denaturat costul creditului
Trebuie semnalat ca, in urma cu 4 ani, structura costurilor la credite era mult mai apropiata fata de cea din Occident. Ce s-a intamplat intre timp? Din 2004, BNR a introdus restrictii la creditele pentru populatie. Pentru a le evita si a permite clientilor sa imprumute sume mai mari, bancile au transferat o parte din costul dobanzii in comisioane. Initial, normele BNR ignorau comisioanele, astfel ca planul institutiilor financiare a reusit.
Ulterior, banca centrala a reparat aceasta scapare, dar comisioanele nu au mai dat inapoi. Ba dimpotriva, institutiile de credit au transformat acest aranjament in-tr-un mijloc subtil de a-si proteja profiturile. In toate tarile din regiune, scaderea inflatiei a condus la ingustarea marjelor de dobanda, astfel ca rentabilitatea financiara a bancilor a avut de suferit. Gratie comisioanelor, jucatorii autohtoni se pot lauda mai departe cu performante iesite din comun. De pilda, BRD a inregistrat o rentabilitate financiara in 2007 de 35% (cu 5 puncte procentuale mai mult decat in 2004), in conditiile in care ponderea comisioanelor in venitul net bancar a avansat de la 32 la 47% in ultimii trei ani. Este adevarat ca si in Occident bancile isi obtin cea mai mare parte a veniturilor din comisioane, insa acestea sunt justificate prin serviciile prestate. Clientii din Romania nu beneficiaza insa de niciun serviciu special in schimbul comisioanelor extrem de ridicate pe care le platesc. Din acest motiv s-ar impune chiar o investigatie din partea ANPC, pentru a evalua in ce masura aceste costuri de administrare
sunt justificate.
Cum se calculeaza ponderea comisioanelor in DAE?
La un credit cu o dobanda de 15%, fara niciun alt cost suplimentar, DAE nu este, asa cum s-ar crede, egala cu 15%. In realitate, nivelul sau este de 16%. Diferenta apare din faptul ca DAE are la baza conceptul de dobanda compusa, in timp ce dobanda platita de client este determinata folosind dobanda simpla. Iar pentru a afla impactul comisioanelor in costul total al creditului s-a utilizat diferenta intre DAE cu toate costurile si DAE determinata, doar prin includerea dobanzii.
Jumatate din costul unui credit de consum ajunge sa fie reprezentat la noi de comisioane, cu mult peste media europeana. Situatia a fost provocata de restrictiile de creditare impuse de banca centrala. Insa, dupa ce ele au fost eliminate, bancile n-au mai renuntat la comisioane, continuand sa le incaseze fara sa ofere ceva in schimb clientilor.
Imprumuturile pentru populatie au suferit in ultimii ani o schimbare profunda la nivelul costurilor, prin inlocuirea dobanzilor cu comisioanele. In urma cu 4 ani, creditele de nevoi personale oferite de BCR impuneau clientului sa plateasca doar un comision de acordare de 2% din suma imprumutata, plus
asigurarea de viata. Nivelul dobanzilor era insa mult mai ridicat, ajungånd la 28-29%. La un imprumut de 10.000 lei pe 3 ani - perioada maxima de rambursare atunci -, DAE era de 35% (fara a tine cont de asigurarea de viata
). Iar ponderea comisioanelor in costul total al creditului era de numai 5%.
Obezitate
acuta
Acelasi credit luat de la BCR in prezent are o dobanda variabila de numai 12,55% la lei, la care se adauga un comision de acordare de 0,95% si doua comisioane lunare in valoare cumulata de 0,33%, care se aplica la sold. DAE se situeaza azi la 22%, dar ponderea comisioanelor in costul creditului a urcat la 40%. De aceasta data, si asigurarea de viata este inclusa, insa cresterea - fata de 2004 - cu peste o treime a valorii comisioanelor in costul total al creditului nu poate fi in niciun fel explicata prin aceasta omisiune.
Situatia nu este una singulara, ci generalizata. In 2004, costul creditelor de nevoi personale de la BRD era format dintr-un comision de acordare de 4%, o asigurare de viata si o dobanda de 26%. Acum dobanda a coborat la 8,9%, dar trebuie platit un comision de 2,5% la acordare si altul lunar de 0,3% la sold. La un imprumut de 10.000 lei pe 3 ani, DAE s-a redus de la 33% (excluzand asigurarea) la 16,5%, dar ponderea comisioanelor in costul total al creditelor a avansat de la 12 la 44%.
La fel se intampla si la Raiffeisen Bank. Daca in 2004 clientul platea un comision de 3% pe an si o dobanda de 31% la lei, acum suporta o dobanda de 13%, dar un comision de acordare de 2,5% si altul lunar de 0,45%, calculat la valoarea initiala. DAE a scazut de la 41 la 26%, in conditiile in care ponderea comisioanelor a avansat de la 15 la 48%.
Nici la creditele pentru locuinte situatia nu se prezinta prea bine. Ponderea comisioanelor ajunge sa reprezinte 11% la BCR si 18-19% la BRD si Raiffeisen, banci ce detin aproape jumatate din piata
de retail.
Pe de alta parte, la nivelul UE, aceste comisioane acopera in medie doar 13% din costul unui credit de consum, potrivit datelor Bancii Centrale Europene. Iar la imprumuturile pentru locuinte procentul este de numai 6% in zona euro. Din aceasta perspectiva, cu greu ne putem imagina ce servicii suplimentare ofera bancile autohtone fata de cele din strainatate pentru a putea justifica aceste comisioane.
Obsesia pentru comisioane
Am putea spune ca, in prezent, interesul pentru comisioane s-a transformat in obsesie, institutiile de credit riscand uneori ca, de dragul lor, sa piarda din clientela sau, mai rau, din reputatie. Lovitura de gratie a fost data recent de UniCredit Tiriac Bank, care a decis unilateral sa introduca un comision lunar de 0,5% la toti clientii, fara sa ofere ceva in schimb. In limbajul oficial, operatiunea ar marca alinierea tarifelor la nivelul clientelei, dupa tripla fuziune dintre HVB, Banca Tiriac si UniCredit. De fapt, clientii fostelor banci care au luat credite in trecut au fost fortati sa adere la structura de costuri promovata de piticii din reclame. Au existat si persoane care au contestat decizia, motivand ca in contracte nu se pomenea nimic de comisioane lunare si nici nu era prevazuta posibilitatea ca banca sa introduca dupa bunul plac noi taxe. Desi banca a recunoscut ulterior ca s-au produs unele erori, situatia ramane neclara, clientii semnaland inca neconcordante intre declaratiile oficiale si realitatea din sucursale.
Ideea comisioanelor a aprins atat de mult imaginatia bancherilor, incat s-a mers in anumite cazuri pana la eliminarea totala a dobanzii din contractele de credit. „Performanta“ revine de aceasta data Bancii Transilvania, care a creat o linie de finantare pentru IMM-uri al carei cost este format in totalitate din comisioane. Daca aceasta directie va fi mentinuta, bancile romanesti vor avea sanse bune sa se integreze cu succes in sistemul bancar islamic, unde religia impiedica institutiile financiare sa incaseze dobanda, nu in cel occidental. Pana a veni insa muntele la Mahomed, a venit Mahomed la munte: Doha Bank, cea mai mare institutie de credit din Qatar, a deschis o reprezentanta la Bucuresti si este chiar interesata de eventuale achizitii.
BNR a denaturat costul creditului
Trebuie semnalat ca, in urma cu 4 ani, structura costurilor la credite era mult mai apropiata fata de cea din Occident. Ce s-a intamplat intre timp? Din 2004, BNR a introdus restrictii la creditele pentru populatie. Pentru a le evita si a permite clientilor sa imprumute sume mai mari, bancile au transferat o parte din costul dobanzii in comisioane. Initial, normele BNR ignorau comisioanele, astfel ca planul institutiilor financiare a reusit.
Ulterior, banca centrala a reparat aceasta scapare, dar comisioanele nu au mai dat inapoi. Ba dimpotriva, institutiile de credit au transformat acest aranjament in-tr-un mijloc subtil de a-si proteja profiturile. In toate tarile din regiune, scaderea inflatiei a condus la ingustarea marjelor de dobanda, astfel ca rentabilitatea financiara a bancilor a avut de suferit. Gratie comisioanelor, jucatorii autohtoni se pot lauda mai departe cu performante iesite din comun. De pilda, BRD a inregistrat o rentabilitate financiara in 2007 de 35% (cu 5 puncte procentuale mai mult decat in 2004), in conditiile in care ponderea comisioanelor in venitul net bancar a avansat de la 32 la 47% in ultimii trei ani. Este adevarat ca si in Occident bancile isi obtin cea mai mare parte a veniturilor din comisioane, insa acestea sunt justificate prin serviciile prestate. Clientii din Romania nu beneficiaza insa de niciun serviciu special in schimbul comisioanelor extrem de ridicate pe care le platesc. Din acest motiv s-ar impune chiar o investigatie din partea ANPC, pentru a evalua in ce masura aceste costuri de administrare
sunt justificate.
Cum se calculeaza ponderea comisioanelor in DAE?
La un credit cu o dobanda de 15%, fara niciun alt cost suplimentar, DAE nu este, asa cum s-ar crede, egala cu 15%. In realitate, nivelul sau este de 16%. Diferenta apare din faptul ca DAE are la baza conceptul de dobanda compusa, in timp ce dobanda platita de client este determinata folosind dobanda simpla. Iar pentru a afla impactul comisioanelor in costul total al creditului s-a utilizat diferenta intre DAE cu toate costurile si DAE determinata, doar prin includerea dobanzii.
Ludovic Orban, oaia neagra a liberalilor
Tariceanu si mai-marii PNL il suporta tot mai greu. Colegii lui mimeaza ca-i inghit geniul politico-muzical cånd il chinuie talentul, dar o fac cu noduri. Orban enerveaza si cånd tace. Cine sa mai suporte behaielile unei turcane in calduri care se crede Costel Busuioc? Cåt sa te mai prefaci ca-ti plac dezacordurile la chitara cu care isi acompaniaza romantele scalåmbe? Orban si-a externalizat talentul si acum zbieretele lui lugubre iti patrund in casa ca sa-ti sperie copiii, sa-ti turbeze cåinele si sa-ti fuga motanul. Cåt de tare il iubesc colegii s-a vazut in timpul Congresului extraordinar al PNL, cånd Orban a pretins postul de vicepresedinte pentru comunicare si s-a trezit cu Bogdan Olteanu pe post de contracandidat. Dusmanii sai au facut toate eforturile sa-i blocheze ascensiunea, asa cum au facut-o si la Agricultura, pentru ca este incontrolabil. I-au bobinat pe Vosganian si Iorgulescu sa candideze pe acelasi post, insa amåndoi aveau treaba si au declinat oferta. Orban a cåstigat lejer pozitia de vicepresedinte nu pentru ca ar fi fost mai bun decåt Olteanu, ci pentru ca n-a incetat nicio clipa sa-si scoata coltii din beregata lui Basescu. A refuzat sa se lase poftit la masa
prezidiului de Tariceanu si a zis ca nu raspunde decåt invitatiei delegatiilor la Congres. De sarbatori, cånd a intrat cu oistea-n gard, toata lumea a rasuflat usurata, crezånd ca pe oaia cea laie a måncat-o lupul. Tariceanu i-a cerut demisia in doua rånduri, pe motiv ca povestea cu accidentul loveste greu in imaginea partidului si a guvernului. Orban a venit cu adeverinta de la politie ca e nevinovat, cu patalama de la parintii victimei ca e imaculat si cu parafa de la victima ca e neprihanit. Cånd presa a inceput sa insinueze ca era baut, l-a salvat Patriciu personal, care a bagat måna in foc ca Orban nu bea. Miliardarul stie ce spune: Orban a facut cura
de dezalcoolizare consumåndu-i petrolul. Cum cånta, asa face si politica: dupa ureche. Este atåt de convins ca va cåstiga Primaria Bucurestilor, incåt s-a aruncat in competitie cu capul inainte. Talibanii stau pe tusa si-l incurajeaza sa continue si el se infunda pe un drum fara intoarcere.
prezidiului de Tariceanu si a zis ca nu raspunde decåt invitatiei delegatiilor la Congres. De sarbatori, cånd a intrat cu oistea-n gard, toata lumea a rasuflat usurata, crezånd ca pe oaia cea laie a måncat-o lupul. Tariceanu i-a cerut demisia in doua rånduri, pe motiv ca povestea cu accidentul loveste greu in imaginea partidului si a guvernului. Orban a venit cu adeverinta de la politie ca e nevinovat, cu patalama de la parintii victimei ca e imaculat si cu parafa de la victima ca e neprihanit. Cånd presa a inceput sa insinueze ca era baut, l-a salvat Patriciu personal, care a bagat måna in foc ca Orban nu bea. Miliardarul stie ce spune: Orban a facut cura
de dezalcoolizare consumåndu-i petrolul. Cum cånta, asa face si politica: dupa ureche. Este atåt de convins ca va cåstiga Primaria Bucurestilor, incåt s-a aruncat in competitie cu capul inainte. Talibanii stau pe tusa si-l incurajeaza sa continue si el se infunda pe un drum fara intoarcere.
Despre porci si vitei
In celebra satira „Ferma animalelor“, publicata de George Orwell acum mai bine de o jumatate de secol, porcii reusesc, in cele din urma, sa puna stapinire pe ferma Manor dupa alungarea stapinului betiv.
Triumful nesimtirii are loc dupa o perioada in care animalele chiar sperasera ca schimbarea va dura pentru totdeauna si ca nimeni nu va mai putea schimba regulile comunitatii autoasumate: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Ce a urmat, se stie. Porcii au luat puterea si, in cele din urma, singura regula ramasa valabila dintre cele convenite si asumate de toate animalele a ramas cea potrivit careia „Toate animalele sint egale“. Cu o adaugire: toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele.
Luni, 10 martie 2008, Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca procurorii au nevoie si de avizul Parlamentului pentru a declansa urmarirea penala in cazul ministrilor. Ceea ce inseamna ca, pentru dosarele Nastase, Seres, Mitrea si Pacuraru, se ordona la loc comanda si se asteapta votul deputatilor si senatorilor. Ghicitoare: avind in vedere actuala configuratie a parlamentului, luind in calcul partidele politice din care fac parte sus-amintitii, punind la socoteala acordul de colaborare parlamentara PSD-PC plus
recentele negocieri PSD-PNL, cind credeti ca va fi votata urmarirea penala a fostilor si actualilor ministri pentru faptele savirsite in exercitiul functiei lor? Ati ghicit, la Pastele Cailor!
De fapt, ne-am intors de unde am plecat. Decizia CCR ne trimite din nou la zilele in care a fi parlamentar insemna sa imbraci armura unui semizeu sau, potrivit fabulei, pielea unui porc. Si, in felul acesta, sa devii brusc mai egal decit ceilalti. Las la o parte ca, din acest moment, e greu de crezut ca vreun individ care nu e si parlamentar va mai accepta un post ministerial. Revoltator este faptul ca, in anul in care vorbim despre schimbarea clasei politice prin vot uninominal, vedem, inca o data, cetateni pe care i-am investit doar sa ne reprezinte transformindu-se in atotputernici.
Faptul e consumat. Pe termen lung insa, cea mai mare lovitura o incaseaza justitia din Romania. Prin decizia din 10 martie, Curtea Constitutionala ne arata ca are incredere mai mare in capacitatea deputatilor Irina Loghin sau Nati Meir de a interpreta actele premergatoare unei urmariri penale decit in capacitatea procurorilor si judecatorilor din sistem de a se pronunta pe spetele in cauza. Parlamentul Romaniei, una dintre institutiile in care cetatenii au cea mai putina incredere, este chemat in acest moment sa contribuie decisiv la actul de justitie. Bravos, natiune, halal sa-ti fie!
Cind a scris „Ferma animalelor“, Orwell s-a gindit sa traga o palma dureroasa sistemelor
totalitare, celui comunist in special. Faptul ca alegoria lui despre porcii ajunsi la putere se potriveste in continuare peisajului politic romanesc naste o serie de intrebari macar despre democratia in care ni se pare ca traim. Cit despre urmasii sistemului comunist, nici o grija: ei sint in continuare stapinii fermei, locul in care unii mulg fara grija tot ce e de muls, in timp ce altii stau incremeniti in mirare ca viteii la poarta noua.
Triumful nesimtirii are loc dupa o perioada in care animalele chiar sperasera ca schimbarea va dura pentru totdeauna si ca nimeni nu va mai putea schimba regulile comunitatii autoasumate: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Ce a urmat, se stie. Porcii au luat puterea si, in cele din urma, singura regula ramasa valabila dintre cele convenite si asumate de toate animalele a ramas cea potrivit careia „Toate animalele sint egale“. Cu o adaugire: toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele.
Luni, 10 martie 2008, Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca procurorii au nevoie si de avizul Parlamentului pentru a declansa urmarirea penala in cazul ministrilor. Ceea ce inseamna ca, pentru dosarele Nastase, Seres, Mitrea si Pacuraru, se ordona la loc comanda si se asteapta votul deputatilor si senatorilor. Ghicitoare: avind in vedere actuala configuratie a parlamentului, luind in calcul partidele politice din care fac parte sus-amintitii, punind la socoteala acordul de colaborare parlamentara PSD-PC plus
recentele negocieri PSD-PNL, cind credeti ca va fi votata urmarirea penala a fostilor si actualilor ministri pentru faptele savirsite in exercitiul functiei lor? Ati ghicit, la Pastele Cailor!
De fapt, ne-am intors de unde am plecat. Decizia CCR ne trimite din nou la zilele in care a fi parlamentar insemna sa imbraci armura unui semizeu sau, potrivit fabulei, pielea unui porc. Si, in felul acesta, sa devii brusc mai egal decit ceilalti. Las la o parte ca, din acest moment, e greu de crezut ca vreun individ care nu e si parlamentar va mai accepta un post ministerial. Revoltator este faptul ca, in anul in care vorbim despre schimbarea clasei politice prin vot uninominal, vedem, inca o data, cetateni pe care i-am investit doar sa ne reprezinte transformindu-se in atotputernici.
Faptul e consumat. Pe termen lung insa, cea mai mare lovitura o incaseaza justitia din Romania. Prin decizia din 10 martie, Curtea Constitutionala ne arata ca are incredere mai mare in capacitatea deputatilor Irina Loghin sau Nati Meir de a interpreta actele premergatoare unei urmariri penale decit in capacitatea procurorilor si judecatorilor din sistem de a se pronunta pe spetele in cauza. Parlamentul Romaniei, una dintre institutiile in care cetatenii au cea mai putina incredere, este chemat in acest moment sa contribuie decisiv la actul de justitie. Bravos, natiune, halal sa-ti fie!
Cind a scris „Ferma animalelor“, Orwell s-a gindit sa traga o palma dureroasa sistemelor
totalitare, celui comunist in special. Faptul ca alegoria lui despre porcii ajunsi la putere se potriveste in continuare peisajului politic romanesc naste o serie de intrebari macar despre democratia in care ni se pare ca traim. Cit despre urmasii sistemului comunist, nici o grija: ei sint in continuare stapinii fermei, locul in care unii mulg fara grija tot ce e de muls, in timp ce altii stau incremeniti in mirare ca viteii la poarta noua.
Ministrul, între slugă şi hoţie
"Imunitatea
ministerială a început să semene cu o platoşă, cu un cec în alb sau, mai bine zis, cu indulgenţele papale care-ţi ştergeau automat orice păcat sau faptă săvârşită".
Asta pentru că, luni, Curtea Constituţională a decis că Ministerul Public va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai guvernului care la data sesizării au şi calitatea de deputat sau senator. Cum, de-a lungul scurtei istorii parlamentare postrevoluţionare, am avut de-a face cu un singur caz de ridicare a imunităţii - Gabriel Bivolaru - este greu de crezut că acest lucru se va repeta.
În acelaşi spirit de clică, de castă care nu se supune niciunei reguli, fiind imună la lege, ieri parlamentul a decis modificarea Legii răspunderii ministeriale. Mai exact, deputaţii au adoptat cu 188 de voturi „pentru“, 63 de voturi „împotrivă“ şi 3 abţineri proiectul de lege prin care se poate declanşa începerea urmăririi penale împotriva miniştrilor care sunt parlamentari numai cu aprobarea legislativului, deşi reprezentanţii PDL s-au opus. Mai pe româneşte, dacă ai fost ministru poţi să stai liniştit, nu vei păţi nimic indiferent cât de mult ai furat sau cine ştie ce combinaţii ai făcut. Te vor judeca colegii tăi parlamentarii, vorba Elenei Ceauşescu... În fapt, este vorba despre o altă contrareplică dată lui Traian Băsescu. Dacă, până acum, preşedintele putea cere cercetarea unui ministru, acum este nevoie de avizul Camerei din care face parte respectivul. Aviz care va veni la Sfântu’ aşteaptă! Termenul ministru vine din latină şi însemna iniţial servitor, adică sluga ce te servea la masă, iar ulterior a devenit „servitorul statului sau sluga interesului public“. Astăzi, în România termenul de ministru poate fi atribuit unui gangster care, după ce şi-a acoperit spatele printr-un mandat de parlamentar, ajunge în executiv. Şi nu va da niciodată socoteală pentru faptele sale oricât de josnice sau ticăloase ar fi. A fi azi ministru este visul oricărui delincvent, care ar da orice să nu fie pedepsit pentru infracţiunile sale. Un fel de drog al puşcăriaşilor, un ecstasy al deţinuţilor.
Acum să vedeţi afaceri, combinaţii! Ce termopane din China, ce slănină cu ţuică? Milioane de euro, dacă tot s-a dat drumul la imunităţi. Bani
serioşi, nu jucărie! Dacă, până acum, miniştrii mai aveau un pic de frică pentru că puteau fi trimişi în judecată de preşedinte, această barieră a căzut şi ea. S-a dat drumul la furat legal, iar ca niciodată mai mult devine actuală declaraţia lui Băsescu: „Corupţia stă la masă cu executivul“.
Într-o ţară normală, un ministru acuzat de corupţie se pune imediat la dispoziţia autorităţilor pentru a-şi demonstra nevinovăţia, pentru a-şi apăra onoarea şi cariera politică. Demnitatea lui şi a familiei sale. La noi, ministrul acuzat îşi caută scuze, se pune la adăpostul imunităţii, ţipă la televiziune că e persecutat politic, iar plozii îşi freacă mâinile de bucurie că „tata e băiet deştept şi a pus-o de bani“.
În timp ce unii au învăţat să fie slugă, la noi se comportă precum feudalii cu iobagii.
ministerială a început să semene cu o platoşă, cu un cec în alb sau, mai bine zis, cu indulgenţele papale care-ţi ştergeau automat orice păcat sau faptă săvârşită".
Asta pentru că, luni, Curtea Constituţională a decis că Ministerul Public va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai guvernului care la data sesizării au şi calitatea de deputat sau senator. Cum, de-a lungul scurtei istorii parlamentare postrevoluţionare, am avut de-a face cu un singur caz de ridicare a imunităţii - Gabriel Bivolaru - este greu de crezut că acest lucru se va repeta.
În acelaşi spirit de clică, de castă care nu se supune niciunei reguli, fiind imună la lege, ieri parlamentul a decis modificarea Legii răspunderii ministeriale. Mai exact, deputaţii au adoptat cu 188 de voturi „pentru“, 63 de voturi „împotrivă“ şi 3 abţineri proiectul de lege prin care se poate declanşa începerea urmăririi penale împotriva miniştrilor care sunt parlamentari numai cu aprobarea legislativului, deşi reprezentanţii PDL s-au opus. Mai pe româneşte, dacă ai fost ministru poţi să stai liniştit, nu vei păţi nimic indiferent cât de mult ai furat sau cine ştie ce combinaţii ai făcut. Te vor judeca colegii tăi parlamentarii, vorba Elenei Ceauşescu... În fapt, este vorba despre o altă contrareplică dată lui Traian Băsescu. Dacă, până acum, preşedintele putea cere cercetarea unui ministru, acum este nevoie de avizul Camerei din care face parte respectivul. Aviz care va veni la Sfântu’ aşteaptă! Termenul ministru vine din latină şi însemna iniţial servitor, adică sluga ce te servea la masă, iar ulterior a devenit „servitorul statului sau sluga interesului public“. Astăzi, în România termenul de ministru poate fi atribuit unui gangster care, după ce şi-a acoperit spatele printr-un mandat de parlamentar, ajunge în executiv. Şi nu va da niciodată socoteală pentru faptele sale oricât de josnice sau ticăloase ar fi. A fi azi ministru este visul oricărui delincvent, care ar da orice să nu fie pedepsit pentru infracţiunile sale. Un fel de drog al puşcăriaşilor, un ecstasy al deţinuţilor.
Acum să vedeţi afaceri, combinaţii! Ce termopane din China, ce slănină cu ţuică? Milioane de euro, dacă tot s-a dat drumul la imunităţi. Bani
serioşi, nu jucărie! Dacă, până acum, miniştrii mai aveau un pic de frică pentru că puteau fi trimişi în judecată de preşedinte, această barieră a căzut şi ea. S-a dat drumul la furat legal, iar ca niciodată mai mult devine actuală declaraţia lui Băsescu: „Corupţia stă la masă cu executivul“.
Într-o ţară normală, un ministru acuzat de corupţie se pune imediat la dispoziţia autorităţilor pentru a-şi demonstra nevinovăţia, pentru a-şi apăra onoarea şi cariera politică. Demnitatea lui şi a familiei sale. La noi, ministrul acuzat îşi caută scuze, se pune la adăpostul imunităţii, ţipă la televiziune că e persecutat politic, iar plozii îşi freacă mâinile de bucurie că „tata e băiet deştept şi a pus-o de bani“.
În timp ce unii au învăţat să fie slugă, la noi se comportă precum feudalii cu iobagii.
Ce bani, care agricultori?
De apreciat efortul depus de ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş, de a pune în practică Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, program prin care fermierii români ar putea să primească până în 2013 aproximativ 8 miliarde de euro. Pentru mediul rural, accesarea acestor bani
ar reprezenta şansa ieşirii din sărăcia cronică. Analizând prestaţia domnului Cioloş, se poate afirma că a lucrat profesionist, lucru observat şi de premierul Tăriceanu, care ia în calcul un "transplant" de specialişti de la agricultură la celelalte ministere responsabile cu fondurile europene. Pe hârtie planul este perfect, tratat în detaliu. Nu lipseşte din acesta implicarea sectorului bancar în dezvoltarea proiectelor din mediul rural. Pentru domnul Cioloş procesul este simplu. "Odată acest program lansat, am vrut să avem această întâlnire în comun pentru a consulta băncile în legătură cu interesul pe care îl manifesta pentru investiţiile în agricultură şi pentru a identifica mecanisme de comunicare între instituţiile statului şi bănci, pentru un acces mai facil al beneficiarilor la credite. Noi le-am prezentat facilităţile pe care Programul de Dezvoltare Rurală le oferă şi pe care le-am prezentat şi la lansarea programului, şi anume faptul că nu mai este nevoie de scrisoare de garanţie bancară din partea beneficiarului înainte de a-şi depune proiectul", spunea ministrul după recenta întâlnire cu reprezentanţii sectorului bancar. Parcă aici se manifestă un optimism exagerat. Nu neg faptul că reprezentanţii sectorului bancar au înţeles avantajele implementării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, dar stau şi mă întreb dacă beneficiarii finali, cei din mediul rural, care sunt şi cei mai importanţi "actori", au înţeles măcar o zecime din program? Rezultatele recentului Barometru Rural realizat de Institutul Totem Communication pentru Agenţia de Strategii Guvernamentale ar fi trebuit să-i dea bătăi de cap actualului ministru. De pildă, peste trei sferturi dintre respondenţi (78,1%) nu sunt interesaţi de accesarea fondurilor europene pentru moment sau în următorul an. Mai mult, două treimi dintre respondenţi (61,1%) nu cred că pot accesa fonduri europene. Dezvoltarea la sate nu intră în preocupările locuitorilor, dovadă că majoritatea respondenţilor nu au intenţia de a dezvolta în următorii 2 ani o exploataţie agricolă (87,6%) sau să pornească o afacere proprie. O astfel de percepţie nu este de bun augur. Desigur, nu este vinovat actualul ministru pentru situaţia creată, dar se dovedeşte încă o dată cât ne costă amatorismul autorităţilor centrale şi locale în procesul de informare a potenţialilor beneficiari. S-au cheltuit şi se cheltuiesc sume imense, iar efectul este nul. În mediul rural există deschidere către informare: două treimi dintre respondenţii Barometrului Rural (76,9%) au ca principală sursă de informare privind Uniunea Europeană televiziunea, iar alţi 13,6% radioul. De aici se poate observa "calitatea" informaţiilor primite. Vina o poartă şi autorităţile locale, care, în loc de sfaturi practice, le-au vândut sătenilor, luaţi cu arcanul la primărie, numai lozinci. Un îndemn la realism a fost primit şi ieri. Comisia Europeană (CE) consideră că printre elementele cruciale de care depinde accesarea fondurilor UE prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sunt informarea potenţialilor beneficiari şi capacitatea administrativă a autorităţilor, declara ieri Niculae Idu, reprezentant al CE la Bucureşti. Pe lângă informare, mai există o explicaţie a atitudinii celor din mediul rural faţă de programele europene. Aceasta este dată de sărăcie şi de lipsa de încredere în sistemul
agricol. Acelaşi barometru relevă că suma medie obţinută în ultimul an din vânzarea produselor agricole este de 24 milioane lei vechi, în condiţiile unei investiţii iniţiale de 20 de milioane de lei vechi. Remarcăm un profit de 4 milioane de lei vechi şi mai mult de jumătate dintre respondenţi (51,4%) nu cred că ar putea obţine mai mult profit din agricultură. Desigur, implicarea sectorului bancar în cofinanţarea proiectelor europene este benefică, dar cred că mai întâi trebuie implicaţi chiar agricultorii care se arată sceptici că pot mirosi bani europeni.
ar reprezenta şansa ieşirii din sărăcia cronică. Analizând prestaţia domnului Cioloş, se poate afirma că a lucrat profesionist, lucru observat şi de premierul Tăriceanu, care ia în calcul un "transplant" de specialişti de la agricultură la celelalte ministere responsabile cu fondurile europene. Pe hârtie planul este perfect, tratat în detaliu. Nu lipseşte din acesta implicarea sectorului bancar în dezvoltarea proiectelor din mediul rural. Pentru domnul Cioloş procesul este simplu. "Odată acest program lansat, am vrut să avem această întâlnire în comun pentru a consulta băncile în legătură cu interesul pe care îl manifesta pentru investiţiile în agricultură şi pentru a identifica mecanisme de comunicare între instituţiile statului şi bănci, pentru un acces mai facil al beneficiarilor la credite. Noi le-am prezentat facilităţile pe care Programul de Dezvoltare Rurală le oferă şi pe care le-am prezentat şi la lansarea programului, şi anume faptul că nu mai este nevoie de scrisoare de garanţie bancară din partea beneficiarului înainte de a-şi depune proiectul", spunea ministrul după recenta întâlnire cu reprezentanţii sectorului bancar. Parcă aici se manifestă un optimism exagerat. Nu neg faptul că reprezentanţii sectorului bancar au înţeles avantajele implementării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, dar stau şi mă întreb dacă beneficiarii finali, cei din mediul rural, care sunt şi cei mai importanţi "actori", au înţeles măcar o zecime din program? Rezultatele recentului Barometru Rural realizat de Institutul Totem Communication pentru Agenţia de Strategii Guvernamentale ar fi trebuit să-i dea bătăi de cap actualului ministru. De pildă, peste trei sferturi dintre respondenţi (78,1%) nu sunt interesaţi de accesarea fondurilor europene pentru moment sau în următorul an. Mai mult, două treimi dintre respondenţi (61,1%) nu cred că pot accesa fonduri europene. Dezvoltarea la sate nu intră în preocupările locuitorilor, dovadă că majoritatea respondenţilor nu au intenţia de a dezvolta în următorii 2 ani o exploataţie agricolă (87,6%) sau să pornească o afacere proprie. O astfel de percepţie nu este de bun augur. Desigur, nu este vinovat actualul ministru pentru situaţia creată, dar se dovedeşte încă o dată cât ne costă amatorismul autorităţilor centrale şi locale în procesul de informare a potenţialilor beneficiari. S-au cheltuit şi se cheltuiesc sume imense, iar efectul este nul. În mediul rural există deschidere către informare: două treimi dintre respondenţii Barometrului Rural (76,9%) au ca principală sursă de informare privind Uniunea Europeană televiziunea, iar alţi 13,6% radioul. De aici se poate observa "calitatea" informaţiilor primite. Vina o poartă şi autorităţile locale, care, în loc de sfaturi practice, le-au vândut sătenilor, luaţi cu arcanul la primărie, numai lozinci. Un îndemn la realism a fost primit şi ieri. Comisia Europeană (CE) consideră că printre elementele cruciale de care depinde accesarea fondurilor UE prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sunt informarea potenţialilor beneficiari şi capacitatea administrativă a autorităţilor, declara ieri Niculae Idu, reprezentant al CE la Bucureşti. Pe lângă informare, mai există o explicaţie a atitudinii celor din mediul rural faţă de programele europene. Aceasta este dată de sărăcie şi de lipsa de încredere în sistemul
agricol. Acelaşi barometru relevă că suma medie obţinută în ultimul an din vânzarea produselor agricole este de 24 milioane lei vechi, în condiţiile unei investiţii iniţiale de 20 de milioane de lei vechi. Remarcăm un profit de 4 milioane de lei vechi şi mai mult de jumătate dintre respondenţi (51,4%) nu cred că ar putea obţine mai mult profit din agricultură. Desigur, implicarea sectorului bancar în cofinanţarea proiectelor europene este benefică, dar cred că mai întâi trebuie implicaţi chiar agricultorii care se arată sceptici că pot mirosi bani europeni.
Partidul Bisericii
Chinuiţi de sărăcie, inechitate socială şi corupţie, mulţi dintre români îşi pun ultimele speranţe de mai bine în Dumnezeu. Biserica Ortodoxă, ca instituţie, a capitalizat o mare parte din încrederea oamenilor, pe fondul degradării constante a imaginii unor instituţii fundamentale ale statului.
Un asemenea fenomen social nu este de dorit. O recunosc, deopotrivă, şi preoţii, şi politicienii, dar numai timpul poate regla lucrurile. Asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm ca, odată cu creşterea nivelului de trai şi a gradului de civilizaţie, bisericile să se golească. Dimpotrivă!
Cei care se declară creştini, aşa cum o fac majoritatea conaţionalilor noştri, au obligaţia de a respecta legile ţării şi de a se implica în viaţa comunităţilor din care fac parte. Nu-i suficient să mergi la biserică zece minute, să te închini scurt, ca şi cum ţi-ai scutura de scame tricoul sau cămaşa şi să aprinzi câteva lumânări. A fi creştin înseamnă, în primul rând, să faci apel la conştiinţă.
Nu-i suficient nici să le vorbeşti oamenilor despre fapte bune, credinţă şi mântuire în Hristos, fără a te asigura, ca preot, că dincolo de pragul bisericii în care slujeşti aceste îndemnuri vor fi puse în practică. Nu ai voie să
adopţi un ton rigid şi iritat (tot ca preot) atunci când ziarele îţi semnalează nereguli în propria ogradă.
Deşi nu sunt politicieni, mulţi dintre ierarhii noştri se comportă aidoma lor. Ei sunt decuplaţi, precum liderii partidelor, de „realitatea din teren". Continuând pe această linie, „roadele" nu vor întârzia să apară: creşterea delincvenţei în rândul tinerilor, accentuarea crizei morale, diluarea sentimentului religios.
Faptul că preoţii au primit „liber" să candideze în alegerile locale nu schimbă nimic. Cei care speră că Patriarhia Română are resursele necesare pentru a lupta cu „sistemul" din interiorul acestuia se înşală amarnic. În primul rând Patriarhia, ca instituţie, trebuie să-şi rezolve unele probleme care încă sunt ascunse sub preş.
Apoi, ce garanţii poate avea Sfântul Sinod al BOR că, odată aruncaţi în vâltoarea politicii, clericii nu vor fi ademeniţi în diverse jocuri de interese? Asta cu atât mai mult cu cât campaniile electorale trebuie susţinute financiar
de cineva...
Şi, mai grav, ce te faci ca „păstor de suflete" dacă unii dintre enoriaşii tăi nu îţi împărtăşesc opţiunile politice şi îţi sunt contracandidaţi în alegeri? Ciudată este şi situaţia în care preotul nu e votat pentru că nu prezintă suficiente garanţii de competenţă.
Nu cumva există riscul ca Biserica, în ansamblu, să înregistreze prejudicii de imagine din această cauză? Iată doar câteva întrebări menite să-i determine pe clerici să se gândească de două ori înainte de a candida
la funcţii publice.
Un asemenea fenomen social nu este de dorit. O recunosc, deopotrivă, şi preoţii, şi politicienii, dar numai timpul poate regla lucrurile. Asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm ca, odată cu creşterea nivelului de trai şi a gradului de civilizaţie, bisericile să se golească. Dimpotrivă!
Cei care se declară creştini, aşa cum o fac majoritatea conaţionalilor noştri, au obligaţia de a respecta legile ţării şi de a se implica în viaţa comunităţilor din care fac parte. Nu-i suficient să mergi la biserică zece minute, să te închini scurt, ca şi cum ţi-ai scutura de scame tricoul sau cămaşa şi să aprinzi câteva lumânări. A fi creştin înseamnă, în primul rând, să faci apel la conştiinţă.
Nu-i suficient nici să le vorbeşti oamenilor despre fapte bune, credinţă şi mântuire în Hristos, fără a te asigura, ca preot, că dincolo de pragul bisericii în care slujeşti aceste îndemnuri vor fi puse în practică. Nu ai voie să
adopţi un ton rigid şi iritat (tot ca preot) atunci când ziarele îţi semnalează nereguli în propria ogradă.
Deşi nu sunt politicieni, mulţi dintre ierarhii noştri se comportă aidoma lor. Ei sunt decuplaţi, precum liderii partidelor, de „realitatea din teren". Continuând pe această linie, „roadele" nu vor întârzia să apară: creşterea delincvenţei în rândul tinerilor, accentuarea crizei morale, diluarea sentimentului religios.
Faptul că preoţii au primit „liber" să candideze în alegerile locale nu schimbă nimic. Cei care speră că Patriarhia Română are resursele necesare pentru a lupta cu „sistemul" din interiorul acestuia se înşală amarnic. În primul rând Patriarhia, ca instituţie, trebuie să-şi rezolve unele probleme care încă sunt ascunse sub preş.
Apoi, ce garanţii poate avea Sfântul Sinod al BOR că, odată aruncaţi în vâltoarea politicii, clericii nu vor fi ademeniţi în diverse jocuri de interese? Asta cu atât mai mult cu cât campaniile electorale trebuie susţinute financiar
de cineva...
Şi, mai grav, ce te faci ca „păstor de suflete" dacă unii dintre enoriaşii tăi nu îţi împărtăşesc opţiunile politice şi îţi sunt contracandidaţi în alegeri? Ciudată este şi situaţia în care preotul nu e votat pentru că nu prezintă suficiente garanţii de competenţă.
Nu cumva există riscul ca Biserica, în ansamblu, să înregistreze prejudicii de imagine din această cauză? Iată doar câteva întrebări menite să-i determine pe clerici să se gândească de două ori înainte de a candida
la funcţii publice.
Meseria nu se supune la vot
Mi se pare aberant ca începerea sau neînceperea urmăririi penale a oricărui cetăţean, darmite a unui parlamentar, să fie decisă de Parlament prin vot. Aşa scrie în Constituţie? Atunci e greşit ce scrie în Constituţie. Sau, mai exact, e un matrapazlâc al corbilor care au făcut Constituţia pentru alţi corbi, cu ochi la fel de alunecoşi.
Urmărirea penală e o decizie tehnică, profesională. Nu Parlamentul decide prin vot când un chirurg trebuie să taie şi când nu. Nu Parlamentul decide prin vot dacă un şofer a făcut o depăşire interzisă sau nu. Nu Parlamentul aprobă prin vot planul structurii de rezistenţă al unei clădiri. Nu Parlamentul aprobă prin vot decolarea sau aterizarea unui avion.
Societatea omenească nu funcţionează la nivel executiv, operativ, prin vot.
Aici, democraţia e o catastrofă. Nici măcar guvernul nu ia hotărâri prin vot, pentru că e un organism
executiv. În deciziile operative nu funcţionează nici liberalismul, nici social-democraţia, nici conservatorismul sau naţionalismul care animă partide parlamentare – valabile sunt doar regulile meseriei. Şi trebuie să existe totdeauna unul sau mai mulţi profesionişti care îşi asumă riscul aplicării lor şi suportă consecinţele dacă greşesc. Altfel, ajungem la propunerea lui Adrian Păunescu să fie stabilit cursul leului în Parlament, prin vot.
Dacă un procuror forţează cadrul legal şi, din considerente de comandă politică sau personale, târăşte în mod nejustificat în urmărire penală un parlamentar, atunci asta se poate contracara printr-un aviz dat de un organism juridic, de o instanţă – un tribunal sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă e să li se ţină rangul domnilor demnitari. Oricum, dosarul penal ajunge pe masa
instanţei şi poate fi respins sau acceptat, de ce să nu se facă această operaţiune mai devreme, în momentul începerii urmăririi penale? În orice caz, avizul, aprobarea, contrasemnarea trebuie să fie juridică, nu parlamentară, altfel mai putem vorbi de separarea puterilor în stat, de competenţă, de echitate, de supremaţia legii?
Se pot de asemenea întări căile legale de atac ale împricinaţilor împotriva procurorilor care, voit sau nu, greşesc. Un medic
care greşeşte şi omoară un om trebuie, cel puţin teoretic, să sufere consecinţele pentru malpraxis. Dacă Parlamentului îi e teamă de folosirea DNA ca armă politică, atunci să modifice legea în sensul creşterii răspunderii şi înăspririi sancţiunilor pentru procurorii grăbiţi să înceapă urmăriri penale fără just temei. În funcţionarea ei, Justiţia poate fi influenţată politic sau nu, balanţa din mâna ei poate fi adevărată sau calpă, dar a cere aprobarea Parlamentului pentru începerea urmăririi penale a unui parlamentar înseamnă a lua balanţa Justiţiei şi a da cu ea de-azvârlita.
Urmărirea penală e o decizie tehnică, profesională. Nu Parlamentul decide prin vot când un chirurg trebuie să taie şi când nu. Nu Parlamentul decide prin vot dacă un şofer a făcut o depăşire interzisă sau nu. Nu Parlamentul aprobă prin vot planul structurii de rezistenţă al unei clădiri. Nu Parlamentul aprobă prin vot decolarea sau aterizarea unui avion.
Societatea omenească nu funcţionează la nivel executiv, operativ, prin vot.
Aici, democraţia e o catastrofă. Nici măcar guvernul nu ia hotărâri prin vot, pentru că e un organism
executiv. În deciziile operative nu funcţionează nici liberalismul, nici social-democraţia, nici conservatorismul sau naţionalismul care animă partide parlamentare – valabile sunt doar regulile meseriei. Şi trebuie să existe totdeauna unul sau mai mulţi profesionişti care îşi asumă riscul aplicării lor şi suportă consecinţele dacă greşesc. Altfel, ajungem la propunerea lui Adrian Păunescu să fie stabilit cursul leului în Parlament, prin vot.
Dacă un procuror forţează cadrul legal şi, din considerente de comandă politică sau personale, târăşte în mod nejustificat în urmărire penală un parlamentar, atunci asta se poate contracara printr-un aviz dat de un organism juridic, de o instanţă – un tribunal sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă e să li se ţină rangul domnilor demnitari. Oricum, dosarul penal ajunge pe masa
instanţei şi poate fi respins sau acceptat, de ce să nu se facă această operaţiune mai devreme, în momentul începerii urmăririi penale? În orice caz, avizul, aprobarea, contrasemnarea trebuie să fie juridică, nu parlamentară, altfel mai putem vorbi de separarea puterilor în stat, de competenţă, de echitate, de supremaţia legii?
Se pot de asemenea întări căile legale de atac ale împricinaţilor împotriva procurorilor care, voit sau nu, greşesc. Un medic
care greşeşte şi omoară un om trebuie, cel puţin teoretic, să sufere consecinţele pentru malpraxis. Dacă Parlamentului îi e teamă de folosirea DNA ca armă politică, atunci să modifice legea în sensul creşterii răspunderii şi înăspririi sancţiunilor pentru procurorii grăbiţi să înceapă urmăriri penale fără just temei. În funcţionarea ei, Justiţia poate fi influenţată politic sau nu, balanţa din mâna ei poate fi adevărată sau calpă, dar a cere aprobarea Parlamentului pentru începerea urmăririi penale a unui parlamentar înseamnă a lua balanţa Justiţiei şi a da cu ea de-azvârlita.
Percutorul secuiesc
Declararea unilaterala si anticonstitutionala a autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc, eveniment preconizat de maghiarime pentru data de 15 martie, poate declansa reactii in lant. Schimband sub multe aspecte, intr-un an electoral, geografia politica a Romaniei.
Poate cA unul dintre cele mai spectaculoase efecte va fi descali-ficarea UDMR, partid pana acum eligibil la guvernare. Si pe cale de consecinta, calificarea PRM. Sa luam temperatura politica a Romaniei din perspectiva preconizatei autonomii teritoriale a Tinutului Secuiesc.
Kosovo a fost un precedent. Periculos pentru mai multe state europene. Intre care si Romania. Oricat ar parea de ciudat pentru unii, amprenta Kosovo, procedurile urmate pentru spectaculoasa decla-ratie de independenta si pasii facuti se regasesc si in ceea ce priveste Tinutul Secuiesc. Mai mult, atat demersurile politice interne cat si cele externe sunt identice. Singura deosebire esentiala este ca Serbia, in comparatie cu Romania, nu face parte din Uniunea Europeana. Dar atentie, si in ceea ce priveste independenta Kosovo, initial a fost preconizat ca acest eveniment sa se realizeze nu inainte ci dupa aderarea Serbiei la UE. Nationa-lismul local al albanezilor kosovari a fost cel care a precipitat evenimen-tele. Si ar mai putea fi identificata o deosebire in sensul ca, interesele marilor puteri, in special ale Statelor Unite, pentru un Kosovo independent, izvorau din cel al unor mari corporatii energetice. Prin Kosovo trecand o conducta vitala pentru Occident. Nu se intampla acest lucru in Tinutul Secuiesc. In rest, situatiile sunt in oglinda. Iar Tinutul Secuiesc nu doreste autonomie culturala. Ci teritoriala. Cu toate insemnele unei puteri. Constitutie, imn national, drapel, parlament si politie proprie. Care este noutatea in acest an, dincolo de precedentul Kosovo? Faptul ca UDMR s-a raliat pretentii-lor explicite vizand declararea unilaterala pe 15 martie a autono-miei teritoriale a Tinutului Secuiesc. Pana acum UDMR a fost mai mult decat rezervat. A fost contra. Ce a determinat dincolo de "modelul" Kosovo aceasta schimbare de macaz? Amenintarea cu disolutia acestui partid. Este stiut ca, printre maghiari, autonomia Tinutului Secuiesc este o cauza populara. Intr-un an electoral, nesustinand autonomia, UDMR ar fi riscat sa nu intre in Parlament impartind electoratul cu cealalta organizatie politica a maghiarilor adepta a autonomiei. In fata acestui pericol, UDMR alege raul cel mai mic. Pentru a ramane in Parlament risca sa isi piarda calitatea de partid eligibil la guvernare, acum si in viitor, si sa faca pasul periculos de la nationalism la extremism. Ce poate face intr-o asemenea situatie, in fata unei provocari de o asemneea anvergura, Partidul National Liberal aflat la guvernare? Oricat de minoritar ar fi PRM, oricata nevoie ar avea de UDMR, in masura in care peste cateva zile maghiarii din Tinutul Secuiesc declara autonomia teritoriala, Executivul nu are alta solutie decat sa aplice Constitutia. Legea. Inclusiv impotriva UDMR. In aceste conditii, primul pas ar fi excluderea acestui partid de la guvernare. Si evidentierea publica a caracterului sau extremist. Consecinta imediata in plan psiho-politic va fi spalarea PRM, care, pana de curand, a fost taxat drept o formatiune daca nu extremista, in cel mai bun caz xenofoba. Si a fost preferat mereu si mereu UDMR la guvernare. Pentru ca a avut un discurs mai moderat, un limbaj mai european, un comportament civilizat si a beneficiat de un important lobby la nivel continental si mondial. Acum o buna parte a populatiei ar putea sa-i dea dreptate PRM. De vreme ce avertismentele acestui partid, fie ele rostite chiar intr-un limbaj trivial, s-au confirmat. Dar pierderea de la guvernare a UDMR va atarna la gatul liberalilor o noua si grea piatra de moara. Pentru ca si ei vor fi facuti responsabili.
La capAtul acestei provocAri, opinia publica va fi in masura sa aprecieze nu numai prestatia diferitelor partide politice ci si pe cea a analistilor politici. Cei autentici sau cei contrafacuti. Cine a tacut si cine a tras cuvenitele semnale de alarma?
Poate cA unul dintre cele mai spectaculoase efecte va fi descali-ficarea UDMR, partid pana acum eligibil la guvernare. Si pe cale de consecinta, calificarea PRM. Sa luam temperatura politica a Romaniei din perspectiva preconizatei autonomii teritoriale a Tinutului Secuiesc.
Kosovo a fost un precedent. Periculos pentru mai multe state europene. Intre care si Romania. Oricat ar parea de ciudat pentru unii, amprenta Kosovo, procedurile urmate pentru spectaculoasa decla-ratie de independenta si pasii facuti se regasesc si in ceea ce priveste Tinutul Secuiesc. Mai mult, atat demersurile politice interne cat si cele externe sunt identice. Singura deosebire esentiala este ca Serbia, in comparatie cu Romania, nu face parte din Uniunea Europeana. Dar atentie, si in ceea ce priveste independenta Kosovo, initial a fost preconizat ca acest eveniment sa se realizeze nu inainte ci dupa aderarea Serbiei la UE. Nationa-lismul local al albanezilor kosovari a fost cel care a precipitat evenimen-tele. Si ar mai putea fi identificata o deosebire in sensul ca, interesele marilor puteri, in special ale Statelor Unite, pentru un Kosovo independent, izvorau din cel al unor mari corporatii energetice. Prin Kosovo trecand o conducta vitala pentru Occident. Nu se intampla acest lucru in Tinutul Secuiesc. In rest, situatiile sunt in oglinda. Iar Tinutul Secuiesc nu doreste autonomie culturala. Ci teritoriala. Cu toate insemnele unei puteri. Constitutie, imn national, drapel, parlament si politie proprie. Care este noutatea in acest an, dincolo de precedentul Kosovo? Faptul ca UDMR s-a raliat pretentii-lor explicite vizand declararea unilaterala pe 15 martie a autono-miei teritoriale a Tinutului Secuiesc. Pana acum UDMR a fost mai mult decat rezervat. A fost contra. Ce a determinat dincolo de "modelul" Kosovo aceasta schimbare de macaz? Amenintarea cu disolutia acestui partid. Este stiut ca, printre maghiari, autonomia Tinutului Secuiesc este o cauza populara. Intr-un an electoral, nesustinand autonomia, UDMR ar fi riscat sa nu intre in Parlament impartind electoratul cu cealalta organizatie politica a maghiarilor adepta a autonomiei. In fata acestui pericol, UDMR alege raul cel mai mic. Pentru a ramane in Parlament risca sa isi piarda calitatea de partid eligibil la guvernare, acum si in viitor, si sa faca pasul periculos de la nationalism la extremism. Ce poate face intr-o asemenea situatie, in fata unei provocari de o asemneea anvergura, Partidul National Liberal aflat la guvernare? Oricat de minoritar ar fi PRM, oricata nevoie ar avea de UDMR, in masura in care peste cateva zile maghiarii din Tinutul Secuiesc declara autonomia teritoriala, Executivul nu are alta solutie decat sa aplice Constitutia. Legea. Inclusiv impotriva UDMR. In aceste conditii, primul pas ar fi excluderea acestui partid de la guvernare. Si evidentierea publica a caracterului sau extremist. Consecinta imediata in plan psiho-politic va fi spalarea PRM, care, pana de curand, a fost taxat drept o formatiune daca nu extremista, in cel mai bun caz xenofoba. Si a fost preferat mereu si mereu UDMR la guvernare. Pentru ca a avut un discurs mai moderat, un limbaj mai european, un comportament civilizat si a beneficiat de un important lobby la nivel continental si mondial. Acum o buna parte a populatiei ar putea sa-i dea dreptate PRM. De vreme ce avertismentele acestui partid, fie ele rostite chiar intr-un limbaj trivial, s-au confirmat. Dar pierderea de la guvernare a UDMR va atarna la gatul liberalilor o noua si grea piatra de moara. Pentru ca si ei vor fi facuti responsabili.
La capAtul acestei provocAri, opinia publica va fi in masura sa aprecieze nu numai prestatia diferitelor partide politice ci si pe cea a analistilor politici. Cei autentici sau cei contrafacuti. Cine a tacut si cine a tras cuvenitele semnale de alarma?
Traficantul de arme Viktor Bout avea legături cu sirianul Omar Hayssam
Viktor Bout, traficantul de arme arestat în Thailanda, avea legături cu sirianul Omar Hayssam. Firul pe care a pornit ancheta din România în cazul lui Bout a apărut în timpul cercetărilor făcute de procurorii DIICOT cu privire la implicarea omului de afaceri sirian în traficul de armament. Viktor Bout va fi extrădat, în scurt timp, în Statele Unite.
Informaţiile din dosar au pornit de la Mohamad Munaf, ghidul ziariştilor români răpiţi în Irak. Aflat sub custodia americanilor din Irak, Munaf ar fi declarat că Omar Hayssam este implicat în traficul de armament din Siria şi că este ofiţer acoperit al serviciilor secrete din această ţară.
Mai mult, procurorul Ciprian Nastasiu a susţinut la audierea sa de la CSM că aceste date sunt secrete pentru că în caz apar date despre posibila implicare a unor personalităţi din România în aceste afaceri
. Munaf a retractat ulterior aceste declaraţii. Nu se ştie cât au avansat cercetările în ceea ce-l priveşte pe Omar Hayssam ca suspect de trafic cu armament, este cert însă că din această anchetă s-a disjuns o alta care îl viza pe traficantul internaţional Viktor Bout.
Ofiţerii americani care au venit la Bucureşti au pus cap la cap informaţiile lor cu cele pe care le ştiau poliţiştii de frontieră, pentru a-l atrage pe Bout la o tranzacţie în România. Acuzatorii susţin că numai în Irak, între 2003 şi 2004, una din firmele lui Bout, Irbis a făcut afaceri chiar cu americanii, de aproximativ 60 de milioane de dolari. Firma lui Bout reuşise să încheie contracte de livrare a echipamentelor speciale pentru firmele americane care alimentau bazele militare din Irak.
Bout a fost arestat la sfârşitul săptămânii trecute în Thailanda, fiind acuzat că ar încercat să vândă armament unei grupări din Columbia. Ieri, un tribunal thailandez a refuzat cererea de eliberare pe cauţiune a avocaţilor lui Bout, pe motiv că riscul ca acesta să fugă din ţară este foarte mare.
Informaţiile din dosar au pornit de la Mohamad Munaf, ghidul ziariştilor români răpiţi în Irak. Aflat sub custodia americanilor din Irak, Munaf ar fi declarat că Omar Hayssam este implicat în traficul de armament din Siria şi că este ofiţer acoperit al serviciilor secrete din această ţară.
Mai mult, procurorul Ciprian Nastasiu a susţinut la audierea sa de la CSM că aceste date sunt secrete pentru că în caz apar date despre posibila implicare a unor personalităţi din România în aceste afaceri
. Munaf a retractat ulterior aceste declaraţii. Nu se ştie cât au avansat cercetările în ceea ce-l priveşte pe Omar Hayssam ca suspect de trafic cu armament, este cert însă că din această anchetă s-a disjuns o alta care îl viza pe traficantul internaţional Viktor Bout.
Ofiţerii americani care au venit la Bucureşti au pus cap la cap informaţiile lor cu cele pe care le ştiau poliţiştii de frontieră, pentru a-l atrage pe Bout la o tranzacţie în România. Acuzatorii susţin că numai în Irak, între 2003 şi 2004, una din firmele lui Bout, Irbis a făcut afaceri chiar cu americanii, de aproximativ 60 de milioane de dolari. Firma lui Bout reuşise să încheie contracte de livrare a echipamentelor speciale pentru firmele americane care alimentau bazele militare din Irak.
Bout a fost arestat la sfârşitul săptămânii trecute în Thailanda, fiind acuzat că ar încercat să vândă armament unei grupări din Columbia. Ieri, un tribunal thailandez a refuzat cererea de eliberare pe cauţiune a avocaţilor lui Bout, pe motiv că riscul ca acesta să fugă din ţară este foarte mare.
Vor salva preoţii clasa politică de păcate?
Sinodul BOR a autorizat participarea clericilor la alegerile locale, dar catolicii nu le permit prelaţilor să intre în politică. Musulmanii din România se opun interferenţelor cu puterea seculară.
E bine sau nu ca preoţii să se implice în zona decizională? Iată o nouă dilemă care suscită numeroase controverse în spaţiul public, după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să le îngăduie clericilor să candideze pentru posturi de consilieri locali şi judeţeni.
Dacă BOR a dovedit flexibilitate în această chestiune, Biserica Romano-Catolică respinge orice implicare directă a prelaţilor în viaţa politică. Şi reprezentanţii cultului musulman arată că liderii spirituali nu au ce căuta în mediul politic.
Nici simplii cetăţeni nu au rămas indiferenţi faţă de această chestiune, mai ales după dezbaterile aprinse asupra menţinerii sau eliminării simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ. Mulţi dintre români consideră benefică implicarea preoţilor în sfera decizională având în vedere încrederea scăzută în moralitatea politicienilor.
Pe de altă parte, însă, sunt puse pe tapet aspecte ce ţin de finanţarea campaniilor electorale ale preoţilor şi de dubla subordonare a acestora – faţă de ierarh şi faţă de conducerile partidelor care îi susţin. Mai mult, adversarii acestei idei invocă o hotărâre din 2004 a Sfântului Sinod prin care se interzice implicarea reprezentanţilor BOR în viaţa politică.
Radu Preda, specialist în teologie socială, spune că, în loc să limpezească raportul dintre autoritatea spirituală şi puterea lumească, noua decizie sinodală adânceşte confuziile. Profesorul Preda arată că Sinodul din februarie 2004 a formulat în termeni clari, pe baza canoanelor ortodoxe, incompatibilitatea dintre slujirea preoţească şi mandatul politic.
E bine sau nu ca preoţii să se implice în zona decizională? Iată o nouă dilemă care suscită numeroase controverse în spaţiul public, după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să le îngăduie clericilor să candideze pentru posturi de consilieri locali şi judeţeni.
Dacă BOR a dovedit flexibilitate în această chestiune, Biserica Romano-Catolică respinge orice implicare directă a prelaţilor în viaţa politică. Şi reprezentanţii cultului musulman arată că liderii spirituali nu au ce căuta în mediul politic.
Nici simplii cetăţeni nu au rămas indiferenţi faţă de această chestiune, mai ales după dezbaterile aprinse asupra menţinerii sau eliminării simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ. Mulţi dintre români consideră benefică implicarea preoţilor în sfera decizională având în vedere încrederea scăzută în moralitatea politicienilor.
Pe de altă parte, însă, sunt puse pe tapet aspecte ce ţin de finanţarea campaniilor electorale ale preoţilor şi de dubla subordonare a acestora – faţă de ierarh şi faţă de conducerile partidelor care îi susţin. Mai mult, adversarii acestei idei invocă o hotărâre din 2004 a Sfântului Sinod prin care se interzice implicarea reprezentanţilor BOR în viaţa politică.
Radu Preda, specialist în teologie socială, spune că, în loc să limpezească raportul dintre autoritatea spirituală şi puterea lumească, noua decizie sinodală adânceşte confuziile. Profesorul Preda arată că Sinodul din februarie 2004 a formulat în termeni clari, pe baza canoanelor ortodoxe, incompatibilitatea dintre slujirea preoţească şi mandatul politic.
Nastase nu scapa de proces nici cu ajutorul deputatilor
Decizia Curtii Constitutionale potrivit careia inceperea urmaririi penale a ministrilor si fostilor ministri care sint si parlamentari nu se poate face decit cu avizul Camerelor
din care fac parte arunca intr-un termen imposibil de prevazut momentul in care cinci mari dosare de coruptie vor ajunge in fata unei instante. Cotidianul trece in revista principalele capete de acuzare pe care procurorii le-au putut documenta pina in momentul in care, sub o forma sau alta, aceste dosare au fost blocate, in principal prin invocarea unor vicii de procedura de catre cei vizati.
Ministrii penali: faptele pe care Curtea Constitutionala le ingroapa in Parlament
In pofida deciziei Curtii Constitutionale, Adrian Nastase poate fi trimis in judecata pentru o parte din dosarul Zambaccian.
Adrian Nastase este acuzat in dosarul Zambaccian de trei infractiuni: luare de mita, pentru bunurile din China si lucrarile de amenajari interioare la imobilul din Bucuresti si la casa de la Cornu, de santaj, pentru ca, ulterior deschiderii dosarului, l-a amenintat pe principalul martor al acuzarii, Ioan Paun, fostul consul al Romaniei in China, si, in fine, de insusire de foloase necuvenite, pentru ca ar fi primit ilegal, in 2004, prin intermediul firmelor Eurografica si Vertcon, materiale de campanie electorala in valoare totala de 28 de miliarde de lei vechi (circa 700.000 de euro la cursul de atunci). Surse judiciare sustin ca, in pofida deciziei de luni a Curtii Constitutionale, Nastase ar putea ajunge din nou in fata judecatorilor. Aceasta intrucit DNA pregateste disjungerea ultimei parti din dosar, cea care priveste finantarea ilegala a campaniei sale electorale. Infractiunea respectiva ar fi fost comisa de Nastase in calitate de presedinte al PSD, si nu de prim-ministru, caz in care procurorii nu au nevoie de nici un fel de aviz pentru declansarea urmaririi penale. Aceste avize sint necesare, conform Constitutiei, doar pentru infractiuni comise in exercitiul functiei de ministru, or, Nastase ar fi beneficiat ilegal de finantarea campaniei sale in calitate de sef de partid.
Dosarul de coruptie al lui Adrian Nastase are 30 de volume si contine zeci de marturii date de soferi, gestionari, muncitori, administratori de firme sau ale fostului consul al Ro-maniei in China Ioan Paun. Pina si ofiteri SPP care au asigurat protectia familiei Nastase in China au povestit procurorilor DNA modul in care acestia au procedat la „shoppinguri“ facute de cei doi in aceasta tara, care insumeaza peste o jumatate de milion de dolari. Toate aceste marturii sint insotite de probe materiale din cele mai diverse: facturi, registre contabile, liste de cumparaturi, expertize ale Institutului de Criminalistica, declaratii vamale, scrisori trimise de Dana Nastase consulului Paun in care-i indica ce anume trebuie sa cumpere din bazarurile chinezesti. Mai mult, dupa ce procurorii DNA au deschis dosarul, Adrian Nastase a incercat santajarea principalului martor al acuzarii, Ioan Paun, pe care l-a amenintat, printr-un apropiat, ca va dezvalui in mass-media ca ar fi agent sub acoperire, fapt care, indiferent daca e adevarat sau nu, ar fi compromis iremediabil cariera diplomatica a fostului consul.
Dosarul de luare de mita al lui Adrian Nastase a pornit de la doua denunturi. In 24 ianuarie 2006, Cristina Popa, fost administrator al firmei Vertcon SA din Bacau, le-a relatat procurorilor modul in care, in perioada 2002-2004, Irina Jianu, pe atunci sefa Inspectoratului de Stat in Constructii, care controla in fapt Vertcon, a determinat-o sa achite din conturile societatii bunuri importate din China de Adrian si Dana Nastase. „Pentru efectuarea formalitatilor vamale au fost folosite facturi completate in fals pe formulare «in alb» ce aveau aplicate doar stampilele si semnaturile furnizorilor chinezi, formulare expediate prin posta de Ioan Paun din cadrul Ambasadei Romaniei din China“, se arata in rechizitoriul DNA. Chinezariile, in valoare totala de peste o jumatate de milion de dolari, erau cumparate din bazaruri fie personal de Dana Nastase, fie de Paun si erau trimise pe mare pina in portul Constanta, de unde ajungeau la depozitul Vertcon din Bacau, iar de acolo, la imobilele familiei Nastase din Zambaccian si Cornu sau la casa din Strada Cristian Tell a unui apropiat al familiei fostului premier. Toate aceste bunuri erau inregistrate drept cheltuieli in registrele contabile ale Vertcon, dar reprezentau, conform procurorilor, mita primita de Nastase pentru a o mentine in functie pe Irina Jianu.
In 9 martie 2006, Ioan Paun a depus, la rindul sau, un denunt penal la DNA in care arata cum a fost obligat de fostul premier, in schimbul mentinerii sale in functie, sa cumpere bunuri de pe piata chinezeasca pentru familia Nastase, sa le ambaleze, sa le depoziteze intr-o cladire detinuta de Ambasada Romaniei in China si, ulterior, sa le expedieze in Romania. Tot Paun se ocupa si de registrele de cumparaturi intocmite la solicitarile Danei Nastase, si de expedierea prin posta a documentatiilor in alb emise de firme chinezesti. Paun a primit de la sotii Nastase 711.000 de dolari pentru aceste achizitii, din care a cheltuit 592.000 de dolari, iar restul i-a predat DNA.
Adrian Nastase a facut intre 2002 si 2004 trei vizite oficiale in China, insotit de Dana Nastase, care a mai fost in alte trei excursii pentru a „importa“ bunurile necesare caselor din Zambaccian si Cornu. Dana Nastase a cumparat din China practic tot necesarul unei gospodarii. Listele de cumparaturi depuse de Paun la dosar cuprind bunuri din cele mai diverse: vase WC, chiuvete, bideuri, cazi de baie, cabine de dus, oglinzi, veioze, paturi, brazi de Craciun, plapumi, perne, lenjerii de pat, covoare, draperii, ciucuri de draperii, perdele, fete de masa
, ciorapi, peruci, posete, rochii, biciclete, aparate de taiat oua, masini de taiat taitei, lanterne, tacimuri, flori si legume artificiale, hamace, clopotei, ceasuri breloc, strecuratori etc. Mare parte a acestor obiecte au fost identificate de procurori la perchezitiile efectuate in apartamentele vecine din blocul
din Zambaccian (unul detinut de Andrei, fiul lui Adrian Nastase) sau in casa din Cristian Tell, cumparata de Paul Opris de la Tamara Cernasov, matusa prin alianta a fostului premier. Apartamentul din Zambaccian al sotilor Nastase nu a putut fi perchezitionat, intrucit cererea adresata de DNA conform prevederilor Constitutiei a fost respinsa in 7 martie 2003 de plenul Camerei Deputatilor. Ulterior, Adrian Nastase a invitat un comando de ziaristi sa-i „perchezitioneze“ locuinta, astfel incit procurorii au atasat la dosar si inregistrarile televiziunilor in care apar o parte din obiectele indicate in lista lui Paun. Fostul consul le-a predat procurorilor pina si foto-grafii facute de Dana Nastase in China cu obiectele pe care voia sa le achizitioneze.
Sotii Nastase duceau bani cash in China pentru cumparaturile facute. Paun isi aminteste cum a preluat de la un pilot Tarom o mapa neagra pe care i-a dat-o Danei Nastase. „Impreuna cu dinsa am deschis aceasta mapa. Imi amintesc ca, atunci cind am facut acest lucru, eram in masina si in interiorul mapei era un top de hirtie A4 care avea in mijloc un decupaj, din interiorul caruia am scos trei teancuri de bancnote, fiecare continind 10.000 de dolari“, scrie Paun in declaratia data procurorilor.
Dupa ce DNA a inceput ancheta, in 2006, Adrian Nastase a incercat sa-l santajeze pe Paun pentru ca acesta sa-si schimbe declaratiile si sa nu predea procurorilor probele materiale aflate in China. In acest scop l-a invitat, in zilele de 13 si 14 martie 2006, pe Octavian Cretu, administrator al firmei Romaqua Borsec si apropiat al lui Paun, in biroul sau din Camera Deputatilor si i-a cerut sa intervina pe linga fostul consul pentru a-l determina sa nu mai colaboreze cu procurorii. Cretu a sesizat insa DNA inaintea acestor intilniri, iar procurorii l-au echipat cu aparatura de inregistrare ambientala. Nastase avea doua solutii complementare pentru
a-l convinge pe Paun: fie sa plece citiva ani din tara si sa-l sustina financiar, fie sa-l santajeze in caz ca refuza prima oferta. „Deci Irina Jianu vrea sa anunte ca el (Paun - n.red.) i-a spus ca e ofiter sub acoperire. Deci iese un scandal si o mizerie. Mie nu-mi lasa posibilitatea decit a unui atac care sa mearga pe toate zonele“, i-a spus, conform inregistrarilor din dosar, Adrian Nastase lui Octavian Cretu. Fostul consul nu s-a lasat intimidat si a depus marturie in dosarul de coruptie al sotilor Nastase.
In timpul urmaririi penale, Adrian Nastase s-a prevalat de dreptul de a nu declara nimic anchetatorilor, preferind sa se apere direct in fata instantei. Insa, odata ajuns in instanta, Adrian Nastase a ridicat o exceptie de neconstitutionalitate, pe motiv ca inceperea urmaririi sale penale nu a avut avizul presedintelui Basescu. Exceptia a fost admisa de Curtea Constitutionala care, dupa ce avizul prezidential a fost obtinut, a decis luni ca e nevoie si de avizul Camerei Deputatilor. (Dorin Petrisor)
Fiul lui Pacuraru, contracte de la baronii tatalui
Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, este acuzat de procurorii DNA ca a facut interventii pentru dirijarea unor contracte pe bani publici catre firma fiului sau prin intermediul sefului PNL Gorj, Ilie Morega.
Procurorii DNA i-au facut dosar penal ministrului Pacuraru absolut din intimplare. In timp ce SRI asculta telefoanele liderului PNL Gorj, Ilie Morega, acuzat in celebrul scandal al banilor pentru partid adunati de la institutii deconcentrate, procurorii au descoperit doua convorbiri in care ministrul Muncii il ruga pe Morega sa-l prezinte pe Mihnea Pacuraru, fiul sau, directorilor de la Complexul Energetic Rovinari si de la Societatea Nationala a Lignitului Oltenia spre a-l ajuta in obtinerea unor contracte de formare profesionala. Dupa ce rugamintile ministrului Pacuraru au fost puse in practica de catre Morega, procurorii DNA au inceput instrumentarea dosarului. Conform procurorilor DNA, ministrul Pacuraru
l-ar fi rugat pe Morega sa intervina pe linga cei doi directori de mari societati de stat pentru ca acestia sa incheie contracte pentru perfectionare profesionala cu firma lui Mihnea Pacuraru, Intratest. Pacuraru junior si-a infiintat firma pe care ministrul a recomandat-o oltenilor, Intratest, la doua luni dupa ce tatal sau fusese numit ministru.
Despre discutiile preliminare purtate cu ministrul Pacuraru, Ilie Morega a declarat pentru Cotidianul: „Prima data cind m-a sunat eram in concediu. Mi-a spus ca va veni fiul sau aici si sa discut cu seful de la Rovinari. Eu l-am anuntat pe Ciurea (Laurentiu Ciurea - directorul Complexului Rovinari - n.r.): «Este posibil sa te caute fiul lui Pacuraru, vedeti ce solicita»“. „Nu am intervenit in nici un fel, eu le-am spus sa-l trateze ca pe orice agent economic“, a precizat pentru Cotidianul Ilie Morega. Dupa aceasta discutie, Mihnea Pacuraru chiar a descins la Rovinari, in timp ce la societate tocmai se desfasura sedinta AGA. Tot Morega, care se afla la acea sedinta in calitate de membru AGA, si-a amintit ca secretara directorului Ciurea a intrerupt sedinta pentru a anunta vizita lui Mihnea Pacuraru. Acesta ar fi discutat circa 10 minute cu Ciurea si i-a lasat un pliant despre firma Intratest. (George Lacatus)
Serban Mihailescu, fostul sef al Secretariatului General al Guvernului, are dosar penal pentru ca ar fi primit mita niste arme de vinatoare de la Fanel Pavalache, singurul condamnat pentru coruptie in guvernarea Nastase.
Si dosarul lui Serban Mihailescu (foto), zis Miki Spaga, provine din disjungerea unui alt dosar, cel privind mita de 20.000 de euro pe care ar fi primit-o pentru a interveni in cazul falimentului Bancii Internationale a Religiilor. Declaratia incriminatoare la adresa fostului sef al SGG a fost facuta chiar de catre Fanel Pavalache, un consilier guvernamental si un apropiat de-ai lui Mihailescu. Conform rechizitoriului, Pavalache le-ar fi povestit procurorilor cum i-a trimis lui Serban Mihailescu, in mai multe rinduri, 11 pusti de vinatoare, prin soferul acestuia. O declaratie importanta la dosar este cea a soferului Cristi Zamfir, care a declarat procurilor ca a fost de mai multe ori la vila de la Snagov a lui Serban Mihailescu pentru a-i duce diverse obiecte, printre care se numarau si sase arme de vinatoare. Serban Mihailescu este acuzat de fapte de coruptie. Procurorii sustin ca seful SGG ar fi fost ajutat in savirsirea acestor fapte si de catre Marin Bucur, presedintele Asociatiei de Vinatoare „Cerbul Bucuresti“, care e anchetat si el sub acuzatia de complicitate la infractiunea de coruptie pentru ca a inregistrat armele pe asociatia sa de vinatoare. Marin Bucur este prietenul din copilarie al lui Adrian Nastase si patronul restaurantului de lux Casa Capsa, loc in care Serban Mihailescu si-a aniversat vinerea trecuta ziua de nastere. (George Lacatus)
Dosarul lui Miron Mitrea s-a nascut prin disjungerea dosarului Zambaccian al lui Adrian Nastase. Acuzatiile sint similare: mita contra functii.
Fostul ministru al Transporturilor in guvernul Adrian Nastase, Miron Mitrea (foto), este acuzat de luare de mita. Procurorii DNA sustin ca mituirea consta in lucrari de constructii in valoare de 3,5 miliarde de lei vechi, executate la o casa situata in Baneasa, detinuta de mama lui Miron Mitrea, Viorica Mitrea. Imobilul a fost renovat si extins intre anii 2001 si 2004 de catre firmele Vertcon, Conimpuls si Regal din Bacau. Vertcon a fost infiintata de Sergiu Sechelariu, fost secretar de stat in ministerul condus de Mitrea, si de Irina Jianu, fosta sefa a Inspectoratului de Stat in Constructii, institutie aflata in subordinea aceluiasi minister. Pe perioada in care Vertcon a lucrat la extinderea imobilului cu 100 de metri patrati, casa era, oficial, in proprietatea unui anume Ion Scarlat. Mama lui Miron Mitrea a cumparat imobilul abia pe 2 februarie 2004, pentru ca ulterior sa il vinda pentru 280.000 de euro lui Marius Opran, apropiat al sotilor Adrian si Dana Nastase. Lucrarile de extindere si renovare a casei detinute de catre Viorica Mitrea au fost considerate de procurorii DNA ca reprezinta mita luata de fostul ministru al Transporturilor pentru a-i mentine in functii pe Sergiu Sechelariu si Irina Jianu. Acest dosar a fost intocmit prin disjungere din dosarul Zambaccian, in care fostul premier Adrian Nastase si Irina Jianu sint urmariti penal, de la sfirsitul anului 2006, pentru luare, respectiv dare de mita. „Eu sint urmarit penal de mai bine de un an in acest caz. Dosarul a fost disjuns inca de atunci. Nu inteleg de ce se mai declanseaza o data urmarirea penala“, a declarat Mitrea pentru Cotidianul, anul trecut. (George Lacatus)
Codrut Seres este acuzat de tradare
Codrut Seres, fostul ministru al Economiei, este invinuit in „dosarul spionilor“ de cele mai grave acuzatii care se aduc unor demnitari.
Tradare prin divulgare de informatii secrete si sprijinirea unui grup infractional sint acuzatiile aduse de catre procurori lui Codrut Seres (foto) in celebrul „dosar al spionilor“, alaturi de oamenii de afaceri
Stamen Stancev si Vadim Benyatov. Seres este suspectat ca ar fi servit interesele lui Stamen Stancev, considerat capul retelei de spionaj economic, in mai multe cazuri, de la privatizari pina la contracte ieftine de energie
, cum ar fi cazul ALRO Slatina. Potrivit reprezentantilor Parchetului General, numele lui Codrut Seres apare implicat in privatizarile societatilor Electrica Muntenia Sud, Petrom, Turceni si in vinzarea actiunilor Romexterra Bank detinute de Transgaz. Relatia de prietenie dintre ministrul Economiei si Stancev era una foarte apropiata, conform re-zolutiei Parchetului General. Intr-una dintre convorbirile dintre cei doi care exista la dosar, Stancev i se adresa ministrului Economiei folosind direct prenumele acestuia, Codrut. Conform documentelor, „relatia deosebit de apropiata dintre cei doi rezulta din intreaga probatiune a cauzei, probatoriul administrat dovedind ca Stamen Stancev a fost un apropiat al biroului demnitarului“ - fapt cunoscut si de Roxana Iacob, sefa de cabinet a ministrului Economiei si Comertului, care ar fi fost permanent la curent cu relatia privilegiata dintre cetateanul strain si demnitarul roman. Cel mai semnificativ argument al procurorilor privind relatia personala dintre cei doi este faptul ca „Stamen Stancev a fost invitat la nunta ministrului, desfasurata in anul 2006, in contextul in care cei doi au avut in intervalul 2005-2006 mai multe intilniri in afara cadrului oficial, atit in Romania, cit si in strainatate“. Despre acest dosar, fostul ministru Seres a declarat ca „este vorba despre un dosar politic si un circ mediatic orchestrat de papusarul Traian Basescu si realizat de mina doamnei Monica Macovei“. In acest dosar, procurorii au mai cerut punerea sub invinuire si a unor functionari ministeriali: Dorinel Mucea si Mihai Donciu. (George Lacatus)
din care fac parte arunca intr-un termen imposibil de prevazut momentul in care cinci mari dosare de coruptie vor ajunge in fata unei instante. Cotidianul trece in revista principalele capete de acuzare pe care procurorii le-au putut documenta pina in momentul in care, sub o forma sau alta, aceste dosare au fost blocate, in principal prin invocarea unor vicii de procedura de catre cei vizati.
Ministrii penali: faptele pe care Curtea Constitutionala le ingroapa in Parlament
In pofida deciziei Curtii Constitutionale, Adrian Nastase poate fi trimis in judecata pentru o parte din dosarul Zambaccian.
Adrian Nastase este acuzat in dosarul Zambaccian de trei infractiuni: luare de mita, pentru bunurile din China si lucrarile de amenajari interioare la imobilul din Bucuresti si la casa de la Cornu, de santaj, pentru ca, ulterior deschiderii dosarului, l-a amenintat pe principalul martor al acuzarii, Ioan Paun, fostul consul al Romaniei in China, si, in fine, de insusire de foloase necuvenite, pentru ca ar fi primit ilegal, in 2004, prin intermediul firmelor Eurografica si Vertcon, materiale de campanie electorala in valoare totala de 28 de miliarde de lei vechi (circa 700.000 de euro la cursul de atunci). Surse judiciare sustin ca, in pofida deciziei de luni a Curtii Constitutionale, Nastase ar putea ajunge din nou in fata judecatorilor. Aceasta intrucit DNA pregateste disjungerea ultimei parti din dosar, cea care priveste finantarea ilegala a campaniei sale electorale. Infractiunea respectiva ar fi fost comisa de Nastase in calitate de presedinte al PSD, si nu de prim-ministru, caz in care procurorii nu au nevoie de nici un fel de aviz pentru declansarea urmaririi penale. Aceste avize sint necesare, conform Constitutiei, doar pentru infractiuni comise in exercitiul functiei de ministru, or, Nastase ar fi beneficiat ilegal de finantarea campaniei sale in calitate de sef de partid.
Dosarul de coruptie al lui Adrian Nastase are 30 de volume si contine zeci de marturii date de soferi, gestionari, muncitori, administratori de firme sau ale fostului consul al Ro-maniei in China Ioan Paun. Pina si ofiteri SPP care au asigurat protectia familiei Nastase in China au povestit procurorilor DNA modul in care acestia au procedat la „shoppinguri“ facute de cei doi in aceasta tara, care insumeaza peste o jumatate de milion de dolari. Toate aceste marturii sint insotite de probe materiale din cele mai diverse: facturi, registre contabile, liste de cumparaturi, expertize ale Institutului de Criminalistica, declaratii vamale, scrisori trimise de Dana Nastase consulului Paun in care-i indica ce anume trebuie sa cumpere din bazarurile chinezesti. Mai mult, dupa ce procurorii DNA au deschis dosarul, Adrian Nastase a incercat santajarea principalului martor al acuzarii, Ioan Paun, pe care l-a amenintat, printr-un apropiat, ca va dezvalui in mass-media ca ar fi agent sub acoperire, fapt care, indiferent daca e adevarat sau nu, ar fi compromis iremediabil cariera diplomatica a fostului consul.
Dosarul de luare de mita al lui Adrian Nastase a pornit de la doua denunturi. In 24 ianuarie 2006, Cristina Popa, fost administrator al firmei Vertcon SA din Bacau, le-a relatat procurorilor modul in care, in perioada 2002-2004, Irina Jianu, pe atunci sefa Inspectoratului de Stat in Constructii, care controla in fapt Vertcon, a determinat-o sa achite din conturile societatii bunuri importate din China de Adrian si Dana Nastase. „Pentru efectuarea formalitatilor vamale au fost folosite facturi completate in fals pe formulare «in alb» ce aveau aplicate doar stampilele si semnaturile furnizorilor chinezi, formulare expediate prin posta de Ioan Paun din cadrul Ambasadei Romaniei din China“, se arata in rechizitoriul DNA. Chinezariile, in valoare totala de peste o jumatate de milion de dolari, erau cumparate din bazaruri fie personal de Dana Nastase, fie de Paun si erau trimise pe mare pina in portul Constanta, de unde ajungeau la depozitul Vertcon din Bacau, iar de acolo, la imobilele familiei Nastase din Zambaccian si Cornu sau la casa din Strada Cristian Tell a unui apropiat al familiei fostului premier. Toate aceste bunuri erau inregistrate drept cheltuieli in registrele contabile ale Vertcon, dar reprezentau, conform procurorilor, mita primita de Nastase pentru a o mentine in functie pe Irina Jianu.
In 9 martie 2006, Ioan Paun a depus, la rindul sau, un denunt penal la DNA in care arata cum a fost obligat de fostul premier, in schimbul mentinerii sale in functie, sa cumpere bunuri de pe piata chinezeasca pentru familia Nastase, sa le ambaleze, sa le depoziteze intr-o cladire detinuta de Ambasada Romaniei in China si, ulterior, sa le expedieze in Romania. Tot Paun se ocupa si de registrele de cumparaturi intocmite la solicitarile Danei Nastase, si de expedierea prin posta a documentatiilor in alb emise de firme chinezesti. Paun a primit de la sotii Nastase 711.000 de dolari pentru aceste achizitii, din care a cheltuit 592.000 de dolari, iar restul i-a predat DNA.
Adrian Nastase a facut intre 2002 si 2004 trei vizite oficiale in China, insotit de Dana Nastase, care a mai fost in alte trei excursii pentru a „importa“ bunurile necesare caselor din Zambaccian si Cornu. Dana Nastase a cumparat din China practic tot necesarul unei gospodarii. Listele de cumparaturi depuse de Paun la dosar cuprind bunuri din cele mai diverse: vase WC, chiuvete, bideuri, cazi de baie, cabine de dus, oglinzi, veioze, paturi, brazi de Craciun, plapumi, perne, lenjerii de pat, covoare, draperii, ciucuri de draperii, perdele, fete de masa
, ciorapi, peruci, posete, rochii, biciclete, aparate de taiat oua, masini de taiat taitei, lanterne, tacimuri, flori si legume artificiale, hamace, clopotei, ceasuri breloc, strecuratori etc. Mare parte a acestor obiecte au fost identificate de procurori la perchezitiile efectuate in apartamentele vecine din blocul
din Zambaccian (unul detinut de Andrei, fiul lui Adrian Nastase) sau in casa din Cristian Tell, cumparata de Paul Opris de la Tamara Cernasov, matusa prin alianta a fostului premier. Apartamentul din Zambaccian al sotilor Nastase nu a putut fi perchezitionat, intrucit cererea adresata de DNA conform prevederilor Constitutiei a fost respinsa in 7 martie 2003 de plenul Camerei Deputatilor. Ulterior, Adrian Nastase a invitat un comando de ziaristi sa-i „perchezitioneze“ locuinta, astfel incit procurorii au atasat la dosar si inregistrarile televiziunilor in care apar o parte din obiectele indicate in lista lui Paun. Fostul consul le-a predat procurorilor pina si foto-grafii facute de Dana Nastase in China cu obiectele pe care voia sa le achizitioneze.
Sotii Nastase duceau bani cash in China pentru cumparaturile facute. Paun isi aminteste cum a preluat de la un pilot Tarom o mapa neagra pe care i-a dat-o Danei Nastase. „Impreuna cu dinsa am deschis aceasta mapa. Imi amintesc ca, atunci cind am facut acest lucru, eram in masina si in interiorul mapei era un top de hirtie A4 care avea in mijloc un decupaj, din interiorul caruia am scos trei teancuri de bancnote, fiecare continind 10.000 de dolari“, scrie Paun in declaratia data procurorilor.
Dupa ce DNA a inceput ancheta, in 2006, Adrian Nastase a incercat sa-l santajeze pe Paun pentru ca acesta sa-si schimbe declaratiile si sa nu predea procurorilor probele materiale aflate in China. In acest scop l-a invitat, in zilele de 13 si 14 martie 2006, pe Octavian Cretu, administrator al firmei Romaqua Borsec si apropiat al lui Paun, in biroul sau din Camera Deputatilor si i-a cerut sa intervina pe linga fostul consul pentru a-l determina sa nu mai colaboreze cu procurorii. Cretu a sesizat insa DNA inaintea acestor intilniri, iar procurorii l-au echipat cu aparatura de inregistrare ambientala. Nastase avea doua solutii complementare pentru
a-l convinge pe Paun: fie sa plece citiva ani din tara si sa-l sustina financiar, fie sa-l santajeze in caz ca refuza prima oferta. „Deci Irina Jianu vrea sa anunte ca el (Paun - n.red.) i-a spus ca e ofiter sub acoperire. Deci iese un scandal si o mizerie. Mie nu-mi lasa posibilitatea decit a unui atac care sa mearga pe toate zonele“, i-a spus, conform inregistrarilor din dosar, Adrian Nastase lui Octavian Cretu. Fostul consul nu s-a lasat intimidat si a depus marturie in dosarul de coruptie al sotilor Nastase.
In timpul urmaririi penale, Adrian Nastase s-a prevalat de dreptul de a nu declara nimic anchetatorilor, preferind sa se apere direct in fata instantei. Insa, odata ajuns in instanta, Adrian Nastase a ridicat o exceptie de neconstitutionalitate, pe motiv ca inceperea urmaririi sale penale nu a avut avizul presedintelui Basescu. Exceptia a fost admisa de Curtea Constitutionala care, dupa ce avizul prezidential a fost obtinut, a decis luni ca e nevoie si de avizul Camerei Deputatilor. (Dorin Petrisor)
Fiul lui Pacuraru, contracte de la baronii tatalui
Ministrul Muncii, Paul Pacuraru, este acuzat de procurorii DNA ca a facut interventii pentru dirijarea unor contracte pe bani publici catre firma fiului sau prin intermediul sefului PNL Gorj, Ilie Morega.
Procurorii DNA i-au facut dosar penal ministrului Pacuraru absolut din intimplare. In timp ce SRI asculta telefoanele liderului PNL Gorj, Ilie Morega, acuzat in celebrul scandal al banilor pentru partid adunati de la institutii deconcentrate, procurorii au descoperit doua convorbiri in care ministrul Muncii il ruga pe Morega sa-l prezinte pe Mihnea Pacuraru, fiul sau, directorilor de la Complexul Energetic Rovinari si de la Societatea Nationala a Lignitului Oltenia spre a-l ajuta in obtinerea unor contracte de formare profesionala. Dupa ce rugamintile ministrului Pacuraru au fost puse in practica de catre Morega, procurorii DNA au inceput instrumentarea dosarului. Conform procurorilor DNA, ministrul Pacuraru
l-ar fi rugat pe Morega sa intervina pe linga cei doi directori de mari societati de stat pentru ca acestia sa incheie contracte pentru perfectionare profesionala cu firma lui Mihnea Pacuraru, Intratest. Pacuraru junior si-a infiintat firma pe care ministrul a recomandat-o oltenilor, Intratest, la doua luni dupa ce tatal sau fusese numit ministru.
Despre discutiile preliminare purtate cu ministrul Pacuraru, Ilie Morega a declarat pentru Cotidianul: „Prima data cind m-a sunat eram in concediu. Mi-a spus ca va veni fiul sau aici si sa discut cu seful de la Rovinari. Eu l-am anuntat pe Ciurea (Laurentiu Ciurea - directorul Complexului Rovinari - n.r.): «Este posibil sa te caute fiul lui Pacuraru, vedeti ce solicita»“. „Nu am intervenit in nici un fel, eu le-am spus sa-l trateze ca pe orice agent economic“, a precizat pentru Cotidianul Ilie Morega. Dupa aceasta discutie, Mihnea Pacuraru chiar a descins la Rovinari, in timp ce la societate tocmai se desfasura sedinta AGA. Tot Morega, care se afla la acea sedinta in calitate de membru AGA, si-a amintit ca secretara directorului Ciurea a intrerupt sedinta pentru a anunta vizita lui Mihnea Pacuraru. Acesta ar fi discutat circa 10 minute cu Ciurea si i-a lasat un pliant despre firma Intratest. (George Lacatus)
Serban Mihailescu, fostul sef al Secretariatului General al Guvernului, are dosar penal pentru ca ar fi primit mita niste arme de vinatoare de la Fanel Pavalache, singurul condamnat pentru coruptie in guvernarea Nastase.
Si dosarul lui Serban Mihailescu (foto), zis Miki Spaga, provine din disjungerea unui alt dosar, cel privind mita de 20.000 de euro pe care ar fi primit-o pentru a interveni in cazul falimentului Bancii Internationale a Religiilor. Declaratia incriminatoare la adresa fostului sef al SGG a fost facuta chiar de catre Fanel Pavalache, un consilier guvernamental si un apropiat de-ai lui Mihailescu. Conform rechizitoriului, Pavalache le-ar fi povestit procurorilor cum i-a trimis lui Serban Mihailescu, in mai multe rinduri, 11 pusti de vinatoare, prin soferul acestuia. O declaratie importanta la dosar este cea a soferului Cristi Zamfir, care a declarat procurilor ca a fost de mai multe ori la vila de la Snagov a lui Serban Mihailescu pentru a-i duce diverse obiecte, printre care se numarau si sase arme de vinatoare. Serban Mihailescu este acuzat de fapte de coruptie. Procurorii sustin ca seful SGG ar fi fost ajutat in savirsirea acestor fapte si de catre Marin Bucur, presedintele Asociatiei de Vinatoare „Cerbul Bucuresti“, care e anchetat si el sub acuzatia de complicitate la infractiunea de coruptie pentru ca a inregistrat armele pe asociatia sa de vinatoare. Marin Bucur este prietenul din copilarie al lui Adrian Nastase si patronul restaurantului de lux Casa Capsa, loc in care Serban Mihailescu si-a aniversat vinerea trecuta ziua de nastere. (George Lacatus)
Dosarul lui Miron Mitrea s-a nascut prin disjungerea dosarului Zambaccian al lui Adrian Nastase. Acuzatiile sint similare: mita contra functii.
Fostul ministru al Transporturilor in guvernul Adrian Nastase, Miron Mitrea (foto), este acuzat de luare de mita. Procurorii DNA sustin ca mituirea consta in lucrari de constructii in valoare de 3,5 miliarde de lei vechi, executate la o casa situata in Baneasa, detinuta de mama lui Miron Mitrea, Viorica Mitrea. Imobilul a fost renovat si extins intre anii 2001 si 2004 de catre firmele Vertcon, Conimpuls si Regal din Bacau. Vertcon a fost infiintata de Sergiu Sechelariu, fost secretar de stat in ministerul condus de Mitrea, si de Irina Jianu, fosta sefa a Inspectoratului de Stat in Constructii, institutie aflata in subordinea aceluiasi minister. Pe perioada in care Vertcon a lucrat la extinderea imobilului cu 100 de metri patrati, casa era, oficial, in proprietatea unui anume Ion Scarlat. Mama lui Miron Mitrea a cumparat imobilul abia pe 2 februarie 2004, pentru ca ulterior sa il vinda pentru 280.000 de euro lui Marius Opran, apropiat al sotilor Adrian si Dana Nastase. Lucrarile de extindere si renovare a casei detinute de catre Viorica Mitrea au fost considerate de procurorii DNA ca reprezinta mita luata de fostul ministru al Transporturilor pentru a-i mentine in functii pe Sergiu Sechelariu si Irina Jianu. Acest dosar a fost intocmit prin disjungere din dosarul Zambaccian, in care fostul premier Adrian Nastase si Irina Jianu sint urmariti penal, de la sfirsitul anului 2006, pentru luare, respectiv dare de mita. „Eu sint urmarit penal de mai bine de un an in acest caz. Dosarul a fost disjuns inca de atunci. Nu inteleg de ce se mai declanseaza o data urmarirea penala“, a declarat Mitrea pentru Cotidianul, anul trecut. (George Lacatus)
Codrut Seres este acuzat de tradare
Codrut Seres, fostul ministru al Economiei, este invinuit in „dosarul spionilor“ de cele mai grave acuzatii care se aduc unor demnitari.
Tradare prin divulgare de informatii secrete si sprijinirea unui grup infractional sint acuzatiile aduse de catre procurori lui Codrut Seres (foto) in celebrul „dosar al spionilor“, alaturi de oamenii de afaceri
Stamen Stancev si Vadim Benyatov. Seres este suspectat ca ar fi servit interesele lui Stamen Stancev, considerat capul retelei de spionaj economic, in mai multe cazuri, de la privatizari pina la contracte ieftine de energie
, cum ar fi cazul ALRO Slatina. Potrivit reprezentantilor Parchetului General, numele lui Codrut Seres apare implicat in privatizarile societatilor Electrica Muntenia Sud, Petrom, Turceni si in vinzarea actiunilor Romexterra Bank detinute de Transgaz. Relatia de prietenie dintre ministrul Economiei si Stancev era una foarte apropiata, conform re-zolutiei Parchetului General. Intr-una dintre convorbirile dintre cei doi care exista la dosar, Stancev i se adresa ministrului Economiei folosind direct prenumele acestuia, Codrut. Conform documentelor, „relatia deosebit de apropiata dintre cei doi rezulta din intreaga probatiune a cauzei, probatoriul administrat dovedind ca Stamen Stancev a fost un apropiat al biroului demnitarului“ - fapt cunoscut si de Roxana Iacob, sefa de cabinet a ministrului Economiei si Comertului, care ar fi fost permanent la curent cu relatia privilegiata dintre cetateanul strain si demnitarul roman. Cel mai semnificativ argument al procurorilor privind relatia personala dintre cei doi este faptul ca „Stamen Stancev a fost invitat la nunta ministrului, desfasurata in anul 2006, in contextul in care cei doi au avut in intervalul 2005-2006 mai multe intilniri in afara cadrului oficial, atit in Romania, cit si in strainatate“. Despre acest dosar, fostul ministru Seres a declarat ca „este vorba despre un dosar politic si un circ mediatic orchestrat de papusarul Traian Basescu si realizat de mina doamnei Monica Macovei“. In acest dosar, procurorii au mai cerut punerea sub invinuire si a unor functionari ministeriali: Dorinel Mucea si Mihai Donciu. (George Lacatus)
Cum să faci bani la Parlament lucrînd în ture: (semnă)tura întîi, (semnă)tura a doua şi tot aşa
Indemnizaţia brută a unui deputat, de 6.343 RON. În condiţiile în care din cei peste 300 de deputaţi de la şedinţe lipsesc, să zicem, aproximativ o sută, în locul cărora semnează colegii, rezultă o gaură de peste 12.000 RON pe şedinţă. Or, în condiţiile în care în fiecare săptămînă ar avea loc două şedinţe de plen, valoarea totală a banilor
extraşi, pe bază de semnătură, din bugetul Camerei Deputaţilor, ar putea ajunge la 50.000 RON lunar. În total, 450.000 RON pe nouă luni de sesiune parlamentară.
Lunea nici iarba nu creşte, zice o vorbă din popor. Cu toatea acestea, la Parlament se munceşte, în fiecare luni fiind zi de plen, cînd se votează şi e agitaţie multă. Dar ce spun eu că se munceşte? De fapt, unii depun o muncă de Sisif şi muncesc cît pentru doi sau trei deputaţi. Sau, în cel mai rău caz, semnează pentru doi sau trei deputaţi prezenţa şi astfel statul le plăteşte indemnizaţia de şedinţă tuturor.
Absenţe nemotivate şi prezenţe nejustificate
Era o zi de luni. 3 martie. Auzisem că s-a deschis restaurantul şi m-am prezentat pînă la Camera Deputaţilor cu scopul declarat de a lucra şi, nedeclarat, de a face ce fac şi deputaţii, adică de a mînca ieftin şi a mă relaxa vreo două ore pe fotoliile comode de pe holurile instituţiei. Aşa am ajuns la nivelul P1, unde se află intrarea la sala de plen şi unde era o agitaţie de nedescris. Undeva, chiar lîngă uşa ce duce spre sală, există cîteva mese. Pe mese – ha, v-am prins! – nu e mîncare, ci sînt nişte liste. Listele de prezenţă, păzite de angajaţi ai Camerei şi pe care deputaţii trebuie să le iscălească, nominal. Adică fiecare pentru el. Ei bine, pînă şi acest proces a ajuns să facă parte din sistemul
de rotunjire a veniturilor deputaţilor, fiecare participare la şedinţă fiind remunerată cu peste 120 de lei noi, cu condiţia ca deputatul să semneze cu mînuţa lui, deci să fie prezent. Cum, însă, nimeni nu stă să verifice acele semnături, ba chiar mai mult, nimeni nu verifică cine pentru cine semnează, e o modă printre deputaţi ca cei prezenţi să semneze pentru unul sau mai mulţi colegi absenţi. Nu de alta, dar ar fi păcat să se piardă acei 120 de lei. Noi, adică echivalentul a vreo 30 de euro. Mai ales că prezenţa nu presupune, să ne înţelegem, exercitarea votului ori participarea activă la şedinţă. E prezenţă şi gata. 120 de lei şi la revedere!
Cu o semnătură pe minut, milionul l-am făcut
După cum spuneam, la cele cîteva mese de lîngă uşa ce duce spre sala de plen era agitaţie maximă, cam cum era pe vremuri la coadă la brînză. Deputaţii se înghesuiau să semneze condica de prezenţă, atît pentru ei, cît şi pentru unii dintre colegii care nu au catadicsit să vină la serviciu, dar cărora banii de şedinţă le prind bine. În mai puţin de zece minute, cît am stat şi am filmat cu o cameră la vedere, nu mai puţin de zece deputaţi au semnat atît pentru ei, cît şi pentru unul sau mai mulţi colegi. Multisemnatarii sînt: Petre Străchinaru (PD-L), Ioan Buda (PSD), Dan Grigore (PD-L), Vladimir Mircea Fârşirotu (PRM), Constantin Marin (PSD), Vladimir Alexandru Mănăstireanu (PSD), Doina Micşunica Dreţcanu (PSD) şi încă vreo trei pe care nu i-am identificat. Observaţi că fac parte din categoria deputaţilor despre care nimeni nu a auzit nimic, dar pe care îi plătim cu o cîrcă de bani, doar pentru că există. Şi nu doar că există, dar se pare că ei sînt cei care muncesc cu adevărat, nu doar pentru ei, ci şi pentru colegii care nu sînt prezenţi. Nici măcar camera cu care i-am filmat, deşi nu e deloc mică, nu i-a speriat. Ei au continuat să semneze într-o veselie, ba chiar au şi zîmbit din cînd în cînd către cameră. Dintre ei, cea mai răsărită, cu nume predestinat de altfel, a fost Doina Micşunica Dreţcanu, pe care am întrebat-o, imediat după ce a semnat de două ori, în locul cui a mai semnat. Fireşte, nu a recunoscut nimic, ba chiar a declarat că a semnat doar o dată, cum puteţi vedea şi pe site, la adresa www.catavencu.ro. Nici măcar angajaţii care aveau grijă de listele cu semnături nu păreau surprinşi şi chiar îi ajutau pe deputaţi să găsească numele colegilor de pe liste. Cu alte cuvinte, treaba era atît de bine organizată şi totuşi atît de obişnuită, încît se pare că a intrat în firescul desfăşurării activităţii de la Parlament.
Am făcut o sesizare. Care, cel mai probabil, se va pierde-n zare
Ne dorim mult să aflăm ce crede, dar mai ales ce va face conducerea Camerei Deputaţilor cu privire la acest fapt, aşa că ne-am adresat instituţiei şi am depus o sesizare, înregistrată cu numărul 1.375 din data de 10 martie a.c. Orice decizie a instituţiei, care nu implică venituri suplimentare pentru aleşi, se mişcă însă precum un melc în călduri şi astfel va mai trece probabil o bună perioadă pînă se vor pronunţa toate comisiile de specialitate, Biroul
Permanent, Secretariatul General, tanti Florica de la intrare şi nea Costel care se ocupă de întreţinerea lifturilor. Mai ales că în chestiunea acestei indemnizaţii de şedinţă au existat mai multe iniţiative de modificare a regulamentului, însă nu a existat niciodată susţinere în acest sens.
extraşi, pe bază de semnătură, din bugetul Camerei Deputaţilor, ar putea ajunge la 50.000 RON lunar. În total, 450.000 RON pe nouă luni de sesiune parlamentară.
Lunea nici iarba nu creşte, zice o vorbă din popor. Cu toatea acestea, la Parlament se munceşte, în fiecare luni fiind zi de plen, cînd se votează şi e agitaţie multă. Dar ce spun eu că se munceşte? De fapt, unii depun o muncă de Sisif şi muncesc cît pentru doi sau trei deputaţi. Sau, în cel mai rău caz, semnează pentru doi sau trei deputaţi prezenţa şi astfel statul le plăteşte indemnizaţia de şedinţă tuturor.
Absenţe nemotivate şi prezenţe nejustificate
Era o zi de luni. 3 martie. Auzisem că s-a deschis restaurantul şi m-am prezentat pînă la Camera Deputaţilor cu scopul declarat de a lucra şi, nedeclarat, de a face ce fac şi deputaţii, adică de a mînca ieftin şi a mă relaxa vreo două ore pe fotoliile comode de pe holurile instituţiei. Aşa am ajuns la nivelul P1, unde se află intrarea la sala de plen şi unde era o agitaţie de nedescris. Undeva, chiar lîngă uşa ce duce spre sală, există cîteva mese. Pe mese – ha, v-am prins! – nu e mîncare, ci sînt nişte liste. Listele de prezenţă, păzite de angajaţi ai Camerei şi pe care deputaţii trebuie să le iscălească, nominal. Adică fiecare pentru el. Ei bine, pînă şi acest proces a ajuns să facă parte din sistemul
de rotunjire a veniturilor deputaţilor, fiecare participare la şedinţă fiind remunerată cu peste 120 de lei noi, cu condiţia ca deputatul să semneze cu mînuţa lui, deci să fie prezent. Cum, însă, nimeni nu stă să verifice acele semnături, ba chiar mai mult, nimeni nu verifică cine pentru cine semnează, e o modă printre deputaţi ca cei prezenţi să semneze pentru unul sau mai mulţi colegi absenţi. Nu de alta, dar ar fi păcat să se piardă acei 120 de lei. Noi, adică echivalentul a vreo 30 de euro. Mai ales că prezenţa nu presupune, să ne înţelegem, exercitarea votului ori participarea activă la şedinţă. E prezenţă şi gata. 120 de lei şi la revedere!
Cu o semnătură pe minut, milionul l-am făcut
După cum spuneam, la cele cîteva mese de lîngă uşa ce duce spre sala de plen era agitaţie maximă, cam cum era pe vremuri la coadă la brînză. Deputaţii se înghesuiau să semneze condica de prezenţă, atît pentru ei, cît şi pentru unii dintre colegii care nu au catadicsit să vină la serviciu, dar cărora banii de şedinţă le prind bine. În mai puţin de zece minute, cît am stat şi am filmat cu o cameră la vedere, nu mai puţin de zece deputaţi au semnat atît pentru ei, cît şi pentru unul sau mai mulţi colegi. Multisemnatarii sînt: Petre Străchinaru (PD-L), Ioan Buda (PSD), Dan Grigore (PD-L), Vladimir Mircea Fârşirotu (PRM), Constantin Marin (PSD), Vladimir Alexandru Mănăstireanu (PSD), Doina Micşunica Dreţcanu (PSD) şi încă vreo trei pe care nu i-am identificat. Observaţi că fac parte din categoria deputaţilor despre care nimeni nu a auzit nimic, dar pe care îi plătim cu o cîrcă de bani, doar pentru că există. Şi nu doar că există, dar se pare că ei sînt cei care muncesc cu adevărat, nu doar pentru ei, ci şi pentru colegii care nu sînt prezenţi. Nici măcar camera cu care i-am filmat, deşi nu e deloc mică, nu i-a speriat. Ei au continuat să semneze într-o veselie, ba chiar au şi zîmbit din cînd în cînd către cameră. Dintre ei, cea mai răsărită, cu nume predestinat de altfel, a fost Doina Micşunica Dreţcanu, pe care am întrebat-o, imediat după ce a semnat de două ori, în locul cui a mai semnat. Fireşte, nu a recunoscut nimic, ba chiar a declarat că a semnat doar o dată, cum puteţi vedea şi pe site, la adresa www.catavencu.ro. Nici măcar angajaţii care aveau grijă de listele cu semnături nu păreau surprinşi şi chiar îi ajutau pe deputaţi să găsească numele colegilor de pe liste. Cu alte cuvinte, treaba era atît de bine organizată şi totuşi atît de obişnuită, încît se pare că a intrat în firescul desfăşurării activităţii de la Parlament.
Am făcut o sesizare. Care, cel mai probabil, se va pierde-n zare
Ne dorim mult să aflăm ce crede, dar mai ales ce va face conducerea Camerei Deputaţilor cu privire la acest fapt, aşa că ne-am adresat instituţiei şi am depus o sesizare, înregistrată cu numărul 1.375 din data de 10 martie a.c. Orice decizie a instituţiei, care nu implică venituri suplimentare pentru aleşi, se mişcă însă precum un melc în călduri şi astfel va mai trece probabil o bună perioadă pînă se vor pronunţa toate comisiile de specialitate, Biroul
Permanent, Secretariatul General, tanti Florica de la intrare şi nea Costel care se ocupă de întreţinerea lifturilor. Mai ales că în chestiunea acestei indemnizaţii de şedinţă au existat mai multe iniţiative de modificare a regulamentului, însă nu a existat niciodată susţinere în acest sens.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
