Cum să faci bani la Parlament lucrînd în ture: (semnă)tura întîi, (semnă)tura a doua şi tot aşa

Indemnizaţia brută a unui deputat, de 6.343 RON. În condiţiile în care din cei peste 300 de deputaţi de la şedinţe lipsesc, să zicem, aproximativ o sută, în locul cărora semnează colegii, rezultă o gaură de peste 12.000 RON pe şedinţă. Or, în condiţiile în care în fiecare săptămînă ar avea loc două şedinţe de plen, valoarea totală a banilor
extraşi, pe bază de semnătură, din bugetul Camerei Deputaţilor, ar putea ajunge la 50.000 RON lunar. În total, 450.000 RON pe nouă luni de sesiune parlamentară.
Lunea nici iarba nu creşte, zice o vorbă din popor. Cu toatea acestea, la Parlament se munceşte, în fiecare luni fiind zi de plen, cînd se votează şi e agitaţie multă. Dar ce spun eu că se munceşte? De fapt, unii depun o muncă de Sisif şi muncesc cît pentru doi sau trei deputaţi. Sau, în cel mai rău caz, semnează pentru doi sau trei deputaţi prezenţa şi astfel statul le plăteşte indemnizaţia de şedinţă tuturor.
Absenţe nemotivate şi prezenţe nejustificate
Era o zi de luni. 3 martie. Auzisem că s-a deschis restaurantul şi m-am prezentat pînă la Camera Deputaţilor cu scopul declarat de a lucra şi, nedeclarat, de a face ce fac şi deputaţii, adică de a mînca ieftin şi a mă relaxa vreo două ore pe fotoliile comode de pe holurile instituţiei. Aşa am ajuns la nivelul P1, unde se află intrarea la sala de plen şi unde era o agitaţie de nedescris. Undeva, chiar lîngă uşa ce duce spre sală, există cîteva mese. Pe mese – ha, v-am prins! – nu e mîncare, ci sînt nişte liste. Listele de prezenţă, păzite de angajaţi ai Camerei şi pe care deputaţii trebuie să le iscălească, nominal. Adică fiecare pentru el. Ei bine, pînă şi acest proces a ajuns să facă parte din sistemul
de rotunjire a veniturilor deputaţilor, fiecare participare la şedinţă fiind remunerată cu peste 120 de lei noi, cu condiţia ca deputatul să semneze cu mînuţa lui, deci să fie prezent. Cum, însă, nimeni nu stă să verifice acele semnături, ba chiar mai mult, nimeni nu verifică cine pentru cine semnează, e o modă printre deputaţi ca cei prezenţi să semneze pentru unul sau mai mulţi colegi absenţi. Nu de alta, dar ar fi păcat să se piardă acei 120 de lei. Noi, adică echivalentul a vreo 30 de euro. Mai ales că prezenţa nu presupune, să ne înţelegem, exercitarea votului ori participarea activă la şedinţă. E prezenţă şi gata. 120 de lei şi la revedere!
Cu o semnătură pe minut, milionul l-am făcut
După cum spuneam, la cele cîteva mese de lîngă uşa ce duce spre sala de plen era agitaţie maximă, cam cum era pe vremuri la coadă la brînză. Deputaţii se înghesuiau să semneze condica de prezenţă, atît pentru ei, cît şi pentru unii dintre colegii care nu au catadicsit să vină la serviciu, dar cărora banii de şedinţă le prind bine. În mai puţin de zece minute, cît am stat şi am filmat cu o cameră la vedere, nu mai puţin de zece deputaţi au semnat atît pentru ei, cît şi pentru unul sau mai mulţi colegi. Multisemnatarii sînt: Petre Străchinaru (PD-L), Ioan Buda (PSD), Dan Grigore (PD-L), Vladimir Mircea Fârşirotu (PRM), Constantin Marin (PSD), Vladimir Alexandru Mănăstireanu (PSD), Doina Micşunica Dreţcanu (PSD) şi încă vreo trei pe care nu i-am identificat. Observaţi că fac parte din categoria deputaţilor despre care nimeni nu a auzit nimic, dar pe care îi plătim cu o cîrcă de bani, doar pentru că există. Şi nu doar că există, dar se pare că ei sînt cei care muncesc cu adevărat, nu doar pentru ei, ci şi pentru colegii care nu sînt prezenţi. Nici măcar camera cu care i-am filmat, deşi nu e deloc mică, nu i-a speriat. Ei au continuat să semneze într-o veselie, ba chiar au şi zîmbit din cînd în cînd către cameră. Dintre ei, cea mai răsărită, cu nume predestinat de altfel, a fost Doina Micşunica Dreţcanu, pe care am întrebat-o, imediat după ce a semnat de două ori, în locul cui a mai semnat. Fireşte, nu a recunoscut nimic, ba chiar a declarat că a semnat doar o dată, cum puteţi vedea şi pe site, la adresa www.catavencu.ro. Nici măcar angajaţii care aveau grijă de listele cu semnături nu păreau surprinşi şi chiar îi ajutau pe deputaţi să găsească numele colegilor de pe liste. Cu alte cuvinte, treaba era atît de bine organizată şi totuşi atît de obişnuită, încît se pare că a intrat în firescul desfăşurării activităţii de la Parlament.
Am făcut o sesizare. Care, cel mai probabil, se va pierde-n zare
Ne dorim mult să aflăm ce crede, dar mai ales ce va face conducerea Camerei Deputaţilor cu privire la acest fapt, aşa că ne-am adresat instituţiei şi am depus o sesizare, înregistrată cu numărul 1.375 din data de 10 martie a.c. Orice decizie a instituţiei, care nu implică venituri suplimentare pentru aleşi, se mişcă însă precum un melc în călduri şi astfel va mai trece probabil o bună perioadă pînă se vor pronunţa toate comisiile de specialitate, Biroul
Permanent, Secretariatul General, tanti Florica de la intrare şi nea Costel care se ocupă de întreţinerea lifturilor. Mai ales că în chestiunea acestei indemnizaţii de şedinţă au existat mai multe iniţiative de modificare a regulamentului, însă nu a existat niciodată susţinere în acest sens.