luni, 10 august 2009

Ploieşti: Secţia Interne, locul unde părinţii sunt abandonaţi de copii

n fiecare zi, câteva paturi de spital sunt ocupate de cazuri sociale, oameni care şi-au pierdut casele
sau au copii cărora nu le pasă de soarta lor.

Indiferent că e iarnă sau vară, în Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Ploieşti există ceea ce medicii numesc cazuri sociale. Este vorba despre persoane fără adăpost, cărora lis-a făcut rău pe stradă, dar şi de persoane de care rudele nu mai vor să ştie nimic.

Potrivit conducerii SJU Ploieşti. unii pacienţi ocupă paturile Secţiei de Interne pentru câteva săptămâni. Asta deoarece starea lor de sănătate este destul de precară şi nu pot fi lăsaţi pe stradă, fără ajutorul unor persoane care să îi îngrijească.

Furat de propriul fiul
Oamenii ajunşi în această situaţie au poveşti triste. „Mă durea capul şi aveam ameţeli. Aşa a început totul. Acum îmi pierd echilibrul psihic. Nu mai am casă, am vândut-o. Am făcut o mare greşeală, am vândut-o în anul 2000. Picasem într-o pasă rea”, mărturiseşte Valentin Geogea motivul pentru care a ajuns pe drumuri.

La doar 55 de ani, bărbatul a căzut pradă depresiilor. „În 1998, am primit o gravă lovitură. Eu iubesc foarte mult muzica clasică. Fiul meu, al doilea, a venit în vizită pe la mine şi ştia că lipsesc o noapte de acasă, fiind plecat să văd nişte concerte pe video. Am lipsit şi mi-a luat din casă un CD player, scule audio şi o colecţie de 70 de CD-uri, unul şi unul. Atunci am picat într-o pasă rea şi am dat-o pe distonocalm şi alte calmante, ca să-mi văd de serviciu”, povesteşte Valentin Geogea.

Şi-a pierdut slujba
Bărbatul şi-a pierdut şi locul de muncă de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. „Am fost pe post de pompier, dar păzeam vedetele. De fapt, ce să le păzesc, că avea Adrian Temişan un bodyguard de doi metri înălţime... Dar nici de serviciu nu mai eram bun. Cum să mă fure fiul meu pe care l-am iubit cel mai mult, preferatul meu? Fiul meu să-mi facă aşa ceva? Apoi a făcut el o gafă şi mai mare şi a fost prins de poliţie. A ispăşit o pedeapsă pentru furt. Acum este în Irlanda", povesteşte Valentin Geogea.

Au urmat zile tot mai grele pentru bărbat. "Între timp
, eu am vândut casa
, că nu mai eram bun de nimic, ajunsesem o legumă. Când am luat primii bani
, trei milioane de lei vechi, avans pentru casă, ştiţi unde m-am dus prima dată
? M-am dus la o plăcintărie şi am mâncat plăcintă cu carne. După ce am rămas fără casă am stat cu chirie la o familie, dar în ultima vreme nu mai am unde să stau, stau pe unde apuc”, spune Valentin Geogea, care şi-ar dori să fie internat în azilul de bătrâni de la Nedelea.

Niciun comentariu: