Meseria nu se supune la vot

Mi se pare aberant ca începerea sau neînceperea urmăririi penale a oricărui cetăţean, darmite a unui parlamentar, să fie decisă de Parlament prin vot. Aşa scrie în Constituţie? Atunci e greşit ce scrie în Constituţie. Sau, mai exact, e un matrapazlâc al corbilor care au făcut Constituţia pentru alţi corbi, cu ochi la fel de alunecoşi.

Urmărirea penală e o decizie tehnică, profesională. Nu Parlamentul decide prin vot când un chirurg trebuie să taie şi când nu. Nu Parlamentul decide prin vot dacă un şofer a făcut o depăşire interzisă sau nu. Nu Parlamentul aprobă prin vot planul structurii de rezistenţă al unei clădiri. Nu Parlamentul aprobă prin vot decolarea sau aterizarea unui avion.

Societatea omenească nu funcţionează la nivel executiv, operativ, prin vot.

Aici, democraţia e o catastrofă. Nici măcar guvernul nu ia hotărâri prin vot, pentru că e un organism
executiv. În deciziile operative nu funcţionează nici liberalismul, nici social-democraţia, nici conservatorismul sau naţionalismul care animă partide parlamentare – valabile sunt doar regulile meseriei. Şi trebuie să existe totdeauna unul sau mai mulţi profesionişti care îşi asumă riscul aplicării lor şi suportă consecinţele dacă greşesc. Altfel, ajungem la propunerea lui Adrian Păunescu să fie stabilit cursul leului în Parlament, prin vot.

Dacă un procuror forţează cadrul legal şi, din considerente de comandă politică sau personale, târăşte în mod nejustificat în urmărire penală un parlamentar, atunci asta se poate contracara printr-un aviz dat de un organism juridic, de o instanţă – un tribunal sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă e să li se ţină rangul domnilor demnitari. Oricum, dosarul penal ajunge pe masa
instanţei şi poate fi respins sau acceptat, de ce să nu se facă această operaţiune mai devreme, în momentul începerii urmăririi penale? În orice caz, avizul, aprobarea, contrasemnarea trebuie să fie juridică, nu parlamentară, altfel mai putem vorbi de separarea puterilor în stat, de competenţă, de echitate, de supremaţia legii?

Se pot de asemenea întări căile legale de atac ale împricinaţilor împotriva procurorilor care, voit sau nu, greşesc. Un medic
care greşeşte şi omoară un om trebuie, cel puţin teoretic, să sufere consecinţele pentru malpraxis. Dacă Parlamentului îi e teamă de folosirea DNA ca armă politică, atunci să modifice legea în sensul creşterii răspunderii şi înăspririi sancţiunilor pentru procurorii grăbiţi să înceapă urmăriri penale fără just temei. În funcţionarea ei, Justiţia poate fi influenţată politic sau nu, balanţa din mâna ei poate fi adevărată sau calpă, dar a cere aprobarea Parlamentului pentru începerea urmăririi penale a unui parlamentar înseamnă a lua balanţa Justiţiei şi a da cu ea de-azvârlita.