Lectii de adrenalina literara din Las Vegas

Motoul prin care Hunter S. Thompson isi incepe romanul „Spaime si scirbe in Las Vegas“ functioneaza la fel ca refrenul stewardeselor de la inceputul fiecarui zbor, cind pasagerii sint rugati sa-si puna centurile de siguranta. Daca cititorul accepta regula conform careia „cel ce se poarta ca un ticalos scapa de suferinta de a fi om“, atunci lectura cartii care impartea lumea criticii americane in doua tabere este o experienta lipsita de „pericolele“ pe care le-ar presupune o carte despre exces scrisa de un cinic hedonist.

Raoul Duke este jurnalist, iar prietenul sau Dr. Gonzo, avocat, si impreuna se hotarasc sa mearga la o cursa de motociclete din Las Vegas ca sa scrie un articol pentru „Sports Illustrated“. Pe linga decapotabila rosie in care personajele principale isi consuma aventurile spre Las Vegas, cei doi folosesc ca vehicule pentru calatorii in alte dimensiuni drogurile pentru care generatia hippie a facut activism. Dar pentru Raoul Duke si Dr. Gonzo, mescalina si LSD-ul, cocaina, marijuana si alcoolul nu mai sint de mult pretexte pentru iluminare, ci agenti ai autointoxicarii planificate si practicate non-stop. Pentru ca ambii pleaca in calatorie in 1971, cind miscarea hippie isi pierduse inocenta si ideologia initiala, cind revolutia sexuala si sociala inceputa in anii ’60 atragea dupa sine un cult al placerilor individuale, printre care si drogurile, de orice fel si, preferabil, in cantitati cit mai mari. Asa se face ca vacanta lor se transforma intr-un lung sir de psihoze, din care nu lipsesc halucinatiile si atacurile de panica, incidentele violente si accidentele de masina
, pe care le „trateaza“ cu un surplus de doze, astfel incit, citindu-le insemnarile, cu greu iti poti reprima pornirile interventioniste de genul „pina unde?“.

Ceea ce ar putea parea si mai socant este faptul ca aceasta „calatorie in inima
salbatica a Visului American“, dupa cum este subintitulata cartea, nu este secretia exclusiva a imaginatiei, ci o adaptare a unor intimplari petrecute „pe bune“, „Spaime si scirbe in Las Vegas“ facind parte din aceeasi categorie cu „Pe drum“ al lui Kerouac sau cu „Substanta M“ al lui Philip K. Dick. Raoul Duke este, de fapt, pseudonimul sub care cartea a fost publicata initial si, in acelasi timp, „tapul ispasitor“ de care Thompson se foloseste pentru a-si povesti propriile experiente, autorul declarind ca a creat numele personajului pornind de la Raúl Castro, fratele lui Fidel Castro, si de la porecla lui John Wayne, „The Duke“. Nici Dr. Gonzo nu este o inventie pur scriitoriceasca, ci o versiune adaptata a avocatului de origine mexicana Oscar Zeta Acosta, unul dintre principalii activisti ai miscarii care la jumatatea secolului trecut lupta pentru drepturile civile ale mexicanilor. „Spaime si scirbe in Las Vegas“ a pornit, de fapt, de la calatoria pe care Thompson si Acosta au facut-o in 1971 la Las Vegas, ca pretext pentru a discuta despre uciderea unui jurnalist sud-american, subiect pe care Thompson, ziarist de felul sau, il investiga la acea vreme pentru „Rolling Stone“. Rezultatul, un text pe care Thompson l-a scris singur intr-o camera de hotel in care a stat inchis o zi si jumatate, a fost cel care lansa termenul de „jurnalism gonzo“, stil
pe care Thompson sustine ca l-a inventat pornind de la ideea lui William Faulkner ca de cele mai multe ori fictiunea este mult mai „adevarata“ decit jurnalismul. „Ideea mea a fost sa cumpar un carnet si sa inregistrez toata povestea, asa cum s-a intimplat, dupa care sa trimit carnetul la editura - fara nici o redactare. Astfel, mi-am zis, ochiul si mintea jurnalistului ar functiona ca o camera (...), la fel cum o fotografie a lui Cartier-Bresson este intotdeauna un negativ,“ scrie Thompson intr-un eseu despre cum s-a nascut acest roman.

Ilustratiile noir ii apartin lui Ralph Steadman

Desi cartea, publicata in 1972, este, dupa declaratiile autorului, „un experiment ratat de jurnalism gonzo“, textul initial fiind editat in repetate rinduri, isi pastreaza ritmul si coerenta acelui tip de inregistrare. Thompson reuseste sa imprime textului vertijurile mescalinei si paranoia indusa de amfetamine, ajutat fiind de argou si de un umor de cele mai multe ori negru, scenele decupate in cele 26 de capitole fiind concentrate de psihoza alimentata chimic. Visul american pe care il gasesc cele doua personaje nu este nici pe departe cel din reclamele si povestile cu final fericit, dar nici al moralistilor care-l condamna, Thompson preferind sa vorbeasca despre retorica excesului din chiar mijlocul ei. Textul este completat de ilustratiile noir ale britanicului Ralph Steadman, artist grafic foarte apreciat in acea vreme, redate si in editia romana.

*
Fragmente din roman

„Circus-Circus e locul unde toata lumea buna s-ar fi dus simbata noaptea daca nazistii ar fi cistigat razboiul. Acesta e al saselea Reich. Parterul e plin de mese
de joc ca orice alt casino… (...) Chiar deasupra meselor de joc, Cei Patruzeci de Frati Zburatori Carazito fac un numar la trapez la mare inaltime, impreuna cu Oamenii Lup si Cele sase Surori Nimfete din San Diego… Asadar esti jos si joci blackjack si mizele cresc si deodata te uiti in sus din intimplare si acolo, chiar deasupra capului tau, e o fetita de paispe ani pe jumatate dezbracata urmarita prin aer de un vircolac cu colti ascutiti, care e brusc prins intr-o batalie pe viata
si pe moarte cu doua poloneze pictate in argintiu; acestea vin balansindu-se din balcoane opuse si se intilnesc in aer pe gitul vircolacului…“

*
Raoul Duke, intre Bill Murray si Johnny Depp

Romanul lui Thompson s-a bucurat de un foarte mare succes dupa aparitie, tradus, printre altele, prin mai multe incercari de ecranizare. Daca Scorsese si Oliver Stone nu si-au dus intentiile la bun sfirsit, in 1980 aparea, in schimb, un prim film inspirat de povestirile delirante ale scriitorului-jurnalist: „Where the Buffalo Roam“, in care Bill Murray il joaca excelent pe chiar Hunter S. Thompson. Rolul lui Raoul Duke ii va reveni, 18 ani mai tirziu, lui Johnny Depp.

Alaturi de el, Terry Gilliam, regizorul care a facut din „Fear and Loathing in Las Vegas“ unul dintre filmele-cult ale acelei perioade, il distribuia pe Benicio Del Toro in rolul lui Dr. Gonzo. Dupa cite se pare, Johnny Depp va mai aparea intr-un film bazat pe proza lui Thompson, „The Rum Diary“, in regia lui Bruce Robinson, a carui lansare este programata pentru anul viitor.